1,112 matches
-
că ar fi vorba de un oracol care anunță reinstaurarea dinastiei lui David și extinderea autorității sale asupra tuturor popoarelor, luând proporții escatologice. Ideea este respinsă, pe bună dreptate, de alți comentatori: departe de a face aluzie la o restaurare monarhică (de altfel imposibil de realizat după evenimentele povestite de Proto-Zaharia), fragmentul se referă mai degrabă la o perioadă în care poporul nu avea rege; tocmai prin aceasta Is 55,3b se deosebește de Ezechiel care anunță restaurarea monarhică, în limitele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o restaurare monarhică (de altfel imposibil de realizat după evenimentele povestite de Proto-Zaharia), fragmentul se referă mai degrabă la o perioadă în care poporul nu avea rege; tocmai prin aceasta Is 55,3b se deosebește de Ezechiel care anunță restaurarea monarhică, în limitele pe care le-am semnalat (cf. 8.5.c). Așadar, nu e prea mare îndrăzneala dacă afirmăm că acest verset reflectă teocrația sau hierocrația postexilică, în care monarhul, fie el și din neamul lui David, nu-și are
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a celebrat sărbătoarea chiar în sanctuarul de la Betel (1Reg 12,32 ș.u.) mutând însă, din motive necunoscute, data la o lună după aceea. În Sud, regii continuau să se îngrijească de cult ca preoți și reformatori. La sfârșitul perioadei monarhice, Ez 45,25 arată că săptămâna sărbătorii „colibelor” se celebra explicit în relație cu cea a Paștelui și a Azimelor pe care o urma (sau o precedea) cu exact șase luni. a) Unii comentatori susțin că înainte de exilul din Babilon
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și franceză, cu toată puzderia reperelor sale culturale? - iată întrebarea care-mi harponează fiecare săptămână petrecută acolo, de câteva ori pe an, din 1996 în coace, nesmintit în vila Mureșul, pe Furnica 73, la dom’ profesor Mircea Ivan. Un oraș monarhic, dezvoltat împrejurul fascinației exercitate de Carol I, cu tot ce ține de epicureismul highlife-ului, unde era lege nescrisă ca toate VIP urile politice, financiare, judiciare, artistice, religioase, militare, gazetărești etc. ale Valahiei să-și construiască, ori să închirieze, vile cât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
largi oscilații în datarea textelor biblice. După părerea mea, fără să privilegiez schema povestirilor biblice - după cum, de exemplu, se întâmplă în Albertz (2005) - toate aceste dificultăți de ordin istoric fac aproape imposibilă tratarea religiei lui Israel și Iuda în epoca monarhică într-o ordine strict cronologică. Vom prefera, prin urmare, o sinteză dispusă tematic, așa cum au procedat deja alți autori (Zevit, 2001; Miller, 2000; del Olmo Lette, 2008). Capitolul 2 Orizontul istoric Pretinsul yahwism originar pre-statal Conform povestirilor din Geneză și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică consideră că perioada succesivă instalării în țara Canaanului a avut loc o decădere progresivă a conduitei religioase, datorată, mai ales, contactului cu „străinii” rezidenți în țara făgăduită. În timpul perioadei monarhice, poporul evreu ar fi trăit forma aceasta de conflict religios între cei care nu respectau religia mozaică și cei care, în special profeții, protestau împotriva a ceea ce părea să fie „decadență” religioasă, atrăgând atenția poporului și casei domnitoare să fie
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locuiește” divinitatea cu poporul său. În unele texte care conțin tradiții preexilice este atestată o altă caracteristică a zeului suprem: el este considerat judecătorul drept, părintele orfanilor și ocrotitorul celor oprimați. Și această caracteristică se inserează bine în contextul perioadei monarhice, deoarece funcția de judecător era o prerogativă a regelui. Una dintre datoriile sale era împărțirea justiției și a dreptății, fiind considerat judecătorul drept prin excelență ce trebuia să aibă ca model de comportament pe propriul zeu. Cu privire la aceasta, în afară de unele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca model de guvernare pentru rege, care este reprezentantul său în fața poporului. O teologie asemănătoare care pune împreună zeul suprem, regele, poporul, teritoriul și cultul oficial în templu (cf. și textul recent Jud 11,24) se inserează bine în perioada monarhică din Israel și Iuda, potrivindu-se perfect cu ideologia regală și teologia zeului „național” atestată și la alte popoare învecinate, unde fiecare regat avea zeul său suprem: Chemoș zeul lui Moab, Milcom zeul lui Amon, Qaus zeul lui Edom și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
