KorAP: Find »[drukola/base=modificator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...116 >

2,884 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

mai coruptă: cea liberală. 1.3. Aspecte semantice privind sintagmele partitive În sintagmele partitive, nominalul cuantificat (N2) este definit. Acest lucru nu este "vizibil" (exprimat) din cauza regulii că, în limba română, după prepoziție nominalele nu sunt articulate decât dacă au modificatori care impun articularea. Prin urmare, nominalul cuantificat denotă un set cunoscut, precizat, delimitat, individualizat. N2 poate fi numărabil sau nonnumărabil, denotând entități atomice non-divizibile63 (scaun, masă), entități atomice divizibile (guvern, echipă) sau entități nonatomice, masive (unt, lapte), singular sau plural

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
au structura N1 de N2, în care N1 este un substantiv sens cantitativ, iar N2 este un substantiv la singular (dacă este masiv) sau la plural (dacă este numărabil). Substantivul din poziția N2 nu poate avea determinanți, dar poate avea modificatori. Asemănările cu sintagmele partitive sunt destul de superficiale: în ambele sintagme, N1 este un termen cu sens cantitativ, N2 are un sens lexical plin, iar cele două nominale sunt conectate prin prepoziție. Aparent, sintagma pseudopartitivă exprimă tot o partiție, ca și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cantitatea sau măsura. N2 nu denotă un set delimitat, ci exprimă o proprietate. În construcțiile partitive, N2 este determinat, iar în cele pseudopartitive, nedeterminat. Acest lucru nu este foarte "vizibil" în limba română, din cauză că după majoritatea prepozițiilor, substantivul neînsoțit de modificatori este nearticulat. Este mai clară diferența de articulare atunci când substantivul are modificatori: (89) a. *un kilogram de aceste mere ionatane; *un kilogram de merele ionatane din lădița galbenă b. un kilogram din aceste mere ionatane; un kilogram din merele ionatane

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
proprietate. În construcțiile partitive, N2 este determinat, iar în cele pseudopartitive, nedeterminat. Acest lucru nu este foarte "vizibil" în limba română, din cauză că după majoritatea prepozițiilor, substantivul neînsoțit de modificatori este nearticulat. Este mai clară diferența de articulare atunci când substantivul are modificatori: (89) a. *un kilogram de aceste mere ionatane; *un kilogram de merele ionatane din lădița galbenă b. un kilogram din aceste mere ionatane; un kilogram din merele ionatane din lădița galbenă Un argument al faptului că în construcțiile pseudopartitive nu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pseudopartitive: citirea de tip individualizare și cea de tip măsurare. În sintagmele de tip individualizare, primul nominal este centrul sintagmei și atribuie rolul semantic Conținut complementului său de pe a doua poziție. În sintagmele de tip măsurare, primul nominal este un modificator. În sintagmele de tip individualizare, primul nominal are un grad de referențialitate mai ridicat, pe când în sintagmele de tip măsurare, gradul de referențialitate al primului nominal este mai scăzut. O analiză destul de frecvent propusă pentru sintagmele pseudopartitive este cea prin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Putem avea și sintagme coordonate în care numărul să apară deasupra nivelulul GN, dar sub nivelul Det? Un posibil exemplu ar fi construcțiile în care un substantiv (N) plural este urmat de două adjective coordonate la singular sau de alți modificatori coordonați care sunt interpretați ca fiind atașați substantivului la nivelul N: (17) a. președinții român și francez b. Acești miniștri de externe francez și englez se înțeleg foarte bine. Putem spune că în aceste construcții N avansează (se ridică) de la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
președintele dă aviz negativ (Antena 3, 2009) atât "Observatorul" de la ora 7, cât și cel de la ora 19 a fost cel mai urmărit (Antena 1, 23.III.2009). 4. Acordul adverbului Unele adverbe omonime cu adjectivele, care au rolul de modificatori ai unor participii adjectivizate, sunt acordate prin atracție. Prin atracție, prin anticiparea acordului între adjectiv și substantivul centru este acordat și adverbul: (58) despre noii veniți în Liga 1 (Radio România Actualități, 20.V.2008) o serie de noi veniți

