558 matches
-
din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aceasta? Ce fel de oameni se aflau acolo în clădirea care ardea? Ce nivel de tehnologie? ...Evident, nu putea afla imediat. Gosseyn avu acest gând conștient, care cerea amânare. Și văzu că băiatul se vârâse aplecat pe sub copacul care ardea mocnit și umbla încolo și încoace de-a lungul marginii aflată sub el, și-și arunca când și când ochii peste margine. Brusc Enin îl strigă e - Cred că am putea coborî mai bine pe-aici. Arătă spre panta înzăpezită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să se întoarcă. Frigul iernii trecuse, dar lăsase în el o îngrijorare mocnită. Nu se mai simțea atât de năuc, între oameni necunoscuți, învățase limba și, din când în când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că și-l înhoalbă Și-l adună-n ochi de trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îți ofer posibilitatea să părăsești țara. ― Câtă mărinimie! Și ce doriți în schimb? ― O scurtă colaborare. ― În ce problemă? ― Aceasta o vom discuta mai târziu. ― Cine mă asigură că nu e o provocare? Inginerul auzi un scrâșnet, apoi vocea femeii mocnită: ― Mă întreb dacă nu e cazul să mă răzgândesc. Nu suport dobitocii! Cine și-ar bate capul să provoace un individ a cărui unică perspectivă este ștreangul? ― Presupun că aveți dreptate. Unde pot să vă întîlnesc? ― Mâine la biserica catolică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi se răsuci spre Azimioară și declară mocnit, îndesat, pe tonul unei sentințe fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte, șopti Ioniță Dragu. Florence clătină capul și răspunse neașteptat de tare: ― Ți s-a părut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vecinii, cât și muncitorii de la Fabrica de biscuiți care se afla pe aceeași stradă, s-au alarmat și mergând la locul de unde se auzea zgomotul au gășit în magazia locuinței două cadavre care ardeau sub nșite lemne cu o flacără mocnită, scoțând mult fum. Speriați și îngroziți de imaginea din fața ochilor, vecinii au sunat la Miliția orașului Galați, de unde a plecat imediat, echipa de ofițeri competenți și cu experiență, formată din: Mighiu Vasile, lucrător judiciar, sublocotenentul Pandrea Dumitru, un tânăr subofițer
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ultimă farsă. În hidroavionul de pe Königsberg cu care evadează, Fermanagh îl regăsește pe ofițerul Höppner. Fatalitatea are chipul simetriei : un nou naufragiu aerian îi lasă pe cei doi inamici singuri în delta africană. Războiul este suspendat, sub presiunea imperativului supraviețuirii. Mocnită, ura dintre combatanți este moderată sub presiunea contextului. Morala textului lui Micheluzzi este, în logica narațiunilor lui Pratt, esențialmente ambiguă. Viața inginerului american este salvată de dușmanul său german, ce acceptă să moară, sub sulițele indigene, spre a-i lăsa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prietenos, poate prea prietenos pentru duritatea afirmației pe care era pe cale s-o facă: — Altfel, mă tem că va trebui să refuz să-l Înregistrez. Așa că a rămas Levent Kazanci; băiatul născut din cenușa unui trecut care mai ardea Încă mocnit; băiatul despre care nimeni nu știa că tatăl lui voise o dată să-i pună numele Levon; băiatul care avea să fie abandonat Într-o zi de mama lui și care avea să crească ursuz și plin de amărăciune; băiatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de zor cu o apă urât mirositoare. La căpătâiul lor, un pumn de tăciuni ardea mocnit, iar fumul se ridica printr-un fel de lujeri, goi pe dinăuntru, ce ieșeau afară din casă. Enkim se afla și el acolo și-și frângea mâinile, dar supărarea lui nu-mi aminti decât că și eu eram la fel de supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-ar fi invitat să vină și el, să se apropie și să guste din acea minune de untdelemn sângeriu, vâscos. ...Îl recuperară pe Burtăncureanu, dimineața, undeva la marginea parcului I.O.R. Stătea chircit pe o bancă și plângea mocnit, ca un scâncet, ca un susur de ploaie mocănească, plâns de copil gonit de acasă, de înger izgonit din minune. - Tovarăși, le mărturisi pe la prânz celor de la Securitate, a fost așa, ca o... Nu știu dacă mă înțelegeți, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, ca și atunci, un fel de zumzet În jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevă- zute i-ar fi scormonit Întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când În când scântei, Îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi Întors În urmă cu zece ani, În același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care Îmi țiuia În urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu Îl bănuisem niciodată capabil de o ase- menea ieșire, pe care el o considera probabil perfect Îndreptă-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar În aceste barăci construite de guvernul canadian pentru inuiți : drama dezrădĂcinării, care vorbește aceeași limbă peste tot - confuzie, Șaman 217 tristețe și disperare mocnită. Nu bănuisem nici o clipă atunci când văzusem pozele lui manu de la Serbările ZĂpezii că o să mă reîntâlnesc aici cu vechile răni ale copilăriei. Pe de altă parte, dacă aș fi continuat cu grupul, ar fi fost exclusiv pentru a-mi completa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când în când scântei, îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi întors în urmă cu zece ani, în același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care îmi țiuia în urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu îl bănuisem niciodată capabil de o asemenea ieșire, pe care el o considera probabil perfect îndreptățită, ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
caselor vechi și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar în aceste barăci construite de guvernul canadian pentru inuiți : drama dezrădăcinării, care vorbește aceeași limbă peste tot - confuzie, tristețe și disperare mocnită. Nu bănuisem nici o clipă atunci când văzusem pozele lui manu de la Serbările Zăpezii că o să mă reîntâlnesc aici cu vechile răni ale copilăriei. Pe de altă parte, dacă aș fi continuat cu grupul, ar fi fost exclusiv pentru a-mi completa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îl va căuta pe Lars În zilele următoare În Christiania, Îi va vorbi. Libertatea din Christiania, aproape nemărginită, era totuși supravegheată; poliția dădea mereu tîrcoale; nu abuza, dar nici Îngăduitoare nu se arăta, era un fel de care pe care mocnit, oricînd putea să izbucnească o dispută deschisă, violentă, fuseseră destule. Ani de zile se tot Încercase desființarea iadului; Copenhaga ar fi Însemnat să ajungă pe urmă un paradis, așa s-ar fi putut zice. Dar Christiania se dovedea de neclintit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cred că m-aș putea ridica dacă... - O, nu! Nu încercați! Insist mult... Va veni și vremea aceea. Suntem foarte aproape, domnule Tinu. - Ce mult îmi place... Vorbiți ca mama mea... am auzit-o și pe ea, dar puțin. Plângea mocnit și... m-a trimis în copilărie... M-am revăzut... Aveam vreo doitrei ani... Am crescut și... m-am revăzut și atunci... M-am văzut crescând sub ..., sub aripa ei... protectoare, povesti Iustin cu toată duioșia de care era în stare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul bălții, cu o coasă pe umăr. Umbros, deșirat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el nu rezistă! Ajung, în sfârșit, pe plajă. S-a arat cu tractorul însă mai la margine, spre iarbă și solar nisipul este încă fierbinte. Întind prosopul, puloverul și se așază; o ține în brațe. Flora plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]