415 matches
-
că ei sînt singurii care gîndesc deși foarte multe din valorile pe care pretind că au lăstărit de sub freză ele-nă, au fost luate de la egipteni, din culturile Asiei și de la geți. Ne lasă totuși o in-formație foarte prețioasă: geții erau monoteiști și zeul lor nu avea statui, asta cu siguranță că se știa cu mult înainte iar informațiile lui Strabon despre Zamolxe dovedesc faptul că le-a știut și Herodot dar ca un îndîrjit mincinos a crezut că istoria va rămîne
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
geografia acelor vremuri și chiar mai tîrziu pe timpul lui Herodot, se oprea la malul nordic al Istrului și teritoriul apropiat. Oștirea năvălitorilor era condusă de Gog, Dumnezeul lor, adică erau aceste popoare în vremurile de demult practicante ale unei religii monoteiste din care s-au înfruptat multă vreme și ivriții. Ne mai spune o poveste luată tot de la filisteni, care ne avertizează că în ziua pornirii puhoiului din fundul miază-noaptei, în Israel se va porni un mare cutremur, care va dărîma
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
religiei. În general, antropologia religiei se înscrie într-o tradiție materialistă, eliberată de interpretări teologice, însă ea a fost mult timp marcată de religiile Bibliei. Este dificil pentru occidentali, chiar atei sau agnostici, să se desprindă de ideea unei religii monoteiste, legată de un text, exclusivă și care implică o conversie. În fața complexității lumii, nu prea este de mirare că, pe toate meridianele, oamenii au căutat să ajungă la adevărurile ascunse dincolo de percepția obișnuită. Ei au formulat ipoteze asupra energiilor care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
contradictoriu pe teme teologice, f]r] c] aceasta s] atrag] dup] sine excluderea din comunitate, reflect] preocuparea lor tipic] pentru aspecte practice, concrete. Aceast] preocupare acord] aspectelor comportamentale (incluzând mai ales aspectele etice) o important] major], unic] printre credințele occidentale monoteiste. De exemplu, în Talmud, Dumnezeu spune: „M-au uitat, dar au p]strat Tora!”. (T.J. Hagigah, I. 7). Accentul pus pe comportament, măi degrab] decât pe teorie, face dificil] definirea iudaismului că sistem de credințe. De exemplu, în contextul contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Collins, 1979) Thielicke, H.: Theological Ethics Vol.1, Foundations Vol. 2, Politics (London: E.T. A&C. Black, 1968 și 1969) 9 Etică islamic] Azim Nanji i. Introducere Islamul este cea mai recent] dintre principalele religii ale lumii, aparținând familiei credințelor monoteiste, care include, de asemenea, iudaismul și creștinsmul. De la începuturile sale, acum 1400 de ani, în teritoriul actualei Arabiei Saudite aceasta s-a dezvoltat și extins pentru a atinge aproape un miliard de aderenți, din toate colțurile lumii. Cu toate c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respectivele moșteniri în diferite m]suri, au jucat un rol mediator crucial că „traduc]tori”, având în vedere faptul c] ei erau conștienți de faptul c] dispoziția moral] a musulmanilor, la fel ca și a lor, era conturat] de concepții monoteiste comune, bazate pe porunca divin] și pe revelație. Termenul adab a ajuns s] fie folosit pentru a defini o conotație vast] de semnificații prin discursul moral, etic, intelectual și literar pe care îl determină. Tot în aceast] perioad], cuprins] între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atare, prin absorbirea condiționărilor ce le sînt specifice, pentru ca, eliberat de ele, omul să se identifice participativ cu realul absolut. Aceasta e, rapid spus, tema eliberării totale din doctrinele Indiei sau identificarea cu Tao, în China. Aceasta este, pentru tradițiile monoteiste, tema Omului universal. Arhetip uman al universului, el indică, pentru fiecare om, ținta ultimă a efortului spiritual, aceea de a satura toate treptele realului, în termenii lui Andrei Pleșu. în creștinism, tema are un relief special, de vreme ce Christos este Omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fără riscul de a cădea în relativism. Unui creștin îi va fi greu să accepte că omul se poate salva și altfel decît prin Isus Christos, cel întrupat în istorie. Teologii musulmani ortodocși văd Unul treimic drept o imagine insuficient monoteistă a lui Dumnezeu, iar tradiția ebraică drept un monoteism depășit. Nu mai vorbim de faptul că teologii dialogului interreligios sînt puțin numeroși, contestați adesea de autoritățile