749 matches
-
genitivală: ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea albumul. (D.), Sunt împotriva celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de gen și număr. Singular N.Ac.: -Ø + l(M.): primul, ultimul, întâiul -ă(e) + a(F.): prima, ultima, întâia G.D.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M.): primii, ultimii, întâii -e + -le(F.): primele, ultimele, întâiele G.D.: -i + lor(M.): primilor, ultimilor, întâilor -e + lor(F.): primelor, ultimelor, întâielor Pronumele ordinal întâiul(dintâiul) realizează cel mai adesea flexiunea cazuală și opoziția de gen și număr prin intermediul morfemului cel: Singular N.Ac.: cel dintâi(M.), cea dintâi(F.) G.D.: celui dintâi(M.), celei dintâi(F.) Plural N.Ac.: cei dintâi(M.), cele dintâi(F.) G.D.: celor dintâi(M. și F.) SINTAXA PRONUMELUI ORDINALTC "SINTAXA PRONUMELUI ORDINAL" Pronumele ordinal
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constantă, adjectivele se pot înscrie în sintagme nominale dezvoltând opoziția determinare (definită) - determinare nedefinită - nedeterminare, prezentând, în consecință, forme diferite. Adjectivele întâi și ultim prezintă forme diferite în funcție de poziție, întocmai ca în sintagmele formate din substantiv și adjectiv calificativ: primesc morfemul determinării când preced substantivul: ultimul an, ultima vară/anul ultim, vara ultimă, întâia clasă/anul întâi, clasa întâi. Adjectivul întâi, în poziție postsubstantivală, rămâne din motive fonetice invariabil în funcție de gen. În topică postsubstantivală, adjectivul întâi se întrebuințează numai într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în statutul morfologic al termenului, care se apropie de clasa adverbului. Întrebuințat în topică obiectivă (adjectiv pronominal + substantiv), adjectivul pronominal are formă identică cu pronumele, când sintagma nominală din care face parte se caracterizează prin determinare definită, realizată categorial, prin morfem, preluat de adjectiv: primul an, prima zi, întâiul an, întâia zi etc. Când sintagma realizează prin mijloace concrete determinarea, substantivul și adjectivul pronominal rămân nedeterminate categorial; în structura lor nu mai intervine morfemul determinării: acest prim an, această primă zi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează prin determinare definită, realizată categorial, prin morfem, preluat de adjectiv: primul an, prima zi, întâiul an, întâia zi etc. Când sintagma realizează prin mijloace concrete determinarea, substantivul și adjectivul pronominal rămân nedeterminate categorial; în structura lor nu mai intervine morfemul determinării: acest prim an, această primă zi etc. În aceste sintagme, adjectivul ordinal realizează opozițiile categoriale de gen, număr și caz, asemenea adjectivelor calificative, exclusiv la nivel dezinențial. Masculin N.Ac.G.D.: -Ø (singular): acest prim (întâi, secund, ultim) an
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de număr, concomitent cu opoziția de gen, la genitiv-dativ: căruia (M.), căreia (F.), cărora (M.,F.) Cazultc " Cazul" Pronumele câți și al câtelea se întrebuințează, de regulă, numai la nominativ sau acuzativ. Distincția dintre cele două cazuri se realizează prin morfemul pe, marcă de acuzativ, generală pentru al câtelea, condiționată de trăsătura semantică + uman pentru câți: Pe câți ai văzut?, Câte ai citit tu? Pronumele care realizează genitiv-dativul prin dezinențe specific pronominale, diferențiate în funcție de gen și număr, înscrise în flexiune internă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În structura formelor de genitiv-dativ pronumele primește particula deictică -a. Pronumele cine cunoaște numai forme de singular și la G.D.; este lipsit de particula-a; forma, neregulată, se caracterizează prin dezinența de masculin -ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ui: cui. Distincția genitiv-dativ se realizează prin morfemul a, variabil în funcție de gen și număr, marcă a cazului genitiv: A cui e vina? sau, indirect, prin prepozițiile care cer cazul genitiv: Împotriva cui să te ridici? iar distincția nominativ/acuzativ, prin morfemul pe: Cine vine astăzi?/ Pe cine vezi acolo?, Care se trezerște primul?/ Pe care l-ai ales? SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI INTEROGATIV" Pronumele interogativ intră mai ales în relații sintactice de interdependență și de dependență. În desfășurarea relației de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau numai a unor opoziții categoriale. Sunt invariabile pronumele compuse în baza pronumelui ce; caracterizate, majoritatea, prin trăsătura semantică - uman: ceva, fiece, orice, altceva și locuțiunea cine știe ce. Pronumele oarecare și careva nu-și schimbă forma, dar realizează opoziția nominativ-acuzativ prin intermediul morfemului pe. Sunt variabile în funcție de gen, număr și caz, pronumele unul, altul, vreunul, oricare, fiecare. Dintre acestea au flexiune completă numai pronumele unul, altul și vreunul. Pronumele oricare își schimbă forma în funcție de gen și număr numai la genitiv-dativ: oricăruia (M.), oricăreia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altul/alta, vreunul/vreuna Plural: ii/ele: « (-i + -i/-e + -le): unii/unele, vreunii/vreunele; Observații: Dezinențele de singular rezultă, de fapt, din amalgamarea unei dezinențe nominale cu „articolul” definit: Ø + l (altul), -ă + a (alta) „Dezinențele” de plural sunt morfeme complexe, constituite din „dezinență” nominalăși„articol definit”: -i + -i (M.)