KorAP: Find »[drukola/base=moralism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 >

418 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

450. 57 Ibidem, p. 453. 58 Mă refer aici atât la John Rawls din A Theory of Justice, cât și la John Rawls din Political Liberalism. Bernard Williams sau William Galston (Williams, In the Beginning, 2, William Galston, "Realism and Moralism in Political Theory: The Legacies of John Rawls", în Reflections on Rawls: An Assessment of His Legacy, (ed.) Shaun Young (Ashgate, Aldershot, 2009), pp. 111-129), au avut dreptate, în opinia mea, să-l considere moralist inclusiv pe Rawls din Political

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Realism: Realistic Utopianism or Judgement in Bad Faith?", în European Journal of Political Theory (2015), DOI: 10.1177/1474885115578970, și după cum au început să conștientizeze și unii realiști (precum Edward Hall, "The Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism". Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243 sau Robert Jubb, "Playing Kant at the Court of King Arthur", în Political Studies 63, 4 (2015), pp. 919-934)). 59 Mă tem că este destul de probabil că politica lui Williams, un gânditor extrem de

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
libere și democratice). 63 Așa cum o dovedește articolul lui Matt Sleat, "Realism, Liberalism and Non-ideal Theory Or, Are there Two Ways to do Realistic Political Theory?", în Political Studies (2014), DOI: 10.1111/1467-9248.12 152, nu toți realiștii confundă moralismul cu teoria ideală ca metodă de filosofare politică. 64 John Rawls, A Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge, 1999), pp. 6-10. Trad. rom. John Rawls, O teorie a dreptății (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012), pp. 28-32

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge, 1999), pp. 6-10. Trad. rom. John Rawls, O teorie a dreptății (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012), pp. 28-32. Astfel de întrebări se ridică și cu privire la afirmația lui Williams potrivit căreia moralismul politic "tinde să aibă drept consecință" ideea că actorii politici "trebuie să gândească nu doar în termeni morali, ci doar în termenii morali specificați de teoria politică" (Williams, In the Beginning, p. 3). Are inclusiv moralismul rawlsian, nu doar utilitarismul

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
lui Williams potrivit căreia moralismul politic "tinde să aibă drept consecință" ideea că actorii politici "trebuie să gândească nu doar în termeni morali, ci doar în termenii morali specificați de teoria politică" (Williams, In the Beginning, p. 3). Are inclusiv moralismul rawlsian, nu doar utilitarismul, o astfel de tendință? Au toate formele de utilitarism o astfel de tendință? Cum se împacă această afirmație cu faptul că teoriile moraliste nu sunt totuși, de obicei, teorii ale politicii, în sensul uzual al termenului

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Oneself in the Other, (ed.) Michael Otsuka (Princeton University Press, Princeton, 2013), pp. 145-146 sau Brian Barry, "Reply to Goodin, Schmidtz, and Arneson", în Ethics 118, 4 (2008), p. 689. Aceste observații ridică importante semne de întrebare și asupra definirii moralismului - sau cel puțin a unei versiuni a lui - drept "derivarea de prescripții politice din idealuri etice pre-politice" (Rossi și Sleat, "Realism in Normative Political Theory", p. 689). Pe lângă faptul că moraliștii - sau cel puțin moraliștii pe care îi critică de

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
care oamenii se pot bucura de toate libertățile fundamentale" (Rawls, O teorie, p. 231). 76 Newey, "Two Dogmas", p. 452. 77 Ibidem, p. 453. 78 Studii realiste precum cel al lui Edward Hall despre limitele criticii lui Bernard Williams la adresa moralismului politic (Hall, "The Limits of Bernard Williams's Critique"), care atrage atenția asupra multora dintre erorile cărora le cad de obicei pradă realiștii în interpretarea teoriilor moraliste, mă obligă să subliniez că nu toți realiștii atașează moralismului teze străine acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Bernard Williams la adresa moralismului politic (Hall, "The Limits of Bernard Williams's Critique"), care atrage atenția asupra multora dintre erorile cărora le cad de obicei pradă realiștii în interpretarea teoriilor moraliste, mă obligă să subliniez că nu toți realiștii atașează moralismului teze străine acestuia, precum cele repartizate de Geuss, Newey sau Rossi. Nici nu am vrut, de altfel, prin afirmațiile mele din acest capitol, să sugerez că toți realiștii fac acest lucru. 79 Matt Sleat, "Legitimacy in Realist Thought: Between Realism