instituționale ale propriilor tradiții și că se recrutează mai ales din creștinism (perceput de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să o dea pentru cîștigarea virtuții Potrivit Sfîntului Augustin, care preia ideea lui Origen, e mai bine ca omul să devină bun prin voință, iar nu prin necesitate; trebuia așadar ca el să fie înzestrat cu voință liberă. în tradițiile monoteiste, extraordinarul relief pe care îl capătă voința în definirea libertății umane se datorează poate și faptului că această libertate este gîndită ca reflex al libertății divine așa cum se manifestă ea în actul creator. Omul e creat ca interlocutor demn de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Platon exaltă chiar și acest model vegetal, plasîndu-i rădăcinile în cer. Greci sau nu, gînditorii vechi considerau că persoana umană este însoțită de un reper transcendent, de sufletul ei adevărat, de dublul ei ceresc, de un daimon păzitor. Revelația tradițiilor monoteiste a intensificat intimitatea dintre modelul maximal și ființa în-creștere, a înfipt modelul în străfundul omului. Omul crește nu numai potrivit chipului divin după care a fost făcut, ci e lucrat din adîncul lui cel mai adînc de acest model, e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care omul îl are dat virtualmente în interiorul lui. Pentru aceste tradiții, omul e prin excelență ființă dinamică, vector vertical. Starea lui de fapt e doar o pistă de lansare, aspectul incoativ al convergenței spre modelul lui universal. în termenii religiilor monoteiste, universalul în noi este chipul divin reflectat în inima profundă. Acestui chip, Unu, fiecare om îi oferă o oglindă unică, proprie, personală, iar prin dinamica asemănării fiecare persoană tinde să se împlinească drept o variantă unică a universalului. Toată tematica
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
destinul celorlalți, fie că sînt pioși și ajung în pămîntul pur, fie că au de parcurs alte și alte stadii de existență. în ambele tradiții, eliberarea totală poate fi asociată cu acea distanță verticală mobilizatoare resimțită în zorii unei religii monoteiste de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aceste două fapte au dus, în modernitatea tîrzie, la eliberarea transcendenței de continuitatea ei cu istoria. Așa stînd lucrurile, nu avem oare șanse să devenim mai disponibili, mai atenți față de celălalt model al distanței, față de modelul vertical? Desigur, potrivit doctrinelor monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
că, de vreme ce mintea omenească cuprinde o idee atît de extraordinară, atît de nenaturală precum ideea de Dumnezeu, se poate infera că nu omul, ci o instanță transcendentă și-a implantat în sufletele noastre emblema pecetea sau chipul, în termenii doctrinelor monoteiste , așa cum un producător își imprimă marca pe produsele sale. Proiectul științific modern însuși presupune că există în univers o ordine și că această ordine e inteligibilă, că omul se află așadar în corespondență cognitivă cu un obiect pe care nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în abisul ori străfundul unde sînt absorbite opusele cu tensiunea lor și chiar Unitatea. în schimb, actul divin fie el de autocunoaștere sau de proiectare a creației presupune ca în Unitate să existe distanță, tensiune, mișcare lăuntrică între poli. Tradițiile monoteiste vorbesc despre mîna dreaptă și mîna stîngă a lui Dumnezeu, latura generozității și cea a rigorii, cea a iubirii și cea a dreptății. între cele nouăzeci și nouă de nume divine pe care le celebrează islamul se află o serie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sinteză dispusă tematic, așa cum au procedat deja alți autori (Zevit, 2001; Miller, 2000; del Olmo Lette, 2008). Capitolul 2 Orizontul istoric Pretinsul yahwism originar pre-statal Conform povestirilor din Geneză și Exod, religia ebraică ar proveni dintr-o formă deja aproape monoteistă de religiozitate familială practicată de patriarhii Abraham, Isaac, Iacob și Iosif. Religia profesată de patriarhi ar fi astfel anticiparea cvasi realizată a acelei religii monoteiste care a obținut apoi deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Conform povestirilor din Geneză și Exod, religia ebraică ar proveni dintr-o formă deja aproape monoteistă de religiozitate familială practicată de patriarhii Abraham, Isaac, Iacob și Iosif. Religia profesată de patriarhi ar fi astfel anticiparea cvasi realizată a acelei religii monoteiste care a