1,878 matches
-
chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
întreaga natură. Simțea un entuziasm neobișnuit. Cu toate că nu mai era la vârsta încercărilor, a aventurilor, a schimbărilor, ceva din interior o impulsiona să modifice rutina zilnică. Era deziluzionată de oameni, de micimea personalității celor din jurul ei. Totul se derula prea monoton, prea previzibil. Avea nevoie de ceva nou, de un țel. Drumul pe care se angaja nu avea niciun indicator. Doar setea ei de cunoaștere, de autodepășire, o ajuta să se aventureze într-o nouă provocare. Până la urmă, asta era, o
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
Da, domnule agent-șef principal! Am văzut... Așa se întâmplă la mai toate zilele de sărbătoare, aminti agentul Brumă privind cu luare aminte mulțimea de mărțișoare și flori proaspete. Partea rea este că, cel puțin pentru noi, este o zi monotonă, ștearsă... Nu am avut nicio intervenție. Noaptea eram prea aglomerați și acum... - Lasă, omule, că-i bine! Nu te-ai săturat de alergătură? Ba scandaluri, ba ciomăgeală, ba bețivi de toate culorile, ba incendii, ba alei cu boschetari sau străzi
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat cu putință. Cu alte cuvinte, lucrurile se trudesc să-ți umple viața cu prezența lor sufocantă și monotonă. Să purcedem, cititorule, mai la vale! Costel Zăgan, 58 (1) Referință Bibliografică: 58 (cincizeci și opt) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
anafura, fără să te împărtășești? Nea Ghiță, concentrat la joc nu-i răspundea. Atmosfera ar fi fost ideală pentru stropul de fericire ce și-l ofereau reciproc cei trei, dacă nu se auzea dintr-un colț al atelierului un plânset monoton și cu sughițuri. Era Tudorel Stelaru, un băietan de vreo doisprezece ani, ucenicul, sosit astă vară la moară. Tudorel ținea morțiș să plece acasă. Cei trei nu-l luau în seamă. După un timp, Arapu nu a mai suportat plânsul
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
era deloc plictisitoare. Se ivea mereu ceva care să capteze atenția. Balul trecuse, aveau alte activități cu care își umpleau timpul. În afara lecțiilor, plimbărilor și întâmplărilor cotidiene, Alma găsea noi motive să se apropie de cei mici. Nu avea clipe monotone. Ei făceau ca zilele să treacă repede și dădeau un nou sens existenței ei. Descoperea de fiecare dată trăsături noi ale comportamentului lor. Lordul, ocupat cu afacerile era mai mult plecat însă timpul liber îl petrecea mai des cu copiii
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
era deloc plictisitoare. Se ivea mereu ceva care să capteze atenția.Balul trecuse, aveau alte activități cu care își umpleau timpul. În afara lecțiilor, plimbărilor și întâmplărilor cotidiene, Alma găsea noi motive să se apropie de cei mici. Nu avea clipe monotone. Ei făceau ca zilele să treacă repede și dădeau un nou sens existenței ei. Descoperea de fiecare dată trăsături noi ale comportamentului lor.Lordul, ocupat cu afacerile era mai mult plecat însă timpul liber îl petrecea mai des cu copiii
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
tocmai eu, copil al deșertăciunii, spre mântuirea neamurilor. De aceea depărtează Doamne, de mine paharul cel rostit pentru vecie și poartă-mi pașii pe cărări plăcute, senine și limpezi, ce se bulucesc spre iadul de zi cu zi anodin si monoton cu care sunt obișnuit. Sincer, eu tânjeam mai degrabă după alt pahar, cel cu ape furate și dulci. Mi dat însă cărticica dulce ca mierea, care în stomac se făcu amară - atât de amară ca a trebuit să vând fânul
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
dramă. Spectacolul ne dezvăluie două universuri paralele care se intersectează secvențial pentru spectator: lumea lui Pablo și lumea prostituatelor. Lumea lui Pablo e plină de artă și dorința de prea-mărire, pe când lumea din bordel e una închisă, cu mister dar monotona. Momentele în care Pablo se află în bordel sunt explozive, pasionale, de la umor copilăresc la ignoranța, părăsire, alungare. Momentele de culoare, de muzică, de dans, de emoții puternice sunt elementele unui spectacol-concept menite să surprindă toate simțurile publicului. „Domnișoarele din
