889 matches
-
consuetudini considerate până atunci necesare, pentru a salvgarda demnitatea și credibilitatea vieții consacrate în Biserică și în ochii lumii. Acest proces eliberator și inovativ nu a influențat doar realitățile vieții așa-zise active sau apostolice, ci a zguduit și comunitățile monastice, care s-au simțit în sfârșit îndreptățite să recupereze propriile diferențe fără a mai ține cont de criteriul conform căruia ceea ce este mai separat de lume și mai auster este, în mod automat, mai valid. Necesara și justa de-monahizare, în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai ține cont de criteriul conform căruia ceea ce este mai separat de lume și mai auster este, în mod automat, mai valid. Necesara și justa de-monahizare, în sensul pe care l-am ilustrat mai sus, a atins, așadar, și ordinile monastice. Unul dintre semnele acestei egalizări este dispariția diferenței dintre voturile simple și voturile solemne, dintre profesiunea simplă și profesiunea solemnă sau perpetuă, diferențe ce încă mai persistă în limbaj datorită unui subtil sens de superioritate pe care îl au Ordinile
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
congregațiile religioase în care se profesează voturile evanghelice «în formă simplă» au apărut în special după revoluția franceză și după separarea Statului de Biserică. Necesara și salutara de-monahizare a vieții consacrate a comportat un soi de re-evanghelizare a însăși vieții monastice, așa cum reiese din exortația Conciliului, care le amintește și călugărilor și călugărițelor: «Deoarece norma supremă a vieții călugărești este urmarea lui Cristos, după învățătura evangheliei, aceasta trebuie considerată de toate institutele ca regulă supremă». Însă acest util proces de curățire
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viață consacrată mai robuste, ci și mănăstirile, creând astfel un soi de ruptură între fidelitatea muzeală, în care nimic nu pare să se fi schimbat - chiar dacă în realitate lucrurile nu stau întocmai așa - și inovație, dezrădăcinată de substratul caracteristic tradiției monastice. Aceasta din urmă, mai înainte de a fi expresia unei sequela Cristi, este, de fapt, expresia unei structuri antropologice împărtășită unor bărbați și unor femei ce trăiesc viața monastică în diferite contexte religioase și filosofice, necesitând mereu un echilibru între exigențele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lucrurile nu stau întocmai așa - și inovație, dezrădăcinată de substratul caracteristic tradiției monastice. Aceasta din urmă, mai înainte de a fi expresia unei sequela Cristi, este, de fapt, expresia unei structuri antropologice împărtășită unor bărbați și unor femei ce trăiesc viața monastică în diferite contexte religioase și filosofice, necesitând mereu un echilibru între exigențele unui răspuns la propria realitate antropologică și propria fidelitate față de evanghelie. În concluzie, putem spune că odată cu necesara și legitima de-monahizare a apărut și primejdia unei înlumiri secularizante
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consacrați - de viață apostolică sau activă - care uneori par să aibă un fel complex de inferioritate. Este un fenomen vizibil întrucât multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu - simt iarăși nevoia de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viață apostolică sau activă - care uneori par să aibă un fel complex de inferioritate. Este un fenomen vizibil întrucât multe ambiente de viață consacrată - pe bună dreptate sau nu - simt iarăși nevoia de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
simt iarăși nevoia de a se auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism monastic. Mănăstirile au reprezentat dintotdeauna un loc în care să-ți odihnești inima, în care să afli noi direcții și să te confrunți cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
auto-califica ca fiind «monastice», «mai monastice» sau «semi-monastice» etc. Această senzație este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism monastic. Mănăstirile au reprezentat dintotdeauna un loc în care să-ți odihnești inima, în care să afli noi direcții și să te confrunți cu diferite situații și vocații ale Bisericii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este mai mult decât confirmată dacă trecem prin vreo librărie religioasă, deoarece categoria monahism suscită un mare interes, riscând să devină o «modă monastică» bazată pe aparența unei estetici monastice ce, în fine, ar putea să cadă într-un estetism monastic. Mănăstirile au reprezentat dintotdeauna un loc în care să-ți odihnești inima, în care să afli noi direcții și să te confrunți cu diferite situații și vocații ale Bisericii spre binele lumii; trebuie să recunoaștem că această reîntoarcere la mănăstiri
