18,554 matches
-
tine acum te slăvesc! Sunt fericit că n-am să știu sorocul, În toamna trupului sosește iarna, minunată este necunoșterea căii, străfulgerare zbaterea celestă! Tencuiala inimii nu cade, ochii În genunchi se roagăntruna, sub măslini și vâsc te Înzeiesc, În schimbul morții mele vreau Lumina... Sunt Într-o gară a vieții, fără acte și certificat de bună purtare! Ca două șine de cale ferată, inima mea și a ta - În tandem, cataclismul sublim! Dacă aș ști când Înflorește magnolia, sufletul tău Înmiresmat
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
gol vântul mătură jertfele ești aici lângă mine desene cu îngeri îmi răzbesc prin creier sunt mai singură decât ieri decât moartea care se tolănește ca o floare peste visele mele Capul botezătorului Dans amar peste corpul trandafiriu tu ești mortul de lângă mile o umbră în hățiș cu gâtul negru îmi lipsesc mâinile care m-au botezat gust mort al fricii ai plecat m-au vindecat buruienile strigorii îmi omoară zilele turma de pofte mă istovește, îmi plătesc orele le sfâșii
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
citit pe Celan C-un pește mort în mână La sărbătoare eram toți invitați vorbele putrezesc pe limbă când ne gândim la sărbătoarea asta putrezim noi înșine cu buze subțiri cineva ne spune povești cu marea peștele albastru soarele zbârcit morții, oasele lor goale, degetele când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt cârligul în gât îmi mestec limba și-mi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
și te odihnește și-n sfârșit te învinge: încă, și încă o dată! Aer negru Aer negru, cum răstorni dinspre melodii înalte aștri însemnați și nori prăbușiți în pagini albe. Sângeroși sunt sorii azi, sfârtecă secunde reci. Mânji de aer cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul în care pietrele încep să vorbească - șirul de morți dragi: "Ei rămân în pulberea de pe haine/ în murdăria de sub unghii/ în noroiul de pe ghete/ în funinginea din dosar// morții pururea/ morții noștri dragi". Autoportretului de mai înainte i se substituie altul, de asemenea tragic: " Acum sunt un bătrân ponosit
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul în care pietrele încep să vorbească - șirul de morți dragi: "Ei rămân în pulberea de pe haine/ în murdăria de sub unghii/ în noroiul de pe ghete/ în funinginea din dosar// morții pururea/ morții noștri dragi". Autoportretului de mai înainte i se substituie altul, de asemenea tragic: " Acum sunt un bătrân ponosit căruia la bufet/ sătenii îmi spun ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie/ sunt victima parcelor." Dacă
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
prin sipete suflete care zornăie ca niște zurgălăi cînd e nevoie de liniște - toată ziua vor răstigni scînduri pe trupul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit, de ce o mie de femei și nu una singură, de ce o mie de morți pe zi și nu una singură într-o viață, de ce diminețile scrijelit pe piele de o mie de cute cînd mă ridic mort din pat ca dintr-un mormînt în care m-am culcat viu, de ce o mie de cuțite
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
un mormînt în care m-am culcat viu, de ce o mie de cuțite în inimă cînd doar o singură junghiere era de ajuns, de ce o mie de îngeri, de ce pietrele de moară, cînd pe uluc nu mai curge făină, de ce mort toată viața și viu toată moartea, sîngele meu vorbind în vene de unul singur, cînd putea urla cum urlă cățeaua în urechile mele și acolo de fapt pot cînta pe rînd toate femeile într-una singură: ...visează cum stai singur
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
22 aprilie Este ajunul Paștelui spre seară pe lângă lac printre pini și tufele acelea cu flori roșii al căror nume nu l-am știut niciodată mă gândeam că în pofida tuturor scepticismelor o certitudine există totuși cel puțin o dată pe an morții sunt mai vii decât viii Iisus este printre ei 24 aprilie Una din ultimile mele amnezii este vorba despre un text scris de mult îmi aduc aminte de el foarte vag era vorba de niște fluturi albi stăteam în cort
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
un stress în care nu avem nimic de făcut suntem în fiecare bărbat avem iz. avem mirosul capcanelor în care intră himenoptere tinere Serpentine azi noapte am adormit fără cearșaful sub care ne-am acoperit unul pe altul ca pe morți mi-a fost teamă am sunat primul comis voiajor i-am arătat trupul sub care zăceau florile înfipte în piele rânjetul copiilor cu sexul pătat după ofilire: vântul care bătea dintr-o parte tu ieșit la mal laolaltă cu animalele
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile acului" mi-a șoptit poetul miop și deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au umplut de un roi de furnici am plecat neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai rămas
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
