425 matches
-
pînă la Renaștere, omul a avut mereu ideea de noi drept orizont, anume grupul sau familia de care-l legau obligații trainice. Dar din momentul în care marile călătorii, comerțul și știința au desprins acest atom independent de umanitate, această monadă dotată cu gînduri și sentimente proprii, cu drepturi și libertăți, omul s-a plasat sub semnul eului sau al sinelui. Situație deloc ușoară. Un individ demn de acest nume trebuie să se conducă după propria-i rațiune, să judece fără
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rezonabil să fie numit astăzi cîștigător. În primul rînd, și-n ultimul totodată, pentru că face consens. Dar, așa după cum sugerează Rorty, modelul francez continuă și va continua să fie viabil la nivel individuial, privat, acolo unde eurile se rotunjesc În monade și se Înconjoară de aură. Cu alte cuvinte, cred În victoria postmodernității dacă victoria aceasta nu vine În urma unui conflict ci a concurenței a două experiențe istorice, așa cum cred că estezizarea eului pe care o proclamă modernitatea franceză de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
DJ-ul ca Dumnezeu al hipermodernității are un punct de vedere de unde proprietățile virtualizante ale lumii pot fi excelent exploatate: „Una din marile mele pasiuni, contemplarea corpurilor” se poate manifesta nestăvilită din cabina de sticlă aflată În centrul imensei discoteci (monada supremă care face sistemul - mulțimea din discotecă mișcată de muzică - inteligibil?), astfel că naratorul/ea abandonează studiile. Totul - construirea unei noi identități - funcționează perfect pînă cînd naratorul/ea se Îndrăgostește de frumosul/a A*** : ace(a)sta moare, iar cel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ontologic inepuizabil. Inepuizabil Îl cunoaștem noi astăzi, de aceea autoficționarii memoriei nu au pretenția ultragiantă de a spune adevărul făcînd apel la ceea ce consideră ei că-l cuprinde, adică trăirea brută, ci de a Îl privi dintr-un punct, așa cum monadele leibniziene oglindesc universul numai din poziția lor necesarmente limitată. Camille Laurens, femeia Îndrăgostită Romanul feminin francez nu a dat În ultimii cincisprezece ani capodopere, deși puterea imaginii mediatice În tandem cu corectitudinea politică a născut figuri de romanciere astăzi binecunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de sintagmă În interiorul paradigmei literare europene. Poate că nu putem aduce Într-un spațiu omogen literatura chineză și cea franceză, cel puțin În perioadele lor de dezvoltare separate, dar, În cazul romantismului, soluția reprezentării lui sub forma unei constelații de monade lingvistice, etanșe, regizate nu de monada supremă - literatura modernă Își este sieși propriul Dumnezeu - ci de Estetică, adică de Sensibilitate, este invalidată foarte ușor de structura centralistă a rețelei culturale În care se Înscrie. Atunci, revin. Studiile literare trebuie integrate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Poate că nu putem aduce Într-un spațiu omogen literatura chineză și cea franceză, cel puțin În perioadele lor de dezvoltare separate, dar, În cazul romantismului, soluția reprezentării lui sub forma unei constelații de monade lingvistice, etanșe, regizate nu de monada supremă - literatura modernă Își este sieși propriul Dumnezeu - ci de Estetică, adică de Sensibilitate, este invalidată foarte ușor de structura centralistă a rețelei culturale În care se Înscrie. Atunci, revin. Studiile literare trebuie integrate studiilor culturale. E absurd să.l
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce așteaptă nemișcat, stăpân pe sine și pe vreme!"; omenirea poartă pecetea păcatului, pentru că actul creației are la origine desfacerea monadei umane, androginul; femeia face parte din trupul bărbatului, ea este jumătatea din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm se transformă, ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în plasma unor sentimente pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul". Volumul antologic "Monada" (1968) reia doar câteva piese din fiecare volum, creând unul mal valoros în ansamblu sub raportul realizării estetice. Simțim aici trecerea treptată sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cele mai frumoase poezii de dragoste, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008; Ros lucis. Opera poetică. Prefață de Ioan Holban, postfață de Daniel Corbu, anthologie de poeme și selecție de texte critice de Liviu Pendefunda, Princeps Edit, Iași, 2009; Poema monadelor și a trupului (Falii 8), Editura Timpul, Iași, 2010; Farmacii astrale 2 Chintesențe dintr'un aludel. Robia timpului, Editura Princeps Edit, Iași, 2010; Poema sufletelor și a pietrei (Falii 9), Editura Timpul, Iași, 2011; Zece falii, Editura Tipo Moldova, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere, este una dintre ultimele cărți de versuri a lui Liviu Pendefunda, intitulată Poema monadelor și a trupului Falii 8 din anul 2010. Prima ei secțiune propriu-zisă, "Soarele Trandafirului", este notată în cuprins cu cifra 6 (corespondentul solar în alchimie), celei de-a doua, "Misterele lui Sin", îi corespunde