19,458 matches
-
vampirului din cultura occidentală, care, mort fiind, Își poate părăsi mormântul, În general cu scopul de a suge sângele rudelor mai apropiate sau al altor persoane. Există numeroase cazuri În care pricoliciul este Încadrat aici, superstiția afirmând că acest strigoi mort se poate transforma În lup. De fapt, este vorba, În majoritatea cazurilor, de un pricolici sau un strigoi viu care, după moarte, devine strigoi mort, păstrându-și, Însă, capacitatea de a se face lup. Marianne Mesnil arată că “aceste cuvinte
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
persoane. Există numeroase cazuri În care pricoliciul este Încadrat aici, superstiția afirmând că acest strigoi mort se poate transforma În lup. De fapt, este vorba, În majoritatea cazurilor, de un pricolici sau un strigoi viu care, după moarte, devine strigoi mort, păstrându-și, Însă, capacitatea de a se face lup. Marianne Mesnil arată că “aceste cuvinte se reașează Într o serie de denominații populare, care merg de la omul-lup la devoratorul de astre, trecând prin vampir (...)El apare În două serii de
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
oglindea și pentru prima dată se vedea atât de clar atât de clar încât un stol de spini îi înflorea în carne el era pe zi ce trece pășesc tot mai greu în mine ca rugina s-au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci sporește-n mine se întinde ca o celulă rea dar cine oare cine mă poartă-n trup pe mine cimitir fără oseminte de-o bună
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
să poată aștepta Împlinirea visului de-o viață Întregirea neamului românesc. În august 1911 a murit, fiind Înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: ,, Aici doarme Badea Cârțan, visând la Întregirea neamului său”. <endnotelist> 1. „Mama trăiește, tata e mort de trei ani, Însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am păzit pe Bărăgan câte 3-4 sate de oi. În ’77 mă uitam cum se bat romanii pe malurile Dunării. Acolo, pe câmpurile Bărăganului, am citit „Istoria romanilor
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
este mai sigur față de tine ca și propriul tău Destin. 888. Chiar și cei mai frumoși ochi fără de Lumina Divină a Iubirii pălesc. 889. Nu Înota Împotriva valului vieții tale dacă nu vrei să te Îneci la picioarele propriei tale morți fără a Înțelege de ce ai trăit vreodată. 890. Ce am mai respira dacă ar dispare aerul speranței din această lume? 891. Încearcă să te lipsești de tine Însuți, vei reuși? 892. Uitarea este boala cea mai sănătoasă. 893. A respecta
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
decât ieri decât moartea care se tolănește ca o floare peste visele mele Capul botezătorului Dans amar peste corpul trandafiriu tu ești mortul de lângă mile o umbră în hățiș cu gâtul negru îmi lipsesc mâinile care m-au botezat gust mort al fricii ai plecat m-au vindecat buruienile strigorii îmi omoară zilele turma de pofte mă istovește, îmi plătesc orele le sfâșii în bucăți capul tău cade greu, am senzația că-i lipsește corpul așa strălucește cuvântul fără contur Un
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
și animal amândoi ne târâm un monstru ne privește fix noi ne uităm în altă parte eu sunt, tu ești amândoi suntem același fruct, același animal în orașul ăsta străin în care l-am citit pe Celan C-un pește mort în mână La sărbătoare eram toți invitați vorbele putrezesc pe limbă când ne gândim la sărbătoarea asta putrezim noi înșine cu buze subțiri cineva ne spune povești cu marea peștele albastru soarele zbârcit morții, oasele lor goale, degetele când uit
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
pește îi visez gura larg deschisă simt cârligul în gât îmi mestec limba și-mi trag răsuflarea vântul nu încetează să mă spioneze vântul împinge înecații el împinge înecații oriunde când uit cine sunt stau pe plajă c-un pește mort în mână Un Godot va veni Un Godot va vani și mă va face să râd iar dacă nu vine ne jucăm de-a v-ați ascunselea eu mă ascund mereu acolo unde tu mă poți găsi în miezul pământului
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
strecurat în patul meu, o mie de cute am găsit în zori în cearșaf, toate tăiau ca lamele unei mașini de ras, pielea mea era scrisă de o mie de bice, sîngele dormea liniștit în vene, toți m-au crezut mort, numai ele, nu, chicoteau și se pierdeau prin circumvoluțiuni ca prin cearșaful prin care s-au tăvălit toată noaptea - ce moarte frumoasă a avut, spuneau, mie mi se părea că abia atunci începeam să trăiesc: să vezi cum o mie
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
încă de o mie și o mie de ori, să vezi cum sărutul lor îți vindecă rănile, cum mijlocul îți zvîcnește ca un bot de iepuraș pe buzele lor, e, desigur, de o mie de ori mai bine să fii mort decît viu, cînd singurătatea urla în tine ca o cățea în lesa hingherului și nimeni nu te auzea, singura ta femeie nici măcar nu te mai schingiuia, te tăvălea prin noroi și-ți arăta crucea sub care vei putrezi, golind trupul
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată în creierul munților, cele o mie de cuțite ale ei înfipte în inima ta să înflorească din tine ca un buchet de garoafe, venele tale să sece, botic mort de iepure în țărână vie - am fluierat doar o singură dată, să se audă de o mie de ori cum stau singur și visez cum stau singur și visez cum singur stau și visez cum stau singur și visez cum
