653 matches
-
apăra nu partidul, căci mulți din cei prezenți nu erau membri de partid, ci țara, nu pe Ceaușescu, cum spunea Manea Mănescu, ci independența, integritatea și suveranitatea statului, și a cerut "să-i mai trimită acasă". Până la urmă s-a molipsit de starea de spirit a mulțimii (nu era Bârlădeanu singurul care spunea că pe Ceaușescu îl lua ușor gura pe dinainte!) și a "ieșit" din textul pregătit, printre alții, de Paul Niculescu-Mizil." (p.209) Este foarte interesant cum la 21
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
meserie destul de grea. - V-au interesat inovațiile stilistice? - Nu. - Dar inovațiile stilistice ale poeziei actuale? - Sunt prea complicate și nu le înțeleg. Încerc totuși să le pricep și după aia le pun deoparte." (p. 10) Câteva pagini mai jos, parcă molipsiți de anume versuri ale lui Beniuc, cei doi îl întreabă pe Eugen Todoran, fără nici o exagerare, dacă Eminescu poate fi întrecut! Și altele, și altele. Foarte rar numai subiectele de discuție trec peste pragul banalității. (O banalitate uneori a la
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
și modul în care trebuie să fie mirosit (prizat) „praful“ de... tabac; era sigur că suferința datorată migrenelor va dispărea „ca luată cu mâna“. Nu există dovezi că regina a scăpat de migrene, cert este, însă, că prizatul tutunului a molipsit nobilimea de la curte și întreg Parisul. De remarcat că regina a intuit averile ce se pot obține din valorificarea acestui nărav, Caterina de Medici fiind primul om de stat care a introdus monopolul pe prelucrarea și vânzarea tutunului. Din Franța
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
declanșat drama. Ne despărțim de trecut râzând", spune Candid, iar Sommer, cinic, îi răspunde: "indivizi care îndrăznesc să râdă azi, hic et nunc, se despart sigur de viitorul lor", că râsul și plânsul sunt de aceeași esență. Iar în jurul lor, molipsite de tema dialogului, râdeau toate obiectele, râdeau și ei, "nu știam de ce râdem, râdeam ca să râdem cu lacrimi: Istoria ca un buldozer...mergea înainte". Și merge până azi, acum de un comic autentic, încât Andrei Pleșu, considerat de Sîrbu, un
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
tip de lume. Și zicînd cum mă cheamă, și făcînd înaintea lor încă o plecăciune, am auzit-o pe țiganca pocăita strigînd spre mine, de la ea, cu accentul lor cîntător de care cu siguranță în mileniul ce vine se va molipsi și limba română. Reproduc în buna limba română: - Bună să-ți fie inima, omule, care iubești săracii și îi iei mata în seamă și nu-i batjocorești și le arăți că și ei sînt oameni... Dumnezeu să te ajute pe
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
din care se inspiră, ci în talentul celui care o descrie. Potrivit acestei logici, poți scoate nestemate din orice putregai, în virtutea unui procedeu magic care metamorfozează cloaca în aur și rahatul în bici. Dar, omenește vorbind, sînt teme care își molipsesc scriitorii cu micimea orizontului lor interior. E ca o contagiune păgubitoare din cauza căreia platitudinea unei lumi poate altera umoarea ochiului chemat s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
spor de voluptate intelectuală care dau sarea și piperul volumului. Pe scurt, autoarea te incită intelectual, știind să ia distanță față de urdorile maidanului pentru a le descrie apoi din interiorul unor scheme teoretice. De aceea, Georgiana Sârbu nu se lasă molipsită de promiscuitatea mahalalei, ci o domină cu ajutorul nuanțelor și tentelor interpretative. Urmînd-o pe exegetă în periplul ei, te surprinzi meditînd la specificul mahalalei, dar ignorînd cu totul romanele despre care este vorba aici. Și Eugen Barbu și G. M. Zamfirescu
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
rădică cu ciudă Cucavel, făcătoriul de ciure Strigând „Voi faceți din iarbă crudă Grâu, din toporiște, săcure!... Ho-ho! nu vă repeziți așa tare. Că nu sunt toate, păcum vă pare... Utopia tipic țigănească, măreață, goală pe dinăuntru, de care ne molipsirăm și noi... Urmează la cuvânt Boroș cel mândru cu mâhnire, apoi Goleman care contestă logoreea parlamentară, zicând disprețuitor: ...când se înceapă a grăire... toate ahèste nu plătesc o ceapă! (degerată, bine înțeles). Satana, preschimbat în corb, dă roată pe sus