cifra 9 (asociată în alchimie Lunii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cifra 8 (corespondentul lui Mercur/ Hermes, intermediarul dintre mintea umană și absolutul solar) etc. etc. Ceea ce dovedește, din nou, faptul că poezia semnată de Liviu Pendefunda este învestită de instanța auctorială cu aceleași atribute ca însuși Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea spirituală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Holban, Istoria literaturii române, vol. I Poezia, 2006; Daniel Corbu, "Postfață" la Ros Lucis, 2009; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Emanuela Ilie, "Postfață" la Falii 8, Poema Monadelor și a Trupului, 2010; Lucian Alecsa, în "Hyperion", nr. 4-5-6, 2010; Teodor Codreanu, în "Convorbiri literare," nr. 1, ianuarie 2010; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 5 și 6, mai-iunie 2011; Ioan Holban, în "Luceafărul de dimineață", nr. 19, 2011; Constantin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucrarea lui CH. RENOUVIER Le Personnalisme (1903) care face din persoană categoria fundamentală a concepției sale despre lume și viață. Pentru el, lumea este construită dintr-un ansamblu de forțe, de centre de conștiință, mai mult sau mai puțin analoage monadelor leibniziene care, deși distincte unele de altele, se acordă în virtutea unei armonii prestabilite, vrute și conduse de Dumnezeu. Sub aspect moral, Renouvier considera persoana, ca și Im. Kant, totdeauna ca scop; iată un motiv pentru care personaliștii consideră concepția lor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la emoție, amintire, număr sau obiect. Aceste categorii sînt produsul unei analize a condițiilor necesare elaborării unei gîndiri adevărate, mai precis eficace (pragmatismul lui Peirce). logica materia fenomenului (dpdv metafizic) mod de a fi al fenomenului (dpdv faneroscopic) Firstness/ Primitate monada calitate posibilitate Secondness/ Secunditate diada (relație) fapt forță, cauzalitate Thirdness/ Terțitate triada (mediere) lege a gîndirii semn Între 1865 și 1914, Peirce a redactat circa 75 de caracterizări (definiții) ale semnului ce evidențiază esența relației semiotice: "semnul ține locul a
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
explică fie partea, luând întregul ca asumpție fondatoare infailibilă, fie dezvoltă proceduri de obținere a întregului prin însumarea mecanică a părților. Toate aceste căi au mizat pe metafore explicative apte să justifice definitiv eficiența simplificării (suprasolicitarea principiului parcimoniei, până la suficiența monadelor), Modelul (idealitatea Formei platoniene și echilibrul formelor perfecte), Mecanismul (universul ca ceasornic a cărui înțelegere oferă posibilitatea ocolirii răspunsului dramatic despre cine a creat ceasornicul) și Sinteza (saltul calitativ al înțelegerii formei ideale, ca abstracțiune) sunt trepte ale instrumentării cunoașterii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să fi avut ocazia să guste din amețitorul fruct al dominației dacă nu s-ar fi implicat în acest subgrup specializat". (Morris, 2010, p. 78) Reiese că o clasă de elevi trebuie privită ca o lume întreagă (oarecum în sensul monadei leibniziene), o reflectare inevitabilă a lumii adulților, motiv pentru care funcția de socializare a educației este mai actuală ca oricând, în ciuda unor încercări de anulare a acesteia prin excluderea profesorului din interiorul grupului, după cum constată Hannah Arend: "... există o lume
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
manie, un obicei, totul dozat, ritmat și rotit în jurul unei virtuți sau diformități substanțiale. Portretul neculcian stă la mijloc, între caricatură și tablou. G. CĂLINESCU Cronica lui Neculce constituie nu numai o importantă realizare în sine, ci și o posibilă monadă a literaturii române. Ea rezumă sau mai bine zis anticipează un larg ansamblu de trăsături generale [...]. Neculce nu este numai un artist al cuvântului, ci și un artist al imaginii; ceea ce el spune desfată auzul și încântă totodată privirea. Euforia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
absența determinării, ci cunoaștere eliberatoare. Adevărata libertate există doar prin voință și rațiune, care furnizează înțelegerea a ceea ce este necesar în mod imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună dintre toate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună dintre toate lumile posibile.” Concepția lui Leibniz, în Monadologia
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună dintre toate lumile posibile.” Concepția lui Leibniz, în Monadologia, despre om ar trebui să rezulte din cea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
destinul. Așa încât, în grelele vremuri ale ateismului militant, când cenzorii lumii literare scoteau din poezii cuvântul "mănăstire", înlocuindu-l cu "ctitorie", nu s-a sfiit să strecoare în opera tipărită personajul ZENUMUD, anagramă transparentă, ce nu mai necesită decriptări dogmatice "monade" sau să-și intituleze un volum, în 1986, chiar Fiul Omului pentru a clipi complice către vocația duhovnicească a tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]