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
feminin), care denumesc hiperonimic referenți [-Animat]. 156 Cele trei genuri tradiționale pot fi definite doar în funcție de feminin și număr. 157 Așa cum a propus Ritter (1993) pentru limbile romanice, în general. 158 În această reprezentare, t = urmă (cf. engl. trace), Mod = modificator. 159 Aici sunt incluse și sintagmele coordonate n.sg. + n.sg. 160 Diferența dintre (i) și (j) se poate datora termenilor aleși pentru (i): Vazele și trandafirii de la petrecere au fost aduse / aduși de Ion. Aici, al doilea termen coordonat este separat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și sintagmele coordonate n.sg. + n.sg. 160 Diferența dintre (i) și (j) se poate datora termenilor aleși pentru (i): Vazele și trandafirii de la petrecere au fost aduse / aduși de Ion. Aici, al doilea termen coordonat este separat de verb printr-un modificator prepozițional, care se referă la ambii conjuncți, ceea ce ar putea bloca regula acordului cu cel mai apropiat conjunct. 161 În acest exemplu, faptul că aceste substantive sunt frecvent folosite la plural (deci masculin plural) ar fi putut favoriza acordul la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

cu ipoteza că verbul din limbile ergative este polipersonal, adică aflat în relație cu mai multe NP simultan; (b) soluția propusă de Martinet și Tchekhoff (vezi Capitolul 1, 4.1.3.) − ambele NP întrețin cu verbul o relație de tip modificator−cap; (c) soluția propusă inițial de Schuchardt (1896) − o propoziție tranzitivă într-o limbă ergativă are natură pasivă − și reluată de Hale (1970): regula corespunzătoare pasivului englezesc este obligatorie în limbile ergative; această soluție rezolvă problema morfologică (absolutivul corespunde relației