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
fie dor de el. Nu eram sigură că doream să plece, dar nici n-am făcut ceva să-l rețin. - Vă las un pic singuri... trebuie să... În fine - a început să râdă, Marcos a râs și el, m-am molipsit și eu -, am ceva de făcut. Ușa s-a închis și noi tot mai râdeam. Apoi Marcos m-a privit, mi-a zâmbit și s-a repezit la mine. Ce bine, mi-am spus, ce bine, în timp ce ne sărutam, ne
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
E ca și cum, pășind în țara stampelor, koanelor și a pieselor kabuki, o țară în care, cu doi ani înaintea venirii lui Strauss, scriitorul Yukio Mishima săvîrșea ritualul sepukului în semn de devoțiune față de împăratul abdicat, în această țară francezul se molipsește de stihia locului și devine radical, descoperind rădăcinile unei culturi ce nu poate fi redusă la tipare occidentale. Lévi-Strauss face o reverență în fața gîndirii organiciste, acceptînd că o cultură, precum cea niponă, e un organism de sine stătător, al cărei
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
fost cu cugetul împăcat, da, dacă Dumnezeu i-a pus-o-n spinare, tot Dumnezeu i-a dat și dezlegare ca să scape de ea.” Nu pot să nu observ că, scriind despre Cronicile genocidului, discursul critic are tendința să se molipsească pe alocuri de atmosfera cărții. Semn că e, pesemne, un volum cu suficientă forță încât să tragă totul după el, în forța propriului torent.
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
de lume. - Era mult mai uman și mai inteligent. Și avea spirit fin, de bună companie. Obține ceea ce își dorește prin prefăcătorie și printr-un fel de inteligență. Cu totul altfel decât ciocoii de astăzi. În orice caz, eu sunt molipsit de Filimon. Iată o frază scrisă de mine, dar influențată de el: Prefăcătorii bărbătești, zise Eleonora șeroina mea, o celebră actrițăț, atingând cu o mănușă a ei, ce mirosea a patchouli, obrazul proaspăt ras al lui Costel Jurubiță.. Îți spun
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au admirat-o, care au iubit-o, care au auzit-o.
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
Harry Potter sînt o adevărată revelație, că Beowulf rămîne, orice i-ai face, tot Beowulf, că monografia Berlioz (o altă carte intrată în concurs) e teribil de plictisitoare, și că al patrulea titlu, un roman istoric, e mai curînd mediocru. Molipsită de emoția și agitația celor din sală, intrigată că o carte pentru copii a stîrnit atîtă vîlvă, cu vagi amintiri despre analizele din studenție la Beowulf, am așteptat verdictul, convinsă cumva, probabil ca efect al nemărturisitei convingeri a celor de pe
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
unii dintre ei din pricină că se învîrt în medii unde singura lege care funcționează este aceea a pumnului. Cercetînd tendințele care se manifestă și în lumea celor care de bine de rău respectă legea se poate observa că de violență se molipsește cine nu te aștepți. Bătrîni, aparent onorabili, care își dau la cap în tribunal, adolescenți din familii fără probleme care ajung în arestul poliției pentru murdării dintre cele mai greu de imaginat! Asta e o dovadă că modelul negativ, care
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
preotul. Medicul, care pînă acum nu era nici om de spirit și nici om de riț, începe să-și pună întrebări care-l scot din pielea pozitivistului și îl pun în postura duhovnicului, care, dînd verdicte în marginea morții, se molipsește de unghiul de vedere preoțesc. Iată cazul lui Șam Parnia, neuropsihiatru și neurofiziolog la Institutul de Psihiatrie din Londra, a cărui practică îndelungată în secțiile de terapie intensivă i-au inspirat hotărîrea de a afla cît adevăr și cît minciună
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
care le primești sub inspirația muzelor; 2) să împărtășești semenilor ceea ce ai primit prin revelație divină. Așadar, nu e îndeajuns ca tu însuți să te fi echilibrat pe seama echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci și pe alții să se molipsească de binefacerile lui, iar rostul artei omenești este tocmai acela de a răspîndi, prin contaminare sufletească, rețeta armoniei interioare. Pe un astfel de inițiat cuplat la ritmurile cosmosului îl recunoști după cum se manifestă în prezența semenilor, adică după cum știe să
