49,590 matches
-
ca sistem. Prin cumpărarea soluției, partea obține o decizie favorabilă printr-un procedeu incorect, afectând astfel respectarea cerinței egalității de tratament În fața legii și, deci, imparțialitatea judecătorului. În fine, cedarea judecătorului În fața unei astfel de influențe duce la decăderea sa morală, la pierderea verticalității sale. Importanța integrității, precum și metodele de creare și păstrare a ei În sistemul juridic constituie subiectul central al studiului de față. Cât privește independența și imparțialitatea justiției, acestea vor fi tratate numai În măsură În care ele
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
democratice, oamenii au nevoie de imagine, de culoarea memoriei, și de retorică, arta de a vorbi inimilor, dar asemenea talente nu pot înflori în pustiuri lipsite de liberate și practici democratice. Cartea lui Viroli ne redeșteaptă interesul pentru această vigoare morală, virtutea civică, "armă împotriva celor puternici sau desfrânați care nu vor să accepte modestia și cumpătarea pretinse de viața civică". Concluzia sa este optimistă și tocmai de aceea o voi cita: " Modul cel mai eficient prin care am putea contribui
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
întrebărilor lui Irod? Fiindcă Irod era un om lasciv, iar salvatorul nostru simțea o profundă aversiune față de acest viciu. De ce există în religia catolică această oroare față de sex? Mi-am pus adeseori întrebarea. Fără îndoială, din diverse rațiuni: teologice, istorice, morale și chiar sociale. Într-o societate organizată și ierarhizată, sexul, care nu cunoaște bariere și legi, poate deveni în orice clipă un factor de dezordine și un adevărat pericol. Fără îndoială că, din această pricină, unii prelați și Sfântul Toma
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
dar suflet nu mai aveam deloc" (La Cesarina șIIȚ). Drept care autoarea își compune fără complexe identități trucate. Se deghizează și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
luăm notă de natura și originea răului colectiv, continuând să-l căutăm fie în afara noastră, fie în persoana câtorva indivizi, dar niciodată acolo unde el se află, adică în spiritul tribului însuși, singurul care are puterea necesară să determine natura morală a societății în care trăim și soarta noastră în lume ca popor; răul suntem noi, nu ceilalți, acesta este singurul adevăr; restul este demagogie și plictiseală. Regimul s-a schimbat, dar noi am rămas aceiași, ceea ce înseamnă că, pe fondul
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
operație a fost pusă la cale de aleșii poporului român este în firea lucrurilor, dar că ea este girată de cei câțiva intelectuali onești din comisie este greu de înțeles. Cum de vor fi acceptat aceste personalități de înaltă valoare morală și intelectuală să lucreze cu o lege cel puțin confuză: cum să dovedești că ceva este identic cu sine însuși, să dovedești un principiu, adică ceea ce nici nu poate fi dovedit, dar nici nu are nevoie să fie dovedit; el
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
infern, nu prin paradis și trebuie judecați după criteriile infernului nu ale paradisului. Ce relevanță mai are atunci faptul că un deținut politic a fost sau nu informator al securității, adică dacă a fost sau nu supus la această perversiune morală de călăii săi, când el putea fi forțat prin tortură permanentă la orice? A-i acuza pe acești nefericiți ai soartei de delațiune este ca și cum ai confunda violul cu prostituția, ori gulagul cu bordelul. De fapt transformarea lor forțată în
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
bordelul. De fapt transformarea lor forțată în informatori nici nu avea scopuri informative, cum se tot acuză. Ce se mai putea afla de la ei? Nimic! Împingerea lor în delațiune era calea satanică de tortură și înrobire interioară. Delatorul este sclavul moral al călăului său, iar delațiunea, închisoarea sa spirituală. Prin turnătorie se urmărea zdrobirea sufletească individuală și sfărâmarea solidarității colective până la a-i împinge să se distrugă între ei, tot așa cum în antichitate prizonierii erau aruncați în arenă să se ucidă
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