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Aceste verbe diferă din punctul de vedere al stării specifice. Sensurile unui verb sunt reprezentate prin predicate primitive și un element idiosincratic al sensului (o constantă, root, în terminologia lui Pesetsky 1995). O rădăcină poate apărea în structura evenimentului ca modificator al predicatului. Pentru verbele de mișcare ca walk 'a merge', run 'a alerga', skip 'a sări', jog 'a se mișca încet, a mărșălui, a face jogging', diferite prin modul în care are loc mișcarea, modul este un modificator; clasa verbelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimentului ca modificator al predicatului. Pentru verbele de mișcare ca walk 'a merge', run 'a alerga', skip 'a sări', jog 'a se mișca încet, a mărșălui, a face jogging', diferite prin modul în care are loc mișcarea, modul este un modificator; clasa verbelor cauzative de schimbare de stare este o clasă semantică relevantă din punct de vedere gramatical pentru că aceste verbe au proprietăți gramaticale comune. 4.3. Abordări "proiecționiste" În teoriile proiecționiste, intrările lexicale sunt proiectate în poziții sintactice conform unor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că argumentelor le este asociată o interpretare în specificatorii unor noduri reprezentând structura evenimentului. Structura evenimentului nu este determinată de proprietățile vocabularului, ci de inserarea opțională a unor centre funcționale cu anumite valori semantice. Itemii lexicali sunt considerați ca fiind modificatori ai structurii evenimentului. Modelul propus de Borer (2004: 293−294) este următorul: (a) Tranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP2 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
corespunde structural, dar nu și ca interpretare, proiecției AspE de la Borer (1994). Sorace (2004: 249−250) comentează această teorie. În concepția lui Hagit Borer, intrările lexicale sunt "nude", conținând liste de argumente neordonate. Sensul lexical principal al verbului servește ca modificator, nu ca un element ce determină proprietățile structurale. Inacuzativitatea și inergativitatea sunt constelații de fenomene derivate din capacitatea verbului de a apărea în anumite configurații sintactice, care determină interpretarea aspectuală. O citire telică este derivată din prezența unui argument în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbului, fără să existe consecințe morfologice, iar în alte situații operația de reflexivizare determină apariția unui clitic sau a unui element în morfologia verbului; (c) distribuția grupului da sé (engl. by itself, rom. singur/prin sine însuși), grup reprezentând un modificator al cărui antecedent este cauza unică a evenimentului; această situație apare ca urmare a faptului că inacuzativele sunt reflexive, deci subiectul acestora trebuie să fie asociat atât cu rolul tematic specific subiectului (Agent, Cauză), cât și cu cel specific obiectului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Diferența dintre romper 'a (se) rupe' și asesinar 'a asasina' este că romper este caracterizat printr-o denotație subspecificată în privința naturii tematice a participantului care cauzează evenimentul (Efector), iar asesinar este specificat să aibă Agent. Koontz-Garboden (2009: 104) arată că modificatorul por sí solo adaugă la sensul propoziției informația că evenimentul cauzator numit de verb are nu mai mult de un singur Efector. Koontz-Garboden (2009: 107) menționează că predicatele de stare, cărora le lipsește atât subiectul agentiv, cât și operatorul CAUZĂ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Lexicon, iar analiza anticauzativelor oferă argumente împotriva derivării sintactice a inacuzativelor. Van Hout (2004: 61) descrie situația din neerlandeză, unde predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn 'a fi' și formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn 'a fi' și formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben 'a avea', iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecția auxiliarelor și modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a poziției subiectului, în cazul pasivului; R, identificarea subiectului cu poziția obiectului, în cazul reflexivului; R și/sau E, adăugarea unei poziții de subiect inerte din punct de vedere vericondițional, în cazul inacuzativelor. În această teorie, auxiliarele sunt considerate, sintactic, modificatori verbali, iar, din punct de semantic, funcții care se aplică de la proprietăți la proprietăți. Auxiliarele pot fi sensibile la semantica elementelor pe care le modifică. Astfel, dacă în spaniolă auxiliarul ser este selectat atunci când sunt implicate proprietăți inerente, esențiale, iar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
direcționată; ● Ion e plecat are o citire care subliniază continuitatea: Ion a plecat și nu s-a întors; în acest context, verbul a pleca descrie mai degrabă continuarea unei stări. Diferența de tip aspectual se poate verifica prin adăugarea unor modificatori adverbiali: Ion a sosit ieri/de ieri în oraș Ion e sosit de ieri în oraș *Ion e sosit ieri în oraș. Între cele două variante există și diferențe de comportament morfosintactic: forma cu a avea nu permite intercalarea altor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și în cazul verbelor intranzitive, exprimând conținutul acțiunii acestor verbe; în acest caz, complementul și verbul au același radical sau cel puțin sunt apropiate ca sens; complementul este întotdeauna articulat (cu articol hotărât sau nehotărât), uneori însoțit și de atribut/modificator: Să se lepede cine va fi viat în ceastă lume viața lui, mainte, rău, întru păcate (Coresi, C2, 69, apud Creția 1956: 117) Țugulea visă un vis ce-i plăcu (Ispirescu, L, 314, apud Creția 1956: 117) Domnul Euharistic odihnea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Când nunta se nuntea (Teodorescu, P. P., 617, apud Creția 1956: 117); în acest exemplu, complementul intern apare ca subiect al construcției pasive; (c) verbele intranzitive acceptă și posibilitatea apariției complementului intern exprimat prin substantiv nearticulat, însoțit de un atribut/modificator de tip calificativ 20: Trăiește viață cârpită cu ață (Zanne, P, II, 801, apud Creția 1956: 118) Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
propoziție completă. Aproape toate numele au gen inerent. Acesta nu este transparent în forma numelor, ci numai prin acord cu alți constituenți ai grupului nominal sau cu sufixul verbal. Există o clasă închisă de 14 adjective care pot funcționa ca modificatori în grupul verbal sau ca nume predicative. Circa 20 de verbe au forme supletive, dependente de referința de număr a argumentelor S și O. La persoana 3 a pronumelor, distincția singular−nonsingular se aplică numai pentru numele animate sau pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
subiectul celorlalte intranzitive. Sistemul acordului verbal este de tip acuzativ. Prefixul verbal se acordă în persoană și număr cu obiectul (direct sau indirect), dacă acesta este exprimat prin pronume pe persoana 1 sau 2, și cu subiectul, în celelalte situații. Modificatorii adjectivali și cei în genitiv copiază anumite trăsături ale centrului; dacă sunt postpuși sau discontinui, aceștia copiază toate trăsăturile de caz și de număr ale centrului. Sub aspectul topicii, georgiana (inclusiv cea veche), mingrelian și svan sunt limbi SOV (ordine

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-website/Law/107516_a_108845

a foștilor cetățeni români, precum și orice alte dispoziții contrare prevederilor prezentei legi. NOTĂ: Reproducem mai jos prevederi care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 21/1991 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale actelor modificatoare: 1. Art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2007 pentru modificarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991 : " Art. IV. - Litera n) a articolului 11 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a

LEGE nr. 21 din 1 martie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) cetă��eniei române**). In: EUR-Lex (1991) [Corola-website/Law/107516_a_108845]