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. O trăsătură caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur decât în societatea de ieri în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată Începu să cânte, la Început În șoaptă, ca un susur. Din gura ei Întredeschisă ieșea un cântec monoton, puternic ritmat, un ansamblu de cuvinte aspre și de neînțeles. Apoi tonul cântecului urcă, o melodie tristă care ajunse până la bolta tavernei. Dante o asculta fascinat. Nu era nici una dintre limbile creștine pe care le cunoștea; nici ebraica sau idiomul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
democrației sale pluraliste? S-a precipitat către ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de care să mă agăț, ceva aparte, specific În maniera lui de frazare, de exemplu, niște inflexiuni care Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
putea fi „sub nasul” În cazul de față? Ultimul loc care ar fi putut trece prin mintea unui om normal la cap, cel mai expus privirii, cel mai la Îndemână... Am rotit concentrat ochii Împrejur. Undeva, În geometria simetrică și monotonă a celor șapte grupuri de rafturi, În modul În care erau poziționate unele față de altele sau poate În situarea, Într-un anume fel ori Într-un anume raport cu ansamblul, chiar a mesei goale la care stăteam și cugetam, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
închipui nici că îi căutau pe ei după atâția ani, când, probabil, trista lor poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aurie care să-i servească drept punct de reper; nici măcar un mizerabil tufiș prăfuit, care să fie dovada că se află pe Pământ și nu pe Lună. Nici o altă întindere nu putea fi mai netedă și nici un alt peisaj mai monoton, pentru că puteai jura că fiecare dintre acele pietre e identică cu următoarea și fusese pusă acolo mai degrabă ca să-l încurce pe călător decât să-l ajute să se orienteze. Rămase acolo ca o piatră între atâtea alte pietre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
orelor. Tot atunci, acesta i-a cerut să spună rugăciunea, în timp ce douăzeci și cinci de perechi de ochi atenți îl priveau pe nou-venit, dornici să descopere în el acel ceva de care să poată râde. De obicei, noi, toți ceilalți, spuneam rugăciunea monoton și înghițind vorbele. Tot ce ni se pretindea era să ne ridicăm în picioare și să rămânem așa cam vreo jumătate de minut, după care ne așezam în bănci cu mare zgomot de pupitre trântite. Iag a început să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plecat, cu căciula În mînă, gîndind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi-au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai pînă În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, rîurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Doar cheile de pe uriașa verigă din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum s-ar fi săturat să simuleze ceea nu simțea, cerul se deschise pentru a lăsa să treacă o ploaie continuă, adevărată, monotonă, intensă, deși nu violentă, din acelea capabile să plouă așa o săptămână întreagă și pentru care agricultura, în general, mulțumește. Nu și ministerul de interne. Presupunând că comandamentul suprem al forțelor aeriene ar fi dat autorizația ca elicopterele să decoleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dintre ferestre. Zgomotul deschiderii ei îl acoperi pe cel al închiderii ușii. De acolo nu se vedea mult mai mult decât o succesiune de acoperișuri joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane acceptaseră. De ce? Pentru a evita plictiseala monotonă a cinei în doi, pentru a le da servitorilor o seară liberă, pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Sporting Times. Se ducea la petreceri dansante în cartierul Hampstead. Nu contează prea mult că de atâta vreme l-am pierdut din vedere. Anii în cursul cărora s-a străduit să ajungă la măiestrie într-o artă dificilă au fost monotoni și nu știu dacă a existat ceva semnificativ în expedientele către care a fost împins pentru a câștiga destui bani ca să se întrețină. Povestirea lor ar fi relatarea unor lucruri pe care le văzusem întâmplându-se și altora. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de mărfuri. Una din ultimele Însemnări reproducea câteva nume, poate membrii echipajului, urmate de o scurtă listă de reparații efectuate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]