/(unii, alții)-e + -le (F.) (unele, altele) Cazultc "Cazul" La pronumele care-și modifică forma și în funcție de număr, dezinențele cazuale sunt diferite, la singular, în funcție de gen; ele exprimă, așadar, concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de aceeași dezinență de G.D. -ui: oricui, cuiva, fiecui, altcuiva. Plural N.Ac.: -i, -ii (M), -e, ele (F): anumiți, unii, anumite, unele G.D.: -or (a): anumitor, unora. Distincția nominativ-acuzativ este asigurată la pronumele marcate prin trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-or (a): anumitor, unora. Distincția nominativ-acuzativ este asigurată la pronumele marcate prin trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face față la orice.” SINTAXA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "SINTAXA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Conținutul semantic al pronumelor nehotărâte exclude exprimarea în același context a substantivului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătura semantică + uman de morfemul pe: unii/pe unii; cineva/pe cineva, oricare/pe oricare etc. Unele pronume invariabile în structura lor internă recurg, în exprimarea genitivului, la morfemul a: „Are aerul a ceva străin.”, iar, în exprimarea dativului, la morfemul la: „Nu poți face față la orice.” SINTAXA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "SINTAXA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Conținutul semantic al pronumelor nehotărâte exclude exprimarea în același context a substantivului pe care l-ar putea substitui sau care ar putea substitui pronumele. În consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ei (a)(F.); -or (a)(M.,F.): căruia, căreia, cărora, oricărora, câtora, oricâtora Pronumele cine și oricine au flexiune neregulată, marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oricine au flexiune neregulată, marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus, m-am înscris și eu.” Cazul pronumelui relativ poate fi impus de funcția sintactică pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă de genitiv: a cărora/cărora. Pronumele relativ compus ceea ce exprimă genitivul prin morfemul prepozițional a: „În baza a ceea ce mi-ai spus, m-am înscris și eu.” Cazul pronumelui relativ poate fi impus de funcția sintactică pe care o realizează în propoziție: „Nu știu pe cine să invit.” (Ac.), „Nu știu cine va veni.” (N.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
NEGATIV" Pronumele nimic și nimeni sunt pronume simple, niciunul, pronume compus. Nimic este invariabil. Nimeni variază după caz; exprimă opoziția categorială prin dezinențe de genitiv-dativ specifice singularului, deși dezinența -i, de la nominativ-acuzativ, trimite spre plural: nimănui. Genitivul este marcat prin morfemul a, variabil după gen și număr: a, ale, al, ai nimănui. Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe: „N-a venit nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă opoziția categorială prin dezinențe de genitiv-dativ specifice singularului, deși dezinența -i, de la nominativ-acuzativ, trimite spre plural: nimănui. Genitivul este marcat prin morfemul a, variabil după gen și număr: a, ale, al, ai nimănui. Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe: „N-a venit nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin morfemul pe: „Pe niciunul nu l-am văzut.” sau prin prepoziții care cer acuzativul: (fără, cu) niciunul. SINTAXA PRONUMELUI NEGATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI NEGATIV" Trăsătura definitorie a pronumelor negative este întrebuințarea lor în enunțuri negative; participă la dubla exprimare a negației în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
210-211). Această poziție a autorilor Gramaticii Academiei stă în strânsă legătură cu modul de înțelegere a diatezei reflexive: ar aparține acestei diateze numai verbele care nu permit înlocuirea pronumelor reflexive de care sunt însoțite (și care ar îndeplini rolul de morfem al diatezei reflexive) prin pronume personale sau prin substantive: a se gândi, a-și închipui etc. Interpretând astfel sintagmele pronume reflexiv+verb, autorii Gramaticii Academiei, (a) pe de o parte, părăsesc principiul fundamental al întemeierii pe același criteriu în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a. După ce se definesc în baza criteriului semantic, diatezele activă și pasivă: „Diateza activă arată că acțiunea este făcută de subiectul gramatical.” (p. 208), identitatea diatezei reflexive este aflată (sau pare a fi aflată) în prezența obligatorie a pronumelui reflexiv - morfem de diateză: „Așadar, în cadrul diatezei reflexive intră numai verbele însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz” (p. 209). b. Fără a avea în vedere în vreun fel sensul reflexiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reflexiv nu poate fi înlocuit niciodată, reflexivul impersonal primește această valoare prin care se opune activului personal, datorită prezenței pronumelui reflexiv: Aici se vorbește mult!, care nu mai este un însoțitor permanent al verbului; ceea ce îi conferă într-adevăr funcție de morfem. În același timp, alte verbe însoțite în permanență de pronume reflexive dezvoltă alte sensuri: reflexiv-obiectiv: a se sinucide, reflexiv-reciproc: a se într-ajutora etc. În noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), care exclude dintre termenii opoziției de diateză reflexivul (vol
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pp.225-226) sau construcții verbale cu clitic reflexiv obligatoriu / inerent. (vol.II, pp.156-158) * Din perspectiva desfășurării opozițiilor categoriale, pe de o parte, a existenței unităților lexicale și a desfășurării opozițiilor lexicale, pe de alta, pronumele se poate fi considerat „morfem gramatical” numai în structura sintagmelor verbale în care poate intra în relație de comutare cu un alt morfem - purtător al sensului categorial opus: a îmbrăca (pe cineva) - a fi îmbrăcat (de cineva) - a se îmbrăca (pe sine), și trebuie interpretat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]