8,110 matches
-
ridică semnul întrebării asupra temeliilor ideologice ale grupării sburătoriste". Fapt care - ne putem imagina lesne - nu era decît o erezie sîcîitoare în vederile criticului patronal... Dar natură morală a lui Felix Aderca se manifestă nu doar în susținerea fermă a modernității, a universalismului, a preeminentei personalităților, în atitudinea prointelectuală și antigregară, ci și în "nervii slabi" pe care-i învedera în răstimpuri, într-o anume inconstanta, în glisarea către poziții contrarii. Scriitorul aparținea unei categorii de autori care și-au schimbat
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
intervalului, a procesului, a acțiunii vii, a drumului, în ultimă instanță, la capătul căruia nu mai așteaptă Muzeul ca spațiu privilegiat, cvasimistic și ademenitor că un cîntec de sirenă, ci o formă culturală caduca, narcisiaca și viciata de toate arogantele modernității. Așadar, eclipsă artei și elogiul drumului, iată o variantă de lectură interioară a titlului și a contextului acestei complexe acțiuni de la Râmnicu Vâlcea. Logică modernității, cea coborîta direct din Organon-ul aristotelic, ar obligă, în virtutea principiului terțului exclus, la o
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
un cîntec de sirenă, ci o formă culturală caduca, narcisiaca și viciata de toate arogantele modernității. Așadar, eclipsă artei și elogiul drumului, iată o variantă de lectură interioară a titlului și a contextului acestei complexe acțiuni de la Râmnicu Vâlcea. Logică modernității, cea coborîta direct din Organon-ul aristotelic, ar obligă, în virtutea principiului terțului exclus, la o opțiune netă: eclipsă de afară sau eclipsă dinlăuntru, drumul ca mijloc sau drumul ca scop? O alegere decisă ar fi poate mult mai limpede, dar
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
salis în perioadele mai vechi și înainte de a invocă " postmodernismul subteran" din perioada postbelică, el încearcă să recupereze în ordine postmodernă însăși "contestarea modernismului" care a avut loc în plină epoca modernista. Situarea lui Arghezi într-un limb în care "modernitatea nu se mai confundă cu modernismul" mi se pare iluminata, ca și o interpretare dată Întîmplărilor din irealitatea imediată de Blecher. Aducerea în discuție a lui Sadoveanu însuși cu Creangă de aur e șocantă la început, dar pînă la urmă
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
nu le caută. Ele au un rol important însă în construcția românului, justifica fracturile temporale, inserțiile într-un alt timp și modificările de registru, de persperctivă, dînd cărții o naturalețe, un firesc care lipsește din păcate multor texte de astăzi. Modernității construcției și caracterului concentric al epicii - care îl face totodată pasionant la lectură și ușor de urmărit - i se adaugă un dar aparte al narației, atît de firească și de discretă încît devine aproape transparență; și autorul posedă în cel
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
la predecesorii lor. în puteai observa cum un spirit călinescian, liber și inventiv, se grefa pe o formație central-europeană de care Clujul nu dusese lipsă. Ar fi de notat în treacăt faptul că și la Blaga, mai devreme, deschiderea spre modernitate și spre Occident n-a venit de la început și că ea a corectat o înclinație nativă spre tradiția locală, creînd un anumit conflict, rezolvat, cel puțin stilistic, în favoarea celei din urmă. După studii temeinice și documentate, între care monografia despre
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
din cărțile lui de critică în paginile de memorii, în reconstituirea biografică, în evocarea atmosferei inefabile a locurilor, întîmplărilor și oamenilor în mijlocul cărora se născuse și trăise. Foștii lui elevi nu mai sînt la fel de sensibili la această atmosferă. în ei, modernitatea a biruit definitiv tradiționalismul. Aceasta a fost lecția cea mai de seamă a profesorului. Nu mă pot opri acum, după dispariția subită și dureroasă a lui Mircea Zaciu, să mi-l reamintesc, laolaltă cu criticul, pe om. în cele trei
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
crede mai mult în SF-uri decît într-o poveste ca a Sfintei Ioana, și asta se vede pe ecran. Ioana ei e vitală, decorativă, "androidă" și "apucată", dar total lipsită de transcendență... De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Modernitatea acestei Ioane nu ține de esență, ci de look... Momentele din Joan of Arc în care se rostogolesc pietroaie, se prăbușesc metereze, se înfig săgeți, curg cărnuri - îl pot face invidios pînă și pe un Spielberg, care, prin ...Soldatul Ryan