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
te confrunți cu diferite situații și vocații ale Bisericii spre binele lumii; trebuie să recunoaștem că această reîntoarcere la mănăstiri nu este o noutate. Însă este și o surpriză, având în vedere marea trudă de de-monahizare a vieții religioase ne-monastice și eliberarea clerului de acele obligații specifice mai degrabă ritmului monastic. Această fază de de-monahizare - este îndeajuns să ne gândim la scurtarea Liturgiei Orelor - este un «semn al timpurilor» ce trebuie aprofundat și nu refuzat, așa cum, uneori, se poate vedea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lumii; trebuie să recunoaștem că această reîntoarcere la mănăstiri nu este o noutate. Însă este și o surpriză, având în vedere marea trudă de de-monahizare a vieții religioase ne-monastice și eliberarea clerului de acele obligații specifice mai degrabă ritmului monastic. Această fază de de-monahizare - este îndeajuns să ne gândim la scurtarea Liturgiei Orelor - este un «semn al timpurilor» ce trebuie aprofundat și nu refuzat, așa cum, uneori, se poate vedea la mișcările sacerdotale și laicale. De-monahizarea - care din păcate a afectat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se poate vedea la mișcările sacerdotale și laicale. De-monahizarea - care din păcate a afectat și unele mănăstiri - a fost de bun augur pentru laicismul sănătos, atât de mult amintit de conciliul Vatican al II-lea. Contactul cu tradiția și viața monastică nu ar trebui să fie un soi de re-monahizare a vieții preoțești și laicale, care, cu siguranță, prin natura lor, sunt mai potrivite pentru a întrupa și a mărturisi necesitățile esențiale ale evangheliei; în aceste două stări de viață putem
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pentru a întrupa și a mărturisi necesitățile esențiale ale evangheliei; în aceste două stări de viață putem afla modul de a fi al lui Isus Cristos, cu gesturile și vorbele sale, care se diferențiază în mod radical de felul «lumii monastice» de a trăi credința în Dumnezeu și relația cu frații și surorile întru umanitate. Uneori, semnul acestei derive de re-monahizante a clericilor, a consacraților și a laicilor - care poate deveni o adevărată ispită - este vizibil în felul în care sunt
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și relația cu frații și surorile întru umanitate. Uneori, semnul acestei derive de re-monahizante a clericilor, a consacraților și a laicilor - care poate deveni o adevărată ispită - este vizibil în felul în care sunt preluate/importate anumite trăsături «de estetică monastică» cu caracter romantic: felul de a se îmbrăca, de a se ruga și de a se relaționa înăuntru și în exterior. Consider că viața monastică - ar fi mai bine să vorbim la plural, experiențele de viață monastică - nu este un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
adevărată ispită - este vizibil în felul în care sunt preluate/importate anumite trăsături «de estetică monastică» cu caracter romantic: felul de a se îmbrăca, de a se ruga și de a se relaționa înăuntru și în exterior. Consider că viața monastică - ar fi mai bine să vorbim la plural, experiențele de viață monastică - nu este un model pentru viața consacrată și cu atât mai puțin cântarul pentru a evalua autenticitatea vieții creștine, ci este una dintre experiențele posibile, bazată pe o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trăsături «de estetică monastică» cu caracter romantic: felul de a se îmbrăca, de a se ruga și de a se relaționa înăuntru și în exterior. Consider că viața monastică - ar fi mai bine să vorbim la plural, experiențele de viață monastică - nu este un model pentru viața consacrată și cu atât mai puțin cântarul pentru a evalua autenticitatea vieții creștine, ci este una dintre experiențele posibile, bazată pe o dublă fidelitate: față de propria structură antropologică și pe chemarea harului. Acestei tendințe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
