679 matches
-
vârful dealului, când, deodată îi apăru în față o băltoacă aproape cât toată lățimea uliței. Nu mai putea fi evitată, nici ocolită și nici mașina nu mai putea fi oprită, că nu s-ar mai fi urnit din acel loc. Mototolea închise ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
ochii, acceleră din nou la maxim, spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă, nu...cine nu riscă, nu...cine nu...nu! Speriați, țiganii amplificară hărmălaia: --Haoleeu, haoleeu! Ce faci, dom’lee! Haoleeu, ne
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
dom’lee! Haoleeu, ne îneeci! Măiculițăă, unde ești? Mustăciosul încercă să-i liniștească: --Ho, mă, ho! A intrat omu’ la necaz,trebuie să-l ajutăm! Săriți repede din mașină și...să ne vedem de drumul nostru! Speriat că este părăsit, Mototolea țipă la ei: băă, ce vreți să faceți? Mă lăsați aici? Mustăciosul îi spuse calm, ca să-l liniștească: --Lasă, omule, că tu știi ce ai de făcut! Ne vedem la casa aia frumoasă, din capătul uliței. Uite-o acolo! Hai
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
ușurăm mașina, să ieși mai repede de aici. Iar matale, nicio grijă, ca profesionist ce ești, ai să scoți mașina fără noi. Hai mă, că pierdem timpul! Cei de pe bancheta din spate săriră în băltoacă. Mustăciosul îi mai reproșă lui Mototolea: --Vezi, din cauza matale ne murdărim într-un hal fără de hal. La întoarcere îți scădem din tariful stabilit. Și se aruncă și el în băltoacă după ceilalți, strigând la Mototolea: --Grăbește-te, să nu întârzâi prea mult aici! Lui Mototolea îi venea
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
bancheta din spate săriră în băltoacă. Mustăciosul îi mai reproșă lui Mototolea: --Vezi, din cauza matale ne murdărim într-un hal fără de hal. La întoarcere îți scădem din tariful stabilit. Și se aruncă și el în băltoacă după ceilalți, strigând la Mototolea: --Grăbește-te, să nu întârzâi prea mult aici! Lui Mototolea îi venea să arunce cu ceva după ei. O rangă, manivelă, cricul, ceva. Dar nu avea nimic la îndemână. Își repezi căpățâna în volan. Avea nevoie de ceva tare să-l
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
reproșă lui Mototolea: --Vezi, din cauza matale ne murdărim într-un hal fără de hal. La întoarcere îți scădem din tariful stabilit. Și se aruncă și el în băltoacă după ceilalți, strigând la Mototolea: --Grăbește-te, să nu întârzâi prea mult aici! Lui Mototolea îi venea să arunce cu ceva după ei. O rangă, manivelă, cricul, ceva. Dar nu avea nimic la îndemână. Își repezi căpățâna în volan. Avea nevoie de ceva tare să-l lovească, să-și spargă nenorocitul ăsta de cap genial
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
Articolele Autorului Nici nu mai știu cui scriu! Poate chiar mie, Sau unui alter ego rătăcit Prin propria iubire și subit Găsește-n el un petec de hârtie. M-am înșelat, sau nu a fost să fie! E doar un ghem de vremi mototolit ... Pe frunze vestejite, chiar iubit, Nu poți reda nicio poveste vie. Iar sângele se mișcă poticnit. Privesc în mine, te zăresc uitată Chiar lângă pomul ce a fost odată Plin de vigoare, de roade împlinit, Cu trupul tău pe trunchiu-i
NICI NU MAI ŞTIU CUI SCRIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376818_a_378147]
-
o carte de vizită cu adresa și telefonul, apoi îl atenționă: să fii la poarta mea la ora cinci fix! Nicio secundă întârzâiere, că atât așteaptă concurența. Pe mâine! Și plecă rapid să rezolve alte treburi, lăsându-l pe Dumitrache Mototolea năuc. Nici nu apucase să-l salute. Se uita ca zăbăucul la cartea de vizită, fără să realizeze că norocul îi aruncase în creștet o pleașcă, parcă aruncată de o vacă zburătoare. Vorba ceea cu prostul și norocul. Dacă ar
