1,182 matches
-
1969: 129) și Pană Dindelegan (1974: 35), conform căreia aceste enunțuri sunt derivate din structurile de adâncime (87') și (92'), conținând nominalul [+Indef] [-Abstract] modul. În aceste modele de analiză, cum funcționează ca un conector care și-a păstrat valoarea modală: (87') Văd √ modul cum se apropie. (92') Aud √ modul cum tresare. Conform acestei interpretări, nu se poate stabili echivalența semantică [verb de percepție + cum] - [verb de percepție + că]: (93) Văd cum se apropie "Văd √ modul cum se apropie" ≠ Văd că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că]: (93) Văd cum se apropie "Văd √ modul cum se apropie" ≠ Văd că se apropie "Văd faptul că se apropie". Într-o interpretare diferită, Gheorghe (2003: 154-155) consideră că, deși relativul cum își păstrează calitatea de substitut al unui adjunct modal în subordonată, rolul său prevalent este a lega două secvențe sintactice. Autoarea precizează că, în construcții cu verb de percepție în matrice, relativul cum este "aproape echivalent" cu complementizatorul că: (94) Văd cum se apropie ≡ Văd că se apropie. Un
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
al verbului matricial. În GALR II (2008: 184) se menține analiza GV non-finit gerunzial ca predicat secundar/propoziție redusă. Gheorghe (2011) precizează că propoziția gerunzială din română este echivalentă semantic unei pseudo-relative "prezentative" introduse prin conectorul cum, al cărui sens modal este estompat în favoarea unei semnificații aspectuale (vezi infra, 4.4.7.3)123: (133) Îl văd pe Ion venind = Îl văd pe Ion cum vine. 4.4.6.2. Ambiguitatea gerunziului în contextul unui verb de percepție Configurațiile cu verb
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în contextul (145) se percepe referentul prin intermediul procesului pe care îl desfășoară. Gheorghe (2011, ms) precizează că propoziția introdusă prin relativul cum are comportamentul unei pseudo-relative126 prin natura propozițională a constituentului încastrat sub verbul de percepție 127. Autoarea remarcă valoarea modală estompată a conectorului cum în favoarea unei semnificații aspectuale, care permite echivalența cu gerunziul: (146a) Îl văd cum ("în timp ce") înoată. ≡ (146b) Îl văd înotând. 5. Tipare de construcție cu verbe de percepție intențională. Trăsături generale ale clasei În primul capitol al
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbul dezvoltă sensuri din zona vizual imaginară - "a-și imagina, a-și închipui" sau din zona cognitivă - "a aprecia", "a se gândi", "a-și aminti"- se dezambiguizează contextual. În astfel de utilizări, verbul are "o citire" subiectivă, evaluativă, primind determinări modale - adjuncți modali (178) sau complemente circumstanțiale de mod (179): (178) Privește ("se gândește la") oamenii ca tine [cu multă admirație]. (179) Privește ("își reprezintă"; "se gândește") călătoria [ca pe o nouă provocare]. În poziția obiectului direct pot apărea nominale cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sensuri din zona vizual imaginară - "a-și imagina, a-și închipui" sau din zona cognitivă - "a aprecia", "a se gândi", "a-și aminti"- se dezambiguizează contextual. În astfel de utilizări, verbul are "o citire" subiectivă, evaluativă, primind determinări modale - adjuncți modali (178) sau complemente circumstanțiale de mod (179): (178) Privește ("se gândește la") oamenii ca tine [cu multă admirație]. (179) Privește ("își reprezintă"; "se gândește") călătoria [ca pe o nouă provocare]. În poziția obiectului direct pot apărea nominale cu referință abstractă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prin cum, posibile doar cu verbele a privi și a asculta, ocupă poziția obiectului direct, funcțioând ca relative completive: (206) Privesc cum înfloresc pomii. (207) Ascult cum îmi bate inima. În contextele de acest tip, conectorul cum își păstrează sensul modal: (206') Privesc cum înfloresc pomii < Privesc modul cum înfloresc pomii. (207') Ascult cum îmi bate inima < Ascult felul cum îmi bate inima. 5.3. Verbele de percepție intențională în structuri cu predicat secundar Verbele a privi și a asculta pot
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
www.latifa.ro) (215) A fost fain să îi ascult [cum vorbesc despre un eveniment la care parti- cipă din pasiune]. 6. Verbele de percepție evidențială Verbele de percepție evidențială se disting de celelalte verbe de percepție prin semantica inerent modală, evaluativă. Acestea exprimă observarea pe cale perceptuală a unor proprietăți cu un grad variabil de subiectivitate ale referenților din poziția subiectului sau a locativului: (216) Ioana arată bine./ Toyota asta arată a Skoda. (217) Muzica sună interesant./ Limba lor sună a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
