2,922 matches
-
mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi. Pe Fana, care venise în vizită, o întrebase: Spune-mi nu-i așa că aici miroase urât? Și ea mirată, oprită din monologul ei încântător, ridicase din umeri și infirmase: Nu, nu mi se pare, chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
personaj este plasat într-un anumit mediu de viață. El are trăsături fizice și morale proprii, însușirile lui se desprind fie din descriere, fie din participarea directă la acțiunea operei, fie din discuțiile cu alte personaje sau cu sine însuși (monologul interioră. Aceste însușiri pot fi prezentate direct de către autor sau de către alte personaje ale operei, sau indirect, fiind deduse din faptele săvârșite de personaj, din comportamentul acestuia, din aspectul exterior, vestimentației, mediul în care trăiește, numele pe care îi poartă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
operei, sau indirect, fiind deduse din faptele săvârșite de personaj, din comportamentul acestuia, din aspectul exterior, vestimentației, mediul în care trăiește, numele pe care îi poartă, limbajul pe care-l folosește în exprimare. Uneori, personajul se poate prezenta singur prin intermediul monologului interior, autocaracterizându-se astfel. A caracteriza un personaj înseamnă a-i stabili poziția în operă (personaj principal / personaj secundară, a-i prezenta toate trăsăturile fizice și morale, a-l asemăna sau deosebi de oamenii din realitate, a-l urmări în relațiile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să nu se mai chinuie În Întuneric cum se Întâmpla când ne luau curentul ăia de la IRE. Tu ce părere ai? Grațian, poate, ar Înțelege, adăugă mai mult pentru sine. Eu? El nu avea nici o părere. Ar fi avut, Însă monologul bătrânului Îl descumpăni În așa măsură Încât nu găsi altceva mai potrivit de făcut decât să-și mai toarne puțin vin În paharul de mult golit. În așteptarea unui răspuns Coriolan socoti că un somn scurt i-ar prinde bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mea, nu e púțin lucru... Sinteți de acord? Sint, Képíro-úr, zise zâmbind complice doamna Ster, și scoase dintr-un dulap vechi o sticlă de coniac. Cadou de la neamuri. Urma o lungă dare de seamă despre oraș și cunoștințe, un lung „monolog exterior” al domnului Húsvágó Tamás Húnór. 8. Pot spune che avut un an déstul de bun. Erzsébet are tot aceléași boli: ténsiune, díabet și réumatism. Se poate spune che este aproape senetos, dacă nu prógresat, cum tránziția la noi. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
România antiqua (1969); Împreună cu Ion Milea; La zei acasă, sau o călătorie lirică prin Elada (1976). Romane Descoperirea familiei (1964); Ultimul drum (1975); Raiul răspopiților (1979); Muntele cadânelor (1980); Leagănul mării (1983); Întâlnire periculoasă (1985); Proces de recurs (1988). Memorii Monologuri paralele (cu Monica Anton 1999); Dialog epistolar (cu Mircea Zaciu 2003). Ciclul Ambasador la Atena (2001-2004): Secvențele începutului; Avatarurile democrației; Elogiul nechibzuinței, În umbra zeilor; Zona de cutremure; Final cu prelungiri; Printre oamenii Blajului (2006); Ion Agârbiceanu Sfânt părinte al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mai comodă pe un scaun în spatele scenei și-și duce microfonul la gură. Introduce primul personaj în scenă, care, după părerea lui, dorește să intre primul doar ca să se afirme în fața publicului. Prin urmare, încearcă să avertizeze spectatorii asupra farsei monologului ce va urma, pentru a nu porni cu o preconcepție asupra sensului discret și vag al piesei. Prin urmare, se ridică cortina, scena complet goală, cu excepția unui cer banal de vară, usturător de albastru și un soare perfect rotund, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pijama în fața blocului, admonestări reciproce ale pasagerilor din autobuzele aglomerate constituie sursa lui de inspirație pentru „înnoirea“ limbajului poetic. Rezultă o poezie dezlânată și trivială, o poezie fără poezie, care nu-l iluminează pe cititor (mai curând îl întristează, ca monologul unui bețiv): „de doi lei rahat cu glugă / cică se strică vremea / unde-o bagi nu mai intră / acum tot eu o scot / să-ți cumperi spray când stai cu mine / păpușă nu te pierde voi fi cu tine / mă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