cum un ministru român plagiază ordinar și nu realizează în nici un fel gravitatea actului săvârșit, așa se face că primul ministru, guvernul în întregime îl susțin în continuare pe colegul plagiator, că Președintele României, “garantul Constituției”, adică și al normelor morale care trebuie să guverneze societatea, justifică prin sofisme puerile gestul incalificabil al ministrului Sănătății! Așa se face că asistăm la apariția unui tratat academic de istorie a României cu capitole întregi plagiate, fără nici-o reacție serioasă și europeană din partea celei
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
parte, e greu de susținut că o astfel de vocație sinucigașă nu există. Însumate, voturile acordate pesedeilor și peremiștilor ating șaizeci la sută. Și nu de azi, de ieri. Încă din 1990, covârșitoarea majoritate a românilor se simte, politic și moral, mai aproape de valorile resentimentului decât de cele ale civismului. Demagogia, gureșenia sterp-confrontațională, lăudăroșenia găunoasă au dat, fără greș, rezultatele pe care mizau acești mesageri ai nimicniciei. În Occident, extremiștii lui Vadim sunt tratați fără mănuși. Curg avertismentele spre România, dar
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Marianov punea punct, la capătul a doar două ediții, Simpozionului de sculptură în lemn de la Gărîna, prima acțiune artistică privată din spațiul nostru cultural de după ’90, se părea că el nu mai are nici suficiente motivații, și nici destule resurse morale pentru a o lua de la capăt în altă parte sau a continua în același loc. Adică nu mai are nici un chef să caute fonduri și să mobilizeze încă o dată cuvenitele resurse umane și artistice. Experiența de la Gărîna ori, mai bine
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea. „Excesul” materialității vehiculate în discursul liric trădează o spaimă de materie a ființei neajutorate care se-aruncă în vîrtejurile lor, paradoxal, spre a scăpa de ele. Circumscris unui cadru domestic și gospodăresc, aidoma
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
inaugurală, prin prospețimea sa: „Dar uneori tristețea ne încearcă/ Primejdios cum miezul unor nuferi/ Lopata de pe-o margine de barcă./ O, prospețimea de-a putea să suferi!” (Cîntec). Versul final e apt a proba joncțiunea imaginarului aprins cu filonul moral adînc al acestui poet atît de înșelător „minor”, ale cărui baloane colorate, zbenguindu-se în văzduhul senin, rămîn legate prin sfori, oricît de inaparente, de impulsul dramatic ce le-a lansat. Aidoma oricărui timid, Emil Brumaru e un pudic, un
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
congruente, dar a cărei monstruoasă extensie se află prognozată în sumbrețea lor vizionară ori cel puțin în echivocul lor ce sugerează suspiciunea, destabilizarea, dezechilibrul. Aidoma unei fine antene lansate în atmosfera istorică, sensibilitatea poetului manifestă o tulburătoare alertă. O meteorologie morală ostilă îi impregnează textele. Iată, încă în volumul Plantații, din 1945, alaiul dezmoșteniților evoluînd printr-un mediu rebarbativ: „Eram cerșetori de la Nord, de la Sud,/ laponi și creoli întomnați,. numai Vărsătorul din Zodii/ ne turna Calea Laptelui în pumni.// Grădina cu
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
de limbi slave), a docentului privat Alexici György; Românul și Tribuna din Arad (la aniversarea a 50 de ani de existență a Catedrei), între 1910-1913, consemnează, cu regret, incidentele de la catedră, legate de numirea unor profesori fără prestația intelectuală și morală a întâiului profesor Al. Roman (Ioan Ciocan - prof. din Năsăud, Iosif Siegescu - cel mai controversat profesor). Unul din cei mai activi studenți ai catedrei, criticul Ilarie Chendi, pornește chiar o campanie de semnalizare a neregulilor de la catedră, într-un amplu
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
multe la viața lui, iar memoriile sale pot fi privite și ca un mic curs de istorie trăită. Din acest punct de vedere o carte precum Periscop este de cel mai mare interes. Chiar dacă autorul se ferește să facă judecăți morale și politice cu valoare generală privind diferitele regimuri pe care le-a cunoscut și personalitățile care i-au marcat existența. El se mulțumește să reproducă, sub formă de flashback-uri, o serie de întîmplări cu tîlc din trecutul mai mult