încă mirosul cenușii și nici cel al cărții dintâi. Cui să te spun pedeapsă amară? T: Sunt un buștean plutind pe fluviul destinului am toate inscripțiile morții și toate gloriile necesare unui înfrânt cineva credea că este rege peste toți morții - eu nici asupră-mi dușman îmi sunt în mărăcinii căinței fața mea nu va mai cunoaște niciodată râsul voi fi o mică însemnătate în condica cerului. N: Gura mea încă nu are verbe și nici nu va glăsui vreodată noblețea
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
pietrele galbene și se lipește pe cer la orizont * nu îngere nu te vreau în orbite nu te vreau în cuvinte și mai ales nu te vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
se lipește pe cer la orizont * nu îngere nu te vreau în orbite nu te vreau în cuvinte și mai ales nu te vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
orizont * nu îngere nu te vreau în orbite nu te vreau în cuvinte și mai ales nu te vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
nu te vreau în orbite nu te vreau în cuvinte și mai ales nu te vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu îngere nu-ți
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
vreau în bucata de carne care mai sînt mănușile albe sînt de fapt pentru morți pentru marii morți vreau să spun pentru morții indestructibili pentru morții totdeauna victorioși și eu sînt și o uriașă mănușă albă și eu sînt și mortul indestructibil cu o imensă pelerină albă pe umeri și cu o pălărie foarte înaltă și de asemenea foarte albă pe frunte nu îngere nu-ți pleca umil fruntea și nu cerși bunăvoință oricît de puțină azi nu te vreau azi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
galben și negru și verde și roșu de la un minut la altul îmi spune înduioșător de tandru iubitul meu ai fost mort și ai scris tot timpul cînd ai fost mort acum înviază ca și cînd nu ai fi fost mort nici o singură clipă din miezul pietrei galbene iubita mea mă privește drept în ochi din ce în ce mai adînc amîndoi sîntem morți norocoși morți victorioși și vom învia poate cîndva sau cine știe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
tot timpul cînd ai fost mort acum înviază ca și cînd nu ai fi fost mort nici o singură clipă din miezul pietrei galbene iubita mea mă privește drept în ochi din ce în ce mai adînc amîndoi sîntem morți norocoși morți victorioși și vom învia poate cîndva sau cine știe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
de pe urmă. Ne-am apărat cu viața roadele visului. Străjeri la porțile munților, o turmă De creste. Zestrea proscrisului. Suntem aici : lumina cea de pe urmă. Când zorile se vor uni cu negurile morții Ne vom scula din orbita pământului toți morții Să-și dea răspunsul la «judecata din urmă». SFERE Mă dau de-a dura prin univers Cu partea mea bună, cu partea mea rea, O emisferă-aduceam de departe Și cealaltă se Împlinea. Pe jumătate sunt lupul sălbatic Sunt pasărea cerului
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai importantă, mai Înaltă și mai strălucitoare sărbătoare din tot calendarul creștin. Înainte de Învierea Sa, Domnul mai Înviase din morți pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și pe Lazăr. Acum
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai importantă, mai Înaltă și mai strălucitoare sărbătoare din tot calendarul creștin. Înainte de Învierea Sa, Domnul mai Înviase din morți pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și pe Lazăr. Acum, Însă, este vorba de Învierea Celui ce-a spus despre Sine : "Eu sunt Învierea și viața. Cel ce crede În mine, chiar de va muri, va trăi
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
uită și preoți și popor/ Cum din mormânt răsare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc În armonie/ Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție, Unuia,/ Primindu-L cu psalmi și ramuri/ Plecați-vă neamuri, cântând Aleluia./ Christos a Înviat din morți/ Cu cetele sfinte/ Cu moartea spre moarte călcând-o/ Lumina ducând-o/ Celor din morminte" George Cosbuc, În poezia "La Paști" dă glas exploziei de bucurie și speranță pentru primăvara Învierii " Prin pomi e ciripit și cânt/ Văzduhu-i plin de-
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Desculț pe jos, colindă lumea/ și mulți hulesc În urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ și muților le dă cuvânt/ Pe cei infirmi Îi Întărește/ Pe morți Îi scoală din mormânt" Poezia se Încheie cu un Îndemn " Voi toți ce-ați plâns În Întuneric/ și nimeni nu v-a mângâiat,/ Din lunga voastră-ngenunchere/ Sculați ... Hristos a Înviat !" Mobilizatoare este și poezia "Christos a Înviat" de Vasile Alecsandri
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
de sunete de clopot/ Își amestecarmonia În acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadențat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a Înviat !.../ și când templele sfințite deschid vechile lor porți/ E-ntr-un gând Întreg pământul : A-nviat Chistos din morți..." D. Zamfirescu, În poezia "Ghetsimani" imaginează ultima rugăciune a Mântuitorului În grădina Gethsemani, adresată cerescului Tată. "Părinte, tu ce toate cele/ Le duci pe dreapta lor cărare,/ Ce cârmuiești prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]