podul bisericii, Limes, Cluj-Napoca, 2006 - practică beția de cuvinte (la peste 130 de ani de la publicarea, de către Titu Maiorescu, a celebrului său articol îndreptat împotriva acestei practici). Impresionată de celebra scrisoare adresată de Gabriel García Márquez planetei, dezvoltă un lung monolog eseistico-confesiv pe tema morții (și pe alte teme, la fel de grave) fără să reușească să ne comunice altceva decât o stare de surescitare, asemănătoare cu aceea produsă de alcool. De un umor irezistibil (deși neintenționat) este pasajul în care autoarea încearcă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ah, ce bine-a fost! // Și toate astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot nejustificată rămâne. Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul te face să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tip de antiroman.“ George Morărel are mult umor. Păcat că acest umor este involuntar. Solemnitate inadecvata În volumul său Sonete 1 (prefață de A.I. Brumaru, Brașov, 2006), Adrian Munteanu este solemn de la prima și până la ultima pagină, indiferent de subiectul monologului liric. Chiar și atunci când își roagă iubita să vină cu el în pat și să-l lase să-i desfacă sutienul, nu renunță la stilul pompos-sacerdotal: „În pat să-ți lepezi caldă cuviința / Și sânii dornici de-ncleștări avide / Să îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
despre care se spune că „are papagal“, că „știe să bage texte“ etc. Nicolae Munteanu este o asemenea persoană. Este foarte probabil că mulți și-ar dori să-l aibă alături în concediu și să râdă până la lacrimi ascultându-i monologurile trăsnite. Dar această producție verbală, care seamănă cu literatura, nu este literatură. Femei care nu cedeazA uS ´ or... Rafael Munteanu propune teatrelor din Franța (pentru că acelea din România l-au „dezamăgit“) două piese: Totul sau nimic și Necunoscuta avea ochii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
frecventă a textului, practicată de autoare: „Frânturi de mărturisiri și dialoguri, desprinse unele din altele, cum ai elibera intimitatea unei cutii cu surprize, poezia Iulianei Petrian din volumul Aplauze înscenează și pune în scenă emoții, metafore, sentimente catifelate, un muzical monolog despre a fi sau a nu fi.“ Ce bine ar fi ca lucrurile să stea așa! În realitate poemele sunt exterior-teatrale și au o redusă capacitate de-a emoționa: „Ea - Jocul nostru - inocența // El - victoria noastră - neîmplinirea // Ea - Cunună de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lacrimile mele au spălat / gardul metalic al spitalului / ochiurile plasei pline de vopsea / m-am rugat doamne ajută-mă / nu doamne iartă-mă / ci doamne ajută-mă“ etc. Mult mai frecvente sunt textele iremediabil prozaice, concepute sub formă de scrisori, monologuri interioare, e-mailuri ș.a.m.d. Chiar dacă autorul sugerează că ele ar trebui citite și ca o expresie a spiritului ludic, tot nu reușește să le facă interesante. Din „noroiul greu al prozei“ (Eminescu), nu se vede ieșind vreun nufăr
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca și cum Voinicică însuși și-ar istorisi peripețiile. Formula este generoasă și ar fi putut produce o narațiune fermecătoare, dacă ar fi fost utilizată de Gellu Naum sau Mircea Sântimbreanu. Daniel Tei nu reușește să dezvolte, pe baza ei, decât un monolog verbios și lipsit de grație, cu multe cuvinte de umplutură, de genul acelor hârtii mototolite care fac să stea umflate poșetele înainte de a fi vândute: „(Vouă vă șoptesc, copii, / Chiar de risc - fie ce-o fi! A fost, ca de-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile singurei flote de război pe care o mai avea, se ridică, se așază iar, mă privește ca pe un proscris, oftează iar și... Dă să deschidă gura. Mă pregătesc să ascult un monolog lung. Mă rog bunului Dumnezeu să nu abuzeze de explicații științifice culese din cărțoi, deși, din câte-o cunosc pe Nineta, e clar că mi-a pregătit o conferință științifică. Îi studiez iar chipul. Are aerul savantului care dă lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lovitura vieții. La o adică, la așa vis nici nu te puteai aștepta la altceva. Cred că și Nineta îmi este recunoscătoare pentru materia primă pe care o prelucrează acum, foarte febril. Mă așez mai confortabil, pentru a savura lungul monolog. Deodată Nineta deschide gura și dă drumul la vorbe, ca și cum ar slobozi, din înaltul cerului, o ghilotină: "E totul clar, Z. Ca lumina zilei. Nu există nicio îndoială: trebuie să te muți la școala din Ferentari..." Atunci am auzit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute și altora. Iată. Locuind de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă nu se hotărâse s-o facă; era o deprindere mult prea adânc fixată în firea lui. De altfel, era pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu subtilitate, cu nevinovăție, cu abilitate încântătoare. Dumnezeule! Suntem niște barbari în comparație cu ei, își dădu seama Childan. Nu suntem decât niște prostănaci în fața unei asemenea rațiuni neîndurătoare. Paul [tânărul om de afaceri japonez cu care trata în momentul desfășurării acestui monolog interior] nu a zis nu mi-a zis că arta noastră este fără valoare; m-a făcut s-o spun eu în locul lui. Și, ca o ironie finală, mi-a regretat spusele. Un gest civilizat, abia schițat, de părere de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru g. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]