te binecuvântez înaintea lui Yhwh [...] și a Așerei sale’. Să te binecuvânteze și să te ocrotească și să fie cu domnul meu»” (cf. HAE, vol. I, pp. 62-3). Aceste mărturii arheologice, puse împreună cu precedentele afirmații biblice, arată că în epoca monarhică, până în secolul al VII-lea î.C., exista cultul zeiței Așera considerată probabil ca o consoartă a lui Yhwh. Rolul acestei divinități feminine, subordonată în putere și în grad zeului suprem Yhwh, pare să fi fost acela de a reprezenta
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
avem la dispoziție cât privește această problemă, pentru a vedea dacă pot fi conciliate cu informațiile textuale biblice. Din datele epigrafice furnizate în diferite paragrafe ale acestui capitol, se poate deduce destul de clar existența altor divinități în afară de Yhwh în timpul perioadei monarhice a lui Israel și Iuda. Această prezență este însă destul de limitată; atât numele divine găsite pe inscripții, cât și elementele teoforice ale numelor de persoane atestă o prezență masivă a zeului Yhwh în comparație cu celelalte divinități. În afară de datele epigrafice, mai multe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
multe mărturii iconografice documentează existența divinităților astrale, ce ar trebui probabil puse în relație cu influența asiriană în timpul cât aceasta a supus regatele lui Israel și Iuda. Așadar, putem fi destul de siguri că în timpul epocii regalității, probabil, tocmai datorită instituției monarhice, în religia oficială, zeul Yhwh se bucura de o indiscutabilă proeminență și era considerat zeul suprem al dinastiei și al poporului. Această teologie a zeului suprem Yhwh (cf. și Niehr, 1990) nu era însă nici de tip monoteist, nici stric
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
analiză aici, mă limitez să redau o ipoteză care, ușor-ușor, adună mai mult consens în rândul autorilor: afirmațiile biblice cu privire la pretinsa exclusivitate a cultului yahwist (precum Dt 4,19 ș.u.; 2Sam 7,22 ș.u.) nu trebuie atribuite epocii monarhice, ci considerate mai degrabă o retroproiecție a epocii exilice sau persane. Ar fi vorba, așadar, de o polemică ce a existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Tell Taanach, dar e dificil să propunem o lectură de ansamblu sigură (Oggiano, 2005, pp. 71-74). Numeroase alte postamente de cult au fost găsite pe teritoriul lui Israel și Iuda (Hazor, Tel Qasile, Bet Șean, Meghido, Lachiș etc.) în epoca monarhică. Excursus 3 Cultul fără reprezentări și interzicerea imaginilor de cult Yahwismul corelează ideea monoteismului religios (cf. Excursus 1) cu interdicția creării reprezentărilor de cult (Ex 30,3-5; Dt 5,6-9). Dintotdeauna, aceste două porunci au fost considerate un fenomen tipic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui Israel de la Betel și, poate, Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic, pe parcursul întregii perioade
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
asiriene cf. Becking, 1997, și diferit Na’aman, 1999). Concluzionând, ansamblul datelor biblice și arheologice inserate în contextul mai larg al monarhiilor antice din Orientul Apropiat pare să încline spre existența unei iconografii religioase în Israel și Iuda în timpul epocii monarhice, iconografie documentată cel puțin în cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui cult aniconic în yahwism, dar pretenția biblică a unui yahwism originar pur și necontaminat, aniconic și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cât și experiența creștină, nu corespund integral activității de cult practicate concret în Iuda și Israel înainte de exilul babilonian, adică în perioada monarhiei, deoarece acestea sunt mărturii ale unei realități ce trebuie datată într-o perioadă istorică în care instituția monarhică nu mai exista de câteva secole. Dacă însă ne îndreptăm atenția asupra mărturiilor directe din regatele vecine, din mileniul al II-lea și I î.C., ne dăm seama că rolul de intermediar dintre credincioși și divinitate, ca și funcția