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
minte șuvoiul de calități pe care i le lăuda Năstase la investitură. Între punctele de glorie ale beuranului se număra și acela de ilustru reprezentant al mediului academic românesc. Acum, strânși cu ușa, năstăsioții încearcă să elimine din acest cadavru moral îngrășat cu litere străine bucata cea mai spectaculoasă! Poate nu sunt ziariștii bine informați, dar nu cunosc vreunul care să fi auzit, înainte de propulsarea la Cotroceni, de marele manager sau medic Beuran. Se știe însă că persoana cu acest nume
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
Care cruciadă, domnule plagiator?! Că până acum n-am auzit de nici un „baron” al spitalelor, de nici un patron de lanțuri de farmacii adus în fața justiției. Dar am auzit de învârtelile care i-au conferit lui Brădișteanu porecla „doctorul-valvă”. Ce cădere morală mai are un individ de teapa lui Beuran să ordone anchete, să descopere matrapazlâcuri și să-i pedepsească pe eventualii vinovați? Aroganța lui de sorginte năstăsiotă e cel mai bun semnal că prăduirea poate să continue, că hoțiile pot deveni
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
instituției subordonații șușotesc și înțeleg că boss-ul a dat semnalul verde la abuzuri, împilări și tâlhării la drumul mare? Cum o să-i oprească, dacă ei vor spune, umil, că n-au făcut decât să-i urmeze exemplul? Ce autoritate, morală și legală, mai poate avea un astfel de individ față de un sistem care de decenii întregi oferă probe de corupție, abuzuri și mult prea multă incompetență? Că lui Beuran nu-i pasă, n-avem ce face. Dar cum de nu
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care nu e interzis să vîri mîna pînă la cot. În al doilea rînd, reproducerea nedeclarată răpește textului de origine orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care face cu neputință identificarea sursei dintîi
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
imemoriale, numită mediatic și convențional nunta prințesei Ana Maria Cioabă. O (sau O,) țară tristă, plină de humor, cum este România, în care setea de evenimente ieșite din comun este mult mai mare decît, să zicem, judecata lucidă și instinctul moral, pare dispusă iremediabil, dintr-un estetism convertit în frigiditate sufletească prin împingerea lui la limita suportabilității umane, să nu observe dramele, nenorocirile de toate felurile, suferințele și agresiunile pentru că, asta e, din pricina acestui hedonism patologic totul devine ceremonial, expresie pură
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
ipoteze asupra datei când România va avea cu adevărat o economie de piață funcțională, când se va pune capăt proliferantei corupții, în ce fel se va stăvili prăbușirea sistemului sanitar, cum ar putea justiția națională să dobândească un minim credit moral, prin ce mijloace ar putea scădea cu un grad sărăcia generală. Puturoșii nori de gaze de la milionul de vehicule vor urca, din fericire, doar până la etajul al patruzeci și cincilea, în zilele fără vânt. Cât privește ghidul bunei longevități, el
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
explică, în termeni foarte clari și, uneori, sugestivi, de ce Securitatea a fost cea mai caracteristică instituție a sistemului odios de dinainte de 1989: fiindcă a aruncat în aer toate reperele etice, a suprapus albul pe negru, a dat naștere unei „mocirle morale” din care nici azi nu putem ieși. „Minciuna, diversiunea, echivocul, corupția, falsa retorică patriotardă, toate astea au devenit vicii naționale”, scrie dl Pleșu în încheiere l Ne cade în mînă cu mare întîrziere Caiete critice nr. 11-12 din 2002. Revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
Gheorghe Grigurcu Indiscutabil, Constant Tonegaru a fost o victimă a regimului comunist. Probînd o exemplară verticalitate morală, autorul Plantațiilor n-a putut adera la propaganda ce începuse a înrola destule condeie, din încredințarea că în aria scrisului literar criteriul estetic se cuvine a rămîne suveran. Încălcarea acestuia n-ar putea fi decît de natură antidemocratică și antinaturală
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]