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
de a fi fost o mișcare a păturii mijlocii (aici intrînd și tinerii țărani, inclusiv muncitori). Să mai amintesc ideea (din capitolul final al cărții) că naționalismul a fost precumpănitor în critica societății românești moderne, considerînd că evoluția țării spre modernitate ar fi fost folositoare numai evreilor și politicienilor. Legionarismul a preluat motivul obsesiv al naționalismului, continuîndu-l și aprofundîndu-i retorica. Iar democratizarea incompletă și naționalismul moștenit au extins granița de toleranță față de Garda de Fier. Tîrziu, prea tîrziu, cînd pericolul a
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
își alege colaboratori pe cît de cultivați pe atît de talentați ca scriitori. Un loc important îl ocupă eseurile ce folosesc în mod creator bibliografia teoretică europeană și americană pentru a pune în valoare tendințele literaturii române contemporane (Carmen Mușat: Modernitate și postmodernitate - tensiunea dialogului, Adrian Oțoiu: Principiul dicționarului, Mircea Țugulea: O istorie retrospectivă ș.a.) și articolele despre cărți și autori valoroși. Între aceștia, Gellu Naum căruia Geo Vasile îi consacră un studiu cu va urma, intitulat Poezia reciclării hazardului (în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
În cele două capitole dedicate lui Mozart analizele întreprinse de Pântea la "Don Giovanni" și "Flautul fermecat" - atât din postura regizorului, cât și din cea a cântărețului - conțin sugestii convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut unele montări îndrăznețe ("Rigoletto" în lumea interlopă) nu acceptă să iasă din litera partiturii și nici să schimbe relațiile fundamentale dintre eroi: flexibilitate, dar
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
a jucat, la rîndul ei, un rol cu mult mai însemnat decît au fost dispuși să creadă chiar susținătorii ei din secolul XX. În lipsa ei vădită de sofisticare, în simplismul ei cîteodată, concepția aceasta are merite majore în evoluția spre modernitate a literaturii noastre. Iată un lucru pierdut din vedere. Maiorescu a pus capăt utilitarismului artistic, a militantismelor de tot felul dragi generației romantice. El e cel dintîi care afirmă clar la noi că arta nu e nici morală, nici imorală
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
a pus capăt utilitarismului artistic, a militantismelor de tot felul dragi generației romantice. El e cel dintîi care afirmă clar la noi că arta nu e nici morală, nici imorală, ghidîndu-se după criterii proprii, interne. Concepția lui neutilitaristă deschide drum modernității, mai ales în poezie, pe care o purifică de social, de etic, de național, eliberînd-o de tendențiozitatea militantă care-i caracterizase pe pașoptiști. E limpede că Maiorescu nu înțelegea poezia nouă și că realismul în proză îl oripila. Paradoxul face
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
face ca acest adept al stilului înalt și nobil în artă să fi fost factorul decisiv în eliberarea literaturii de sclavia unor scopuri nespecifice și străine, întorcînd-o cu fața la natura ei. Nereceptiv la noile teme și limbaje, Maiorescu pregătește decisiv o modernitate care-i datorează mult mai mult decît au crezut modernii însiși. În sfîrșit, combătînd formele fără fond, conservatorul Maiorescu a putut prevesti, în viziunea lui organicistă asupra istoriei, riscul rupturilor și al revoluțiilor de care gîndirea secolului XX a fost
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
eminesciene, nemurind clipa, raza, esența acelor corsi e ricorsi ale vieții și istoriei, la cotele unei virile purități stilistice. Dezbărate de luxuria metaforizantă, catrenele se organizează în jurul unor idei, concepte, obsesii binare, enunțul însuși fiind biunivoc, denotativ-conotativ, reflexiv-tranzitiv, de o modernitate deconcertantă: "Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul/ o să-l întunece!". Bătăi în dungă convoacă mai toate semnele negativării vieții, istoriei și valorilor morale și existențiale, căreia peotul îi opune
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
și pentru care n-a dovedit nici cea mai măruntă vocație. A fost nevoie, din nefericire, de testul puterii pentru a face țăndări o formulă politică profund neviabilă. Societatea românească mai plătește odată pentru incapacitatea de a produce partide ale modernității, și nu ale nostalgiei, și pentru iluzia că soluțiile de acum o jumătate de secol, între care politicianismul veros și mercantilismul agresiv n-au fost cele mai neînsemnate, pot salva o țară oricum făcută una cu pământul de către comuniști. Din