referent cu trăsătura [+Animat] sau printr-un referent cu trăsătura [+Sonor]: (248) Câinele sună fioros. (249) Vocea lui sună mai matură (www.bestmusic.ro). Verbul a suna, în utilizarea evidențială, selectează o complinire care conține o specificare de tip circumstanțial modal (250-251). În aceste contexte, se actualizează alt sens decât cel din construcția cu verb intranzitiv din (252), informația purtată de verb fiind completată cu o informație de tip modal, evaluativ: (250) Vocea lui sună tremurat. (251) Muzica sună bine. vs
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
evidențială, selectează o complinire care conține o specificare de tip circumstanțial modal (250-251). În aceste contexte, se actualizează alt sens decât cel din construcția cu verb intranzitiv din (252), informația purtată de verb fiind completată cu o informație de tip modal, evaluativ: (250) Vocea lui sună tremurat. (251) Muzica sună bine. vs (252) Clopotul sună ("emite sunete; răsună"). Complinirea circumstanțială respectă aceleași constrângeri/variații ca și numele predicativ al verbului a arăta. Sunt admise: (a) adjectivul (253) și adverbul (254), în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
precizarea că selecția complementizatorului să se poate produce doar dacă verbul are trăsăturile [+Negativ] [+ Perfectiv], actualizând sensul "a afla". Verbul a simți nu admite decât construcția cu propoziție conjuncțională introdusă prin că, dezvoltând, în unele dintre aceste structuri, un sens modal epistemic. Verbele de percepție intențională admit tipare sintactice mult mai puțin variate. De asemenea, capacitatea de a dezvolta sensuri din alte domenii conceptuale este mult mai limitată, față de cea a verbelor de percepție nonintențională. Cu excepția verbului a mirosi, care actualizează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a arăta, a suna, a mirosi - care se deosebesc de celelalte unități și prin rolul semantic al referentului din poziția subiectului - Obiect al percepției/Temă. Pentru această clasă restrânsă am ales denumirea verbe de percepție evidențială, ca urmare a informației modale cuprinse inerent în semantica lor. În final, am arătat că paradigma verbelor de percepție din română este incompletă. Pentru evidențierea golurilor lexicale, am ales să facem comparația cu engleza, care "dispune" de o paradigmă completă a clasei verbelor de percepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fizic-cognitiv, arătând că verbul a vedea admite cele mai largi posibilități de construcție, ca urmare a polisemantismului său. Clasa verbelor de percepție evidențială este analizată independent de celelalte două clase, fiindcă unitățile incluse exprimă un alt tip de informație perceptuală - modală, inerent evaluativă - și participă la construcții sintactice diferite de cele caracteristice verbelor de percepție nonintențională și intențională. Încheiem capitolul prin semnalarea unor particulărități în ceea ce privește capacitatea de pasivizarea a verbelor de percepție. Arătăm că acestea manifestă o preferință pentru pasivul-reflexiv și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
inventarierea tuturor sensurilor metaforice și, în al doilea rând, "listarea" tuturor sensurilor contextuale este redundantă, multe dintre acestea fiind, de fapt, subsumate unui sens mai general, dar individualizate pe baza unei anumite organizări a enunțului - adăugarea unor determinări circumstanțiale sau modale, impersonalizarea etc. 70 Verbul a vedea poate fi repartizat în mai multe câmpuri lexicale în funcție de sensul actualizat: în contextele în care exprimă percepția fizică, face parte din câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție (vizuală sau mai generală); ca verb care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
obiectul perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale (prin adverbe-substitute): cum (modal interogativ și relativ), așa, astfel, altfel, cumva, altcumva, oricum, atât, oricât. 147 În urma consultării câtorva vorbitori nativi, am constatat că folosirea adjectivului, cel puțin în anumite contexte, este ezitantă. Totuși, prin motorul de căutare Google am întâlnit numeroase contexte în
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cărui structură interioară urmează să o stabilească. În determinarea ontologiei operei de artă (literară) Ingarden apelează la un sistem de stratificare al operei, în cadrul căruia anumite strate au o semnificație mai profundă. Rolul esențial al straturilor constă în relația lor modală. Întrucât concretizarea operei depinde de ideea de contemplație va trebui să apelăm la experiența estetică. Estetica are nevoie de emergența subiectului care unește artele în termeni de recepție. Nu putem vorbi de un obiect de artă în mod complet dacă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