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
322. 83 Sleat, "Legitimacy in Realist Thought", p. 322. Nu am nicio obiecție împotriva acestui mod de trasare a distincției moralism-realism cu privire la înțelegerea problemei legitimității. 84 Aceasta pare să fie, de altfel, și ideea sugerată, în ultimă instanță, de definițiile moralismului și realismului oferite de Williams sau Newey sau de modul în care cei doi termeni sunt înțeleși în cadrul dezbaterii dintre Robert Jubb și Enzo Rossi, din partea realismului, și Eva Erman și Niklas Möller, din partea moralismului (vezi mai ales Robert Jubb

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
în ultimă instanță, de definițiile moralismului și realismului oferite de Williams sau Newey sau de modul în care cei doi termeni sunt înțeleși în cadrul dezbaterii dintre Robert Jubb și Enzo Rossi, din partea realismului, și Eva Erman și Niklas Möller, din partea moralismului (vezi mai ales Robert Jubb și Enzo Rossi, "Political Norms and Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 455-458 și Robert Jubb și Enzo Rossi, "Why Moralists Should Be Afraid of Political Values: A Rejoinder", în Journal

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
mai recentă încercare de a surprinde esențialul curentului realist de opinie pe care îl reprezintă (Jubb, "Realism in Analytical Political Theory"). * În acest capitol reiau, în cea mai mare măsură, observațiile prezentate în Eugen Huzum, "Realismul în filosofia politică: un moralism deghizat", în Ideo: Revista română de studii filosofice și sociale 1, 1 (2016), pp. 85-106. 1 Eva Erman și Niklas Möller, "Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and the Autonomy of the Political", în British

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Political Theory 13, 2 (2013), p. 140. 31 Sunt obligat să menționez că afirmația nu este valabilă în cazul tuturor realiștilor. Mark Philp, unul dintre realiștii moderați, evidențiază, la rândul său, împotriva "radicalilor" care doresc eliberarea de orice fel de moralism, că "dacă suntem de părere că ordinea este preferabilă dezordinii, înseamnă că ne bazăm pe un standard [moral] de evaluare care justifică această opinie" (Mark Philp, "What is to be Done? Political Theory and Political Realism", în European Journal of

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Katrina Forrester, "Judith Shklar, Bernard Williams and Political Realism", în European Journal of Political Theory 11 (2012), pp. 247-272, Elizabeth Frazer, "What's Real in Political Philosophy?", în Contemporary Political Theory 9 (2010), pp. 490-507, Samuel Freeman, "The Case against Moralism", în The New York Review of Books 61, 12 (2014), pp. 50-52, William Galston, "Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 385-411, Edward Hall, "Bernard Williams and the Basic Legitimation Demand: A Defence", în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
urmele celebrului și controversatului Richard A. Posner ("The Problematics of Moral and Legal Theory", în Harvard Law Review 111, 7 (1998), pp. 1637-1717, The Problematics of Moral and Legal Theory (Belknap Press, Cambridge, 1999)) - susțin în continuare, ca argument împotriva moralismului, că filosofia politică moralistă și argumentarea morală abstractă în general nu au - sau nu pot avea - niciun fel de influență semnificativă în realitate, fie și doar pe termen lung, prin impactul asupra background-ului cultural (Brian Leiter, "In Praise of

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
and Moral Values", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 455-458, Robert Jubb și Enzo Rossi, "Why Moralists Should Be Afraid of Political Values: A Rejoinder", în Journal of Philosophical Research 40 (2015), pp. 465-468. Vezi și capitolul despre moralismul realismului radical. 38 Rossi nu excelează, din punctul meu de vedere, cel puțin în "Justice, Legitimacy and (Normative) Authority", în privința clarității și preciziei în exprimare și argumentare. 39 Rossi, "Justice, Legitimacy and (Normative) Authority". 40 Mă refer aici, desigur, la

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Press, Princeton, 2007), Thomas Christiano, The Constitution of Equality: Democratic Authority and Its Limits (Oxford University Press, Oxford, 2008), Kasper Lippert-Rasmussen, Luck Egalitarianism (Bloomsbury, Londra & New York, 2016) etc. 48 Desigur, așa cum o arată argumentarea din această carte, dezacordul realiștilor față de moralism nu este, în opinia mea, unul tocmai rezonabil, epistemic vorbind, de vreme ce, așa cum încerc să arăt, el are la bază idei și argumente mult mai puțin plauzibile și solide, dacă nu chiar extrem de slabe, prin comparație cu argumentele care susțin moralismul

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
moralism nu este, în opinia mea, unul tocmai rezonabil, epistemic vorbind, de vreme ce, așa cum încerc să arăt, el are la bază idei și argumente mult mai puțin plauzibile și solide, dacă nu chiar extrem de slabe, prin comparație cu argumentele care susțin moralismul. 1 Glen Newey, After Politics: The Rejection of Politics in Contemporary Liberal Philosophy (Palgrave, New York, 2001), p. 2, Matt Sleat, "Realism, Liberalism and Non-ideal Theory Or, Are there Two Ways to do Realistic Political Theory?", în Political Studies (2014), DOI