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
o joace: o mie de mingi le vor umple țeasta, o mie de bîte le-o vor lovi, de încă o mie și încă o mie de ori, iar tu vei sta tolănit văzînd cît de bine este să fii mort, cînt toți vorbesc despre tine de o mie de ori mai frumos pe cît de urît vorbeau cînd erai viu și nu te vedeau sau îți făceau trupul scîndurică în care băteau toaca fără să înconjoare cu ea mănăstirea în
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
de ce m-ai părăsit, de ce o mie de femei și nu una singură, de ce o mie de morți pe zi și nu una singură într-o viață, de ce diminețile scrijelit pe piele de o mie de cute cînd mă ridic mort din pat ca dintr-un mormînt în care m-am culcat viu, de ce o mie de cuțite în inimă cînd doar o singură junghiere era de ajuns, de ce o mie de îngeri, de ce pietrele de moară, cînd pe uluc nu
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
Emil Brumaru în zori de zi fluturii-s cruzi. De-abia după amiaza, copți, îi pipăi, miroși și-i auzi Prin aer. Seara-s deja morți. Sub aripile fine-adormi, De-acum plăpumi subțiri îți sînt; Visezi femei cu sînii-n vînt, Genele-n nouri, ochi enormi. Te cațări către gura lor, Tu însuți fluture bătrîn, Mi-a zis Verlaine, mîngîietor, Și m-a-ndemnat să mai rămîn Măcar un
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9491_a_10816]
-
valuri trecătoare. E prea frumos în infinit E prea frumos în infinit E prea frumos cu tine .... Și fericirea ni s-a dat Cu lacrimi și suspine. Clepsidra ce mereu o întorc Dar, s-a oprit nisipul Iar timpul este mort acum Și naște doar nimicul. Atunci, îți caut mâna iar, Căci mi-este atât de frică Iubește-mă, e în zadar Se duce orice clipă. Dar ai uitat? E infinit! E timpul ce doboară Și nu-i lumină, e apus
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
zăpada mi-a ajuns până la gură și nu vreau să îți vorbesc cu zăpadă în locul cuvintelor Iată zăpada mă acoperă definitiv și tu continui să râzi și râsul tău viscolește zăpezile n Trandafiri Noapte de noapte vorbesc cu fratele meu mort acum o mie de ani nu de mult stătea într-o grădină cotropită de trandafiri și mă tot ruga și eu să mă duc nu m-am putut ridica eram greu ca pământul îmbibat de blesteme dimineața m-am trezit
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
Ion Cristofor Laureat al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Cu tîmpla sprijinită de canat. Cu patria la tîmplă pot să uit că e zi sau s-a făcut demult seară cu patria la tîmplă pot citi mai departe pot visa, pot amîna oricît - cu patria la tîmplă poate sunt mort demult. Vorbească-se despre cei mulți și sărmani Despre văduve și bătrîni și copii și am să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
noi. Prag și portal prag și portal îngemănare de aur și auriu; stiva de fîn, mantie regească ieslea și zîmbetul Pruncului care ține bolta cerului teafără. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în atelierul său și îi pictează poleindu-i cu praf de aur.
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Pruncului care ține bolta cerului teafără. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în atelierul său și îi pictează poleindu-i cu praf de aur.
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
de 44 de ani, ca ea să aibă... să dea naștere unui copil. Iar când m-am născut, m-am născut fără viață... din auzite, nu știu eu atunci... Și au chemat pe o vecină de-a mea, care-i moartă acuma, și m-au trezit... M-am trezit la... după o jumătate de oră, m-am trezit... Și atuncea, maică-mea... nu știu... i-o fost una să mă aibă sau să nu mă aibă... Deci, o ținut la mine
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
de cei din Canada și din țară drept «rara avis» În domeniu, a renunțat la specialitate pentru a scrie un dicționar aromân complet: la această oră lucrarea are deja 1200 pagini, ceea ce pentru o limbă pe care o consider aproape moartă este mult. În loc să-l facă apropiat românilor, lucrarea Îl depărtează de de cei care văd aromâna drept doar un dialect. În vederea sa ‘științifică’, aromâna este o limbă aparte, nu una coruptă de o populație română răzleață, ci una vorbită de
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
se retrăgeau rușinoase. Singura soluție rămânea ca Spilka să se lapede de diavol, mergând de bunăvoie la felcer să scape de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită doctorului Benglas. Muscalul avusese o boală stranie, care înainta curios, de la
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia înțepenită lemn: anestezie totală. O clătină puțin - nimic; încercă mai ca lumea - degeaba. De n-o auzea cum răsuflă, de n-o vedea cum îi saltă pieptul, ar fi zis că-i moartă. Păi, dacă așa stau lucrurile, n-ar fi rău să vadă, măcar cu un ochi, cum arată și pe dedesubt. Ușor, cu zăbavă, că nu-l grăbește nimeni. Dar dacă se scoală?... Și ce dacă se scoală?... La urma urmei
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
iubita mea nu se mai satură să mă privească în ochi din miezul pietrei galbene iubita mea cu părul galben și negru și verde și roșu de la un minut la altul îmi spune înduioșător de tandru iubitul meu ai fost mort și ai scris tot timpul cînd ai fost mort acum înviază ca și cînd nu ai fi fost mort nici o singură clipă din miezul pietrei galbene iubita mea mă privește drept în ochi din ce în ce mai adînc amîndoi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]