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
un amărât de patron care se chinuie cu taximetria. Ciocu’ mic, Trache și las-o moale cu jupuiala că...vorba lui: concurență mare, omule! După aproape o jumătate de oră se zări și domnul Zamfirescu, ducând în brațe o fetiță. Mototolea sări din mașină și deschise portierele. Zamfirescu zâmbi satisfăcut: --Ai reușit să vii la fix? --Trăiți! Unde-i ordin, cu plăcere. Mașina-i pregătită pentru drum lung. --Hai să-i dăm bătaie și să ne întoarcem până la prânz! Fii liniștit
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
datorită lui, marele întreprinzător, om de afaceri. Numai că „amărâtul” de lângă el, gândea altceva, că doar și el era patron. De taxi. Și el avea vise capitaliste. Desigur, visele lui pluteau pe nivele inferioare, stabilite de nivelul „afacerii” sale. Dumitrache Mototolea se gândea că „afacerea” asta este binevenită să-și rotunjească „fondul de investiții” împărțit de scumpa lui soțioară în două: o parte, pentru achiziția de piese ca să țină rabla asta în funcțiune și alt fond, mai mare, pentru cumpărarea unei
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
Marinescu. --Zamfirescu, mormăi ofensat domnul Dan, că tâmpul de șofer nu-i reținuse numele. --Scuzați, domnu’...se zăpăci Trache, nemulțumit că o dăduse-n bară chiar de la prima încercare. --Zamfirescu! Stai cam prost cu ținerea de minte, domnu’... --Mototolea. Dumitrache Mototolea, spuse satisfăcut Trache, că scorul era acum unu-unu. --Bine, domnu’...Mototol, încearcă să-mi ții minte numele, că... --Pardon, domnu’...Vasilescu! Nu sunt domnul Mototol! Rog să rețineți și dumneavoastră: mă numesc Mototolea Dumitrache! Nevastă-mea îmi zice Trică
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
ținerea de minte, domnu’... --Mototolea. Dumitrache Mototolea, spuse satisfăcut Trache, că scorul era acum unu-unu. --Bine, domnu’...Mototol, încearcă să-mi ții minte numele, că... --Pardon, domnu’...Vasilescu! Nu sunt domnul Mototol! Rog să rețineți și dumneavoastră: mă numesc Mototolea Dumitrache! Nevastă-mea îmi zice Trică, dacă este mulțumită de mine. Însă, când e supărată, mârâie la mine ca o javră, căreia îi iei osul de la gură: Trachee! Zamfirescu izbucni în hohoe de râs: hai,că-mi place, domnu’ Trache
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
Degeaba ținea el cu dinții de volan. Mafioții jucau meciul capitalismului, pe când el...pe tușă. Și unul dintre „ăștia” făcea pe profesorul cu el. Care...îi aruncase și lui o firimitură, considerată pleașcă. În urechi îi vâjâiau mârâiturile lu’ madam Mototolea: ține cu dinții de pleașcă, Trachee! Nu uita, planetara și cauciucurile, că altfel, revizia te mănâncă! Mai bine, îl pup în fund pe mafiot și să fiu de acord cu savantlâcurile lui negustorești. De aceea se mulțumi să-l asculte
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
de muscă ... Dar nu e adevărat. Ști cum e ... gura satului-i slobodă. -Am s-o caut ... Amu zic și eu ca omul. Voi încerca. Încercarea moarte n-are! Zise Ioan făcându-și o țigare dintr-o bucată de ziar mototolită în jeb și tutun scos dintr-o tabachere veche, ținută în ițari. După ce a tras un fum în piept, după care îl expiră afară, Ioan a spart liniștea așternută între ei. -Voi căuta s-o fac fericită, deoarece fericirea este
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
vorbe, femeia sau fata le-ntorcea spatele, lua odorul de la flăcăi și...cu multă fudulie, îl mai flutura o dată sub nasul invidioaselor. La odorul mai puțin frumos, femeia venea grăbită, cu capul în jos, îl lua repede de la flăcăi, îl mototolea și-l ascundea sub braț. Curgeau ironiile amestecate cu chihoteli obraznice. Mulțimea era neiertătoare. Aveau niște ochi și o „