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie în onoarea divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele arderii și decolorării din cauza focului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sâmbăta (Ez 46,4-5; Num 28,9-10). E bine de subliniat că textele cărților lui Ezechiel și Numerilor sunt scrise cu certitudine în epoca postexilică astfel că este dificil să avem o viziune precisă cu privire la practica reală rituală din epoca monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
scrise cu certitudine în epoca postexilică astfel că este dificil să avem o viziune precisă cu privire la practica reală rituală din epoca monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem, în timp ce existența cultului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
precum purîm sau ḥannukkâ, nu se încadrează în limitele cronologice ale acestui studiu și, deci, nu le vom trata aici. Probabil, vor fi existat ulterioare împrejurări publice pentru desfășurarea sacrificiilor, dar nu avem multe informații directe cu privire la ele în epoca monarhică. Este foarte posibil ca și unele evenimente private să fi dat ocazia oficierii unor ceremonii de cult, dar nu avem suficiente mărturii scrise pentru a putea delinea profilul. Între aceste ocazii private, pot fi amintite aici dezlegarea unui vot, dobândirea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
profeți”. Profeția din Israel și Iuda reprezenta, prin urmare, doar unul dintre diferitele feluri prin care se putea ajunge la cunoașterea voinței divine (cf. și Ier 27,9 și 29,8). Pentru a descrie foarte succint realitatea profetismului în epoca monarhică, e bine să ținem cont că toate cărțile profetice atribuite profeților scriitori au fost reelaborate substanțial din punct de vedere literar, iar teologia lor a fost unificată semnificativ astfel încât imaginea profeților să fie cât mai asemănătoare cu figura lui Moise
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Aleppo, în prezența lui Abuhalim (Scrisoarea lui Nur-Sîn către regele din Mari, Zimri-Lim; Nissinen, 2003, n.1, liniile 52-61). Aceste informații, deși insuficiente și pasibile de interpretări multiple, mi se pare că ne conduc spre concluzia că în timpul perioadei monarhice fenomenul profetic era prevalent corelat cu organizarea palatului. O confirmare în această direcție provine și din cele două unice mențiuni ale termenului năbî’ în izvoarele epigrafice ebraice preexilice. Una se află pe un fragment de ostraca din Lachiș n. 16
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ceea ce se întâmpla efectiv în familiile israelite. Această opinie este de asemenea confirmată de arheologie care a scos la lumină sute de amulete, talismane și figurine cu rol protector și apotropaic pe întreg teritoriul lui Israel și Iuda în timpul epocii monarhice până în epoca persană, în special, în ambiente domestice și funerare (cf. Herrmann, 1994). Cel care purta aceste amulete nu numai că era convins că ele aveau o funcție apotropaică împotriva forțelor rele, dar adesea se așteptau la o adevărată efuziune
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
doar teoretice. De obicei, trupul defunctului era depus într-un mormânt, loc de unde se considera că poate ajunge în lumea de dincolo. Pentru că nu putem descrie integral modalitățile de înmormântare și tipurile de morminte din Israel și Iuda în epoca monarhică, cititorul care dorește mai multe detalii arheologice va trebui să se consulte bibliografia (Bloch-Smith, 1992; Nurkowicz, 2006). Simplificând și schematizând argumentul, mormintele puteau fi individuale sau să conțină mai multe corpuri, excavate în stâncă sau în cavități naturale, săpate în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a lui Yhwh. Fenomenul demitologizării a avut loc pentru că aceste concepții, admițând că existau din vremuri străvechi, nu mai puteau fi acceptate de ebraismul mai recent. Din acest motiv, unii autori consideră că concepția ebraică despre lumea morților în epoca monarhică nu poate fi descrisă fără a o compara cu concepțiile popoarelor vecine (cf. Podella, 1987). Biblia utilizează mai mulți termeni pentru a indica lumea de dincolo. Cel mai frecvent este še’ôl, cuvânt cu etimologie incertă și fără paralelisme extrabiblice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]