că executarea operei vizuale este dată de artă, ca posibilitate existențială artistică, de conținut, ca natură real-ideală a obiectului de artă, și de articulație, ca predicat al obiectului dat. Cei trei elemenți constiuenți operei vizuale se află într-o relație modală, în timp ce fiecare operă poate prezenta proprități individuale specifice. Identificarea tipului de obiect ce precede opera aduce în discuție două planuri ontologice. În primul rând este vorba de obiectul fizic al nivelului pre-ontologic al operei ce poate fi identificat fie ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opere de artă care îi determină începutul, istoricitatea și posibilitatea distrugerii totale. În al doilea rând, flexibilitatea temporală arată supunerea operei de artă la anumite schimbări sau transfomări ce duc la extinderea anumitor calități artistice. În al treilea rând, flexibilitatea modală prin care putem identifica anumite proprietăți total diferite față de momentul original al apariției sale; de exemplu, o carte sau o fotografie poate avea un suport digital, iar acest lucru duce la identificarea unor calități diferite care la rându-le duc
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
percepută și ține de experiența estetică. În contextul dat, opera de artă vizuală dispune de o natură reală material diferită și are potențialul unei naturi ideale. Prin urmare, putem spune că ceea ce au în comun toate obiectele artei sunt proprietățile modale. Dualitatea obiectului operei vizuale este persuasivă imediat ce înțelegem pictura, fotografia și filmul ca obiecte individuale determinate de o formă specifică și care au proprietățile specifice artei. Tropii ontologi constituienți artei vizuale sunt înțeleși ca având funcții specifice în determinarea tipului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
clarify the existential problems of the work of art as a self-sufficient object in both, its singularity and its aesthetical experience. Through the ontological stratification of the work of art the compositional elements, the artistic and aesthetic features present a modal relation. By this we can identify many roles of one element at all the ontological levels: real, imaginary-ideal, or intentional. Hence, the work of art is a complex construct that encompasses an amount of existential dimensions - real or imaginary. Also
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
the visual art, i.e., an ontological construction, formed by elements and ontological tropes that can be applied to all kinds of art. There are common elements that we can find in almost all the work of arts, existing in a modal relation. The difference between written and visual arts lies in the relationship between ontological elements of the composition of each artwork. Visual arts are interpreted as being actions and executions. The visual arts always suggest a being in motion, these
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
the work of art. It proposes a double nature of the work of art that has artistic and aesthetic features. The question how to stratify the work of art depends on the object that exists in the pre-ontological level. The modal relation of all the elements that constitute what we call in general artwork gives the definite determination of the existence of the work of art. Since not all objects of art are works of art, or masterpieces, an axiological analysis
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind condiționată de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tradițională ca posibilitate de descompunere a unei expresii în mai multe semnificații sau accepții, deci pentru potențialul polisemic. Conținutul se manifestă însă și la nivelul enunțurilor, unde nu mai interesează conținutul lexical, strict denotativ al cuvintelor, ci conținutul locutiv, ilocutiv, modal, afectiv, deci pragmatic. Mai tîrziu, în Franța, analiza discursului se constituie într-o critică a analizei de conținut, în timp ce între 1980 și 1990 se aduce o dezvoltare în paralel a celor două direcții, prin diversificarea abordărilor de inspirație lingvistică. Analiza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De exemplu, verbe de influență, ca a cere și a ordona, presupun o completivă directă care reprezintă un eveniment viitor, nu unul realizat, în momentul în care se formulează cererea sau ordinul, iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de aserțiune ca a zice sau a afirma nu impun limite atît de stricte în realizarea temporalității completivei. În lingvistica europeană, termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]