440 matches
-
chaim shteim. Viața numărul doi. Sau, cu alte cuvinte, spuse Maggie, cu ochii sclipindu-i, Viața a doua1. Capitolul 46 Ierusalim, joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și îl sărută lung pe buze. Simți moliciunea și umezeala gurii lui în momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în care mă aflam, să trec și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de cine știe ce voluptăți. Ne vom privi o vreme în ochi, eu ținând paharul ridicat, adulmecând-o undeva peste buza lui. Pare tare fragilă. Moliciunea aceea de femeie care nici ea nu mai știe ce apără, dacă a apărat vreodată ceva, dacă a avut ceva de apărat sau măcar dacă știe ce înseamnă a apăra ceva. Va observa într-un târziu că o privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inima. Și toate clișeele din lume nu ar putea descrie schimbarea pe care zâmbetul acela o produsese pe fața fetei: da, norii se risipiseră, soarele ieșise - se întâmplase totul, și chiar mai mult. O făcea să arate extraordinar de drăguță- moliciunea feței sale rotunde, durdulii devenise într-o clipă mai degrabă încântătoare decât dolofană, iar ochii, luminați de atingerea căldurii, erau acum aurii, mai uimitori ca niciodată. Eram disperat să pot pune la socoteală acest moment de reușită și, sub impulsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am zâmbit eu, apucându-i mâna și strângându-i-o ferm. Chiar și prin mănușa de lână am simțit cât de moale era răspunsul lui Chipstead și am fost, în liniște, recunoscător stratului de împletitură care despărțea carnea mea de moliciunea, cu siguranță rece, ca de scoică a mâinii lui. Iese curând, nu? Nu era nici o îndoială că alesesem tactica bună. În ciuda zâmbetului menținut rigid de domnul C, am simțit că lipsa mea jovială de jenă că fusesem prins pândind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un copil cât m-am întins și am prins-o. O atinsesem peste tot, mai puțin pe mână, și chiar și prin straturile de material ale hainei și ale rochiei în zigzag fusese o încântare pentru mine să-i simt moliciunea sub braț. A fost tot ce-am putut face ca să mă abțin să n-o sărut rapid câtă vreme mă retrăgeam din mașină, dar eram suficient de rațional, în ciuda bucuriei care tresălta în mine ca un mielușel sprinten, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un pas săltăreț, atletic. Acum, șapte ani după aceea, pusese pe el cel puțin cincisprezece sau douăzeci de kilograme și părea doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise din ochii nepotului meu și întreaga lui ființă lăsa să se vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă Kano, așteptând: — Ce au spus albii? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țintă. Rîmbu lasă ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea și cei doi, unul lîngă altul, privesc la televizor și comentează. Fata așteaptă o mînă obraznică pe care s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frică? Gheorghe Bulhac în acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană pentru animale. Își aducea aminte ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
singurătate. Simt cum o boare plăcută, răcoroasă, Îmi mângâie spatele, ceafa rasă. Mă iau În brațe, mă uit din nou la Pârvu, el Îmi zâmbește pașnic. Îmi trec palmele peste umeri, ceva mă cutremură blând, de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei sunt puternici, calzi, vag Încordați, Învelindu-se singuri În acea briză molcomă pe care Întregul meu trup a Început s-o emane. Deja o respir, sunt plin pe dinăuntru, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prânz ? Doar o singură dată și îi spusese fetiță, își amintea, ea adormise de spaimă... și se pierdea din nou, adormea, el o veghea, la pândă, ca un iepure mare și urât. Strânse pumnii, să nu cedeze. Lunecă, ușor, în moliciunea fotoliului. Trupul se lățea, curgea. N-ar trebui să renunțe, n-ar trebui, își încleșta picioarele. Nu-l mai auzea de mult, poate nici nu mai vorbea. Nu-l va mai asculta, își va astupa urechile. Fiind atât de întuneric
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vreodată din loc ! Telefonul mort. Dispăruseră și sticla plată, căpăcelul metalic care luminase de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră să-și lase capul greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
existau numai ei doi, căzuți în balta universului; restul omenirii dispăruse în negurile cerului! Mașina porni din nou și femeia încurajată își scoase pardesiul contorsionându-se și icnind de efort în acel spațiu îngust, punându-și involuntar în evidență pieptul. Moliciunile trupului se expuneau rând pe rând, sânii îi tresăltau victorioși cum își dezbrăca mânecile pardesiului. Bărbatul nu a văzut mai mult decât știa dar a fost suficient... din oglinda retrovizoare o săgetă cu-o privire imprecis-pofticioasă; atracția ambiguă se împrăștie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
soldați. Și fiind urît de unii și disprețuit de alții, s-a urzit împotriva lui o conspirație și a fost omorît. Ne rămîne să arătăm acum caracterul lui Maximin. Acesta a fost un om foarte războinic, iar armatele, sătule de moliciunea lui Alexandru, despre care am vorbit mai sus, l-au ales după moartea acestuia împărat. Nu s-a bucurat mult timp de domnie, deoarece două lucruri îl făceau să fie urît și disprețuit; mai întîi faptul că era de neam
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și porni cu pași rapizi pe alee, către poartă. Nu-i păsa de picăturile mari care-l loveau nemiloase, un duș natural i se părea cea mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mir de propria-mi transformare!) și ne sărutăm. Știe să sărute ca o expertă; rămân agățat de buzele ei, mă complac Într-un sărut lung ca o agonie. O leșie fierbinte Îmi cutreieră sângele. Ea pare posedată de o aparentă moliciune a gesturilor și are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei mă electrizează, simt cum pocnesc În aer corpusculii materiali ai ființelor noastre. Trec mulți colegi pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decadență! A spiritului și a corpului. Mă simt greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis, nu mă mai atrage, nu mă mai entuziasmează nimic. O moluscă fadă, flască. O cârpă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul erotic: „Te aștept, iubitule!“. Toată ziua va sta acolo nemișcată, la postul ei, pândindu-mă să mă Întorc și recunoscându-mă imediat, chiar dacă eram Într-un grup numeros de colegi, ce mă tachinau Împingându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea să petreacă o noapte, două. Pătul monumental și masiv pentru două persoane, cu care se mândrea Gogu, spunând că te odihnești într-însul ca la sânul mamei, Nadinei i se părea c-ar înăbuși-o și prin scufundarea în moliciunea lui, dar mai cu seamă prin monstruoasa-i lipsă de proporții și de gust. În colțul dinspre vestibul, aproape de una din ferestrele mari, cu grilaj de fier, ce deschideau o vedere simpatică spre grădina de flori, i se pusese o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în jos, dar reușind, în sfârșit, s-o prindă cu amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]