al II-lea, își caută rostul în viitor. Până nu demult, criteriul care a marcat și a însoțit diferitele faze ale reînnoirii vieții consacrate a fost cel al «reformei». Iată ce afirmă părintele Jean Gribomont, un mare cunoscător al tradiției monastice ca formă originală din care avea să se dezvolte mai apoi viața consacrată: «Reforma este un fel de leitmotiv al istoriei vieții religioase, deoarece nici progresul, nici decadența nu sunt continui. Alternarea modelelor constituie norma. Orice reformă are un început
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la o exagerare - ba chiar la o mistificare - a propriilor tradiții și a propriei originalități care, uneori, nu corespund adevărului istoric și nu sunt compatibile cu nevoile din timpurile noastre. Ca să nu ne lungim, vom da doar două exemple. Prosperitatea monastică a celor trei secole de după edictul de la Milano reflectă aceeași dorință de a fi fideli față de evanghelie, însă avem de-a face cu diferite împrejurări și metode, în funcție de zona geografică și în funcție de diferitele necesități psiho-fizice și, în mod firesc, au
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-și atinge scopul, înseamnă că are în spatele ei un sindicat, o uniune, o asociație oarecare. Mulțimile manifestante, procesiunile, înmormîntările cu alură triumfală sînt organizate de confrerii sau de cercuri politice. Cruciadele, aceste imense mulțimi războinice, s-au ivit din ordinele monastice la chemarea unui Petru Ermitul sau a unui Sfînt Bernard. Ridicările în masă din 1792 au fost suscitate de cluburi, încadrate și disciplinate de către rămășițele vechilor corpuri militare"250. Vă dați seama de ce. Sectele sau partidele, organizate fiind, au o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
eram conduși către masa noastră, mi-a fost greu să nu observ pereții, din care numeroase pietre ieșeau În afară În unghiuri și dimensiuni neregulate. Fiecare dintre aceste protuberanțe avea pe ea o lumânare aprinsă, ceea ce conferea locului un aspect monastic. Chelneriiă câțiva pentru fiecare masă Ă erau Îmbrăcați În smochinguri și aveau un șervet alb pus pe un braț. Fiecare dintre ei, după cum am descoperit, era un specialist capabil să-l ajute pe oaspete să aleagă. Din câte țin minte
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii dialectice, ci încurajează de la sine o altă violență”2. Aici Augustin se îndepărtează de o tradiția monastică a creștinismului răsăritean care - de la Origen la Maxim Mărturisitorul - a discutat caracterul punitiv intrinsec al fiecărui păcat. În fapt, orice păcat își scrie singur pedeapsa (care poate însemna: tulburarea sufletului, împătimirea trupului, moartea). Părinții greci au putut afirma, astfel, că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
partid. Printr-o curioasă îmbinare de zel neomarxist și râvnă evanghelică, teologii oficiali ai țărilor socialiste au înfierat „neagra orânduire capitalistă”1. „Înfrățirea între popoare” era legitimată prin recurs la izvoarele patristice. Sfidarea bunului-simț a făcut din omiletica de tip monastic o feudă pentru ecumenismul stângist (altminteri, profund costisitor). Citarea trunchiată din operele unor autori ca Vasile cel Mare sau Ioan Casian a putut dezlega atacul împotriva pieței concurențiale, favorizând ideea centralismului dirijist în economie și - astfel - demisia responsabilității individuale 1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1995. Girard, R., Violența și Sacrul, trad. rom. de M. Antohi, Editura Nemira, București, 1995. Golitzîn, Al., Mistagogia: Experiența lui Dumnezeu în Orthodoxie, trad. rom. de I. I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. Gould, Graham, The Desert Fathers on Monastic Community, Oxford University Press, Oxford, 1993. Greish, Jean, Herméneutique et Grammatologie, Editions du CNRS, Paris, 1977. Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvântări despre Dumnezeu, trad. rom. de Dumitru Stăniloae, Editura Anastasia, București, 1993. Grigorie de Nyssa, La vie de Moise
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
era supusă în decursul timpului unei limitări oarecum ciudate: pentru că în timp ce martirii epocii persecuțiilor proveneau, din motive evidente, din comunitatea creștină ca întreg, în secolele care au urmat, norma de sanctitate a ajuns să fie exemplificată din ce în ce mai mult în ordinul monastic, care, începând cu ultima parte a secolului al III-lea, a ajuns să reprezinte idealul traiului creștin. În sens foarte real, se poate spune că un călugăr este succesoru martirului în rolul de model pentru alți creștini<footnote A se
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]