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
dintre acești factori (dar nu toți). Raportarea națiunii, consideră dl. Lucian Boia, la etnic este uneori principalul liant al unei construcții naționale (limba fiind expresia ei). Dar, oricum, etnia poate oferi trăsături bine cristalizate în societățile primitive, dar, apoi, către modernitate, limba devine definitorie. Deosebirile între națiuni devin acum sociale și de stadiu istoric, amîndouă exprimîndu-se prin limbă (cel mai puternic liant dintre toți cei utilizabili), creatoare sau purtătoare a unei culturi comune. Revoluția din 1789 a favorizat Franța să cîștige
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
a elementului etnic românesc (aproape 75% din structura populației). Și țara noastră a rezistat ca stat național (minus raptul Basarabiei și al Bucovinei de Nord) și după al doilea război mondial. S-au dezmembrat însă și Cehoslovacia și Iugoslavia. O modernitate de imitație a căpătat procesul național în Africa, cu state artificiale create de europenii colonizatori. Apoi, țările inventate de europeni au devenit națiuni ca urmare a procesului de decolonizare (aproape, crede autorul nostru, ca și în Europa). Dar dincolo de statul
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
ordinii vechi, a lumii de dinaintea schimbărilor accelerate modelează sensibilitatea prozatorului. Soarele ce luminează copilăria personajelor sale e cel al vârstei de aur. Urmând taxonomia lovinesciană, Ionel Teodoreanu e incontestabil un "reacționar": mercantilismul, disoluția ordinii patriarhale sunt simptomele unei maladii a modernității. Recitirea lui Ionel Teodoreanu implică apelul la texte de mică întindere, la fragmente din proiecte mai vaste. Volumul de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis a întregii literaturi ce va urma. Copilăria încetează să mai
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
rămâne în mare măsură valabil - lumea Medelenilor (acea lume a marii burghezii rurale de peste Milcov) e marcată de un stigmat al declinului. Mai toți criticii interbelici au remarcat dominanta nostalgic poematică a romanului - vocea auctorială nu-și maschează parti pris-urile. Modernitatea capitalistă va sfârși prin a ruina arhitectura Medelenilor, agentul disoluției fiind, deloc întâmplător, bancherul Bercale. Ceva din antipatia lui Duiliu Zamfirescu a trecut în paginile lui Ionel Teodoreanu - scriitorul român, funciarmente "reacționar", plasează capitalistul în zona demonicului și a grotescului
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a unui univers armonic. Moldovenismul extrem de agresiv de mai târziu al lui Ionel Teodoreanu se nutrește din reacția defensivă a unei sensibilități incapabile să accepte trecerea vârstei de aur. Mecanismul compensator al memoriei se colorează resentimentar, Bucureștiul reunind atributele acelei modernități mediocre și aptere împotriva căreia moldovenismul se legitimează polemic. Mai mult decât un tip social, personajele Medelenilor sunt modelate de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Literaturii... a ieșit, astfel, din starea clasică de administrator al patrimoniului istoric și a intrat decis în cîmpul mănos de pe care-și poate recolta exponatele prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă (instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescenta a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoaptă și strigatul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plătica se întîlnesc aici în
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
familiei marilor cineaști incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violenței și a nebuniei umane, se dovedește de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artiști care influențează mai mult după moarte decît în timpul vieții, si a caror importantă va crește în secolul viitor. Pînă atunci, Kubrick rămîne unul dintre cineaștii majori - dar de multe
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
p. 166), pe cînd "comediile(...), desi provenind dintr-un interval de timp mai redus și mai compact - 1879-1885 - oferă mai puține șanse de configurare a unei umanități globale" (p. 168). Ca încununare a "realismului" tradițional sau ca model întemeietor al modernității în literatura română, proza lui Caragiale este revendicata de ambele epoci, reprezentînd o zonă de tensiune care îi explică și caracterul polemic. "Cotitură" pe care o provoacă în literatura română momentul Caragiale este tema celui de-al doilea studiu al
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]