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
din echilibrul cosmic, atunci ea poate fi tratată prin meloterapie, prin logoterapie și prin kineziterapie. La origine, artiștii au fost tămăduitori cu sau fără știința lor, ascultînd de un imbold terapeutic pe care nici măcar nu-l conștientizau. Ei tratau suferinzii molipsindu-i cu cadența universului înconjurător. Iată o formă sui generis de homeoterapie pe baza unor ritmuri astrale a căror frecvență o primim și o transmitem prin mișcarea cuvintelor, a sunetelor și a trupului. Însă rețeta cu ajutorul căreia poți lecui o
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
n-are pantofi... Cât mă silesc eu... cât m-am zbătut să fiu domn, să am o vorbire mai aleasă, și chiar când se întâmplă să scriu, copilăria petrecută la Urziceni își scoate din când în când capul, pe veci molipsită de limbajul viu al Genovevei, femeia-șarpe al cărei glas îl ascultam pieriți în cătina roșcată. (Memorii din când în când, volum în pregătire)
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
sufletul românesc i se potriveșe întocmai lui Blaga. Ba mai mult, ele se potrivesc deopotrivă dramaturgului, filozofului și de ce nu, romancierului Blaga, atît cît este el de găsit în Luntrea lui Caron. Lectura cărții e contagioasă, căci, citind-o, te molipsești de candoarea lui Blaga, de forma aceea unică de blîndețe contemplativă și de gingășie lipsită de agresivitate cu care își scria cărțile. Iarăși, cuvinte precum "candoare", "gingășie" și "blîndețe" au dobîndit astăzi o tentă de debilitate suspectă, dar numai ele
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
țintește relația subiect-obiect, Bohr rostind în 1920 o indecență care între timp s-a preschimbat într-un poncif politicos: orice măsurare e o perturbare, subiectul modificînd obiectul pînă acolo că nu poate spune cîtă amprentă a subiectului a ajuns să molipsească obiectul. Vrînd parcă să fie mai clar într-un loc unde claritatea este exclusă a priori, Bohr face o analogie cu analiza psihologică: așa cum în momentul cînd, îndreptîndu-mi atenția asupra propriilor sentimente, nu fac decît să le alterez (subiectul își
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
absența unui mediu de emulație culturală. Cînd Eminescu îl descoperă, Creangă are aproape 40 de ani, vîrstă prea coaptă pentru a mai îngădui șlefuiri tardive de ordin intelectual. Iorga scrie că marea șansă a lui Creangă a fost că, nelăsîndu-se molipsit de cultura orașului, nu și-a alterat limba după imboldul ei mimetic. Pe scurt, de Creangă nu s-a lipit nici un atom de etos citadin, povestitorul fiind o natură ingenuă de esență curat țărănească, de unde și uimitorul spectacol de limbă
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
cartea lui Bourdieu. }i se rupe inima să vezi cum un creier atît de rafinat a putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine să spui: ce mare ar fi fost Bourdieu dacă nu s-ar fi lăsat molipsit de nepoții lui Marx. E o tristețe să vezi cum distincția ținutei îi dispare în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
de o convenție tiranică: fără verificare și predicție pe calea experienței, o idee nu are sorți de a se impune, iar spiritul nu se lasă verificat și nici prezis la scară umană. Numai că Basarab Nicolescu încalcă convenția și se molipsește de limba vracilor, vorbind despre iluminare, inspirație, revelație, putere dumnezeiască și despre taina ireductibilă a lumii. Și, mai ales, de neputința omului de a cunoaște tot. Pe toate aceste tresăriri de apostazie doctrinară le găsim în cele două volume purtînd
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
în burlane veni tristețea, burlane ruginite de un secol, tristețe ruginită de un secol Și tristețea nici măcar nu era a mea în carnea mea plîngeau o sută de călugărițe biciuite Plîngeau și prelații care le biciuiau și plîngea chiar diavolul molipsit de ispitele care în biciul roșu ardeau Toate ceasornicele lumii plîngeau și scîrțîiau, scîrțîiau, scîrțîiau Iar eu în tristețe ca într-un ișmac mă-nfășuram și cu timpul nedumerit cochetam, cochetam, cochetam... într-o zi timpul se sătură de ploaie
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]