obținut apoi deplina revelare prin Moise, înainte de instalarea în țara Canaanului. Istoriografia biblică consideră că perioada succesivă instalării în țara Canaanului a avut loc o decădere progresivă a conduitei religioase, datorată, mai ales, contactului cu „străinii” rezidenți în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în general, pentru a indica pe idolii străini (cf. Jud 2,13). Celelalte ființe divine Din cele afirmate până acum în acest capitol reiese clar că, în perioada monarhiei regatelor lui Israel și Iuda, nu exista încă o adevărată concepție monoteistă, ci mai degrabă un henoteism de tip „teritorial” și probabil chiar „politic” care considera că zeul suprem Yhwh își alesese un rege și un popor care să fie obiectul iubirii și ocrotirii sale. Această divinitate, patron al regelui și a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
până la sfârșitul anilor ’70, când unii cercetători - între care Bernhard Lang și Morton Smith - au lansat ipoteza că profeții secolelor al IX-lea - al VIII-lea î.C. (Ilie, Osea etc.) ar fi fost cei mai vechi apărători ai pretențiilor monoteiste și că această idee religioasă trebuie să fi fost minoritară în acea perioadă istorică a lui Israel. Aceste ultime studii, alături de descoperirile epigrafice care atestau existența în Israel și Iuda a divinităților precum Așera și Baal au dus la un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tuturor celorlalte. Până în secolul al VII-lea î.C., așadar, ne vom găsi în fața unei situații pe care am putea-o defini henoteism „tolerant” (astfel Pakkala, 1999), sau politeism „limitat” însoțit de o ușoară tendință spre monoteism. Începutul adevăratei concepții monoteiste ar trebui mutat puțin timp după aceea, ajungând cel puțin în epoca exilică, cu teologia lui Deuteroisaia (Is 43,10-11; 45,14). Această poziție „de mijloc”, acceptată de mulți cercetători, cu siguranță, nu este unica. Pe de o parte, rămân
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
datorită instituției monarhice, în religia oficială, zeul Yhwh se bucura de o indiscutabilă proeminență și era considerat zeul suprem al dinastiei și al poporului. Această teologie a zeului suprem Yhwh (cf. și Niehr, 1990) nu era însă nici de tip monoteist, nici stric monolatric, deoarece existența și cultul altor divinități erau în mod clar admise și tolerate, mai ales față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar în epoca persană, confruntarea cu divinitățile feniciene (Baal) și ale altor popoare învecinate a reprezentat un pericol adevărat al identității religioase a poporului ebraic și numai în această epocă pretenția monoteistă devine încet-încet preponderentă (cf. Cap. 8). O ulterioară confirmare indirectă a cultelor astrale în teritoriul iudaic provine din fragmentele biblice care critică aceste practici; în Cartea profetului Ieremia (Ier 7,18; 44,15-30) este amintit cultul „reginei cerului”. Deși identificarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
iconografie documentată cel puțin în cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui cult aniconic în yahwism, dar pretenția biblică a unui yahwism originar pur și necontaminat, aniconic și monoteist, deja definit din perioada așezării poporului Israel în Palestina, trebuie judecată ca o retroproiecție ideală, realizată cu intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însă mai izolată din punct de vedere cultural și probabil tocmai datorită acestei „izolări” accentuate, se va maturiza cu timpul o religiozitate cu puternice trăsături ereditare. Prima parte a perioadei persane a fost doar începutul deplinei și maturei religii yahwiste monoteiste și aniconice care ne este familiară prin cărțile biblice și prin punctul său de sosire va trebui plasat la mult timp după limitele cronologice, despre care și-a propus să trateze această carte.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
am obișnuit cu ideea că Europa este un spațiu bine definit, o noțiune clar stabilită în sensul trasării unor frontiere care sunt, în realitate, convenționale. Dacă însă este acceptată afirmația că cei trei piloni ai Europei sunt cele trei religii monoteiste deci creștinismul, iudaismul și islamul atunci actualele frontiere sudice și estice ale Europei nu fac altceva decât să amputeze, în cele din urmă, identitatea europeană. Fără aportul sirian, egiptean, ebraic, persan, musulman, Europa ar fi arătat cu totul altfel azi
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]