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Compass 9, 10 (2014), p. 694. 9 Enzo Rossi, "Justice, Legitimacy and (Normative) Authority for Political Realists", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 15, 2 (2012), p. 151. 10 Ibidem, pp. 8-9. 11 John Horton, "Realism, Liberal Moralism and a Political Theory of Modus Vivendi", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), p. 433, Galston, "Realism in Political Theory", pp. 403-404. 12 Paul Raekstad, "Two Contemporary Approaches to Political Theory", în International Critical Thought 5-2 (2015

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Cambridge, 2016, https://reading. academia.edu/RobertJubb. 15 Raymond Geuss, Philosophy and Real Politics (Princeton University Press, Princeton, 2009). 16 Galston, "Realism in Political Theory", p. 408. 17 Geuss, Philosophy, Raekstad, "Two Contemporary Approaches", p. 234. 18 Horton, "Realism, Liberal Moralism", p. 433 (sublinierea lui Horton). 19 Newey, After Politics, p. 2. 20 Horton, "Realism, Liberal Moralism", p. 433. 21 Ibidem, p. 434. 22 Geuss, Philosophy, p. 8. 23 Glen Newey, "Two Dogmas of Liberalism", în European Journal of Political Theory

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Press, Princeton, 2009). 16 Galston, "Realism in Political Theory", p. 408. 17 Geuss, Philosophy, Raekstad, "Two Contemporary Approaches", p. 234. 18 Horton, "Realism, Liberal Moralism", p. 433 (sublinierea lui Horton). 19 Newey, After Politics, p. 2. 20 Horton, "Realism, Liberal Moralism", p. 433. 21 Ibidem, p. 434. 22 Geuss, Philosophy, p. 8. 23 Glen Newey, "Two Dogmas of Liberalism", în European Journal of Political Theory 9 (2010), p. 450. 24 Ibidem, p. 452. 25 Ibidem, p. 453. 26 Rossi, "Justice, Legitimacy

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
p. 8, Bernard Williams, In the Beginning, p. 3, Richard Bellamy, "Dirty Hands and Clean Gloves: Liberal Ideals and Real Politics", în European Journal of Political Theory 9 (2010), pp. 412-430. 33 În propriile lor investigații ale obiecțiilor realiste împotriva moralismului, Jonathan Leader Maynard și Alex Worsnip ("The Realist Narrative about 'Ethics-First' Political Philosophy", Draft, 2016, http://www.alexworsnip.com/downloads/RNAEFPP.pdf) sau Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Alice Baderin ("Two Forms of Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 13, 2 (2013), pp. 132-153) se rezumă la concluzii mult mai politicoase față de realiști. Maynard și Worsnip, spre exemplu, observă doar că portretizarea realistă a moralismului este "sever incorectă", că realiștii tind "să interpreteze în mod greșit obiectivele, susținerile, ambițiile și metodele curentelor de opinie din teoria politică pe care le critică" și că "multe dintre obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții pe care moraliștii

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
obiecțiile realiste sunt obiecții împotriva unor poziții pe care moraliștii nu le împărtășesc" (Maynard și Worsnip, "The Realist Narrative"). 34 Mă refer aici la Edward Hall și la argumentarea sa din "The Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată și în una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă amintesc că, în ciuda legitimării lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
de organizare politică "de dreapta". Cea mai bună comparație în acest sens mi se pare comparația între John Rawls (A Theory of Justice. Revised Edition (Belknap Press, Cambridge, 1999) sau Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), din partea moralismului) și Stephen L. Elkin (Reconstructing the Commercial Republic: Constitutional Design after Madison (University of Chicago Press, Chicago, 2006), din partea realismului), care, în ciuda diferențelor metodologice și de strategie de argumentare evidente (de altfel, Elkin este unul dintre cei mai duri critici

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
Lorna Finlayson ("With Radicals Like These, Who Needs Conservatives? Doom, Gloom, and Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory (2015), DOI: 10.1177/147488511456 8815), însă în lista lucrărilor care au sugerat astfel de argumente în apărarea moralismului merită incluse, desigur, și altele (spre exemplu, Thomas Hurka, "Review of Raymond Geuss, Philosophy and Real Politics", în Notre Dame Philosophical Reviews 2009, https://ndpr.nd.edu/news/23887-philosophy-and-real-politics). 40 Cel puțin interesante sunt, din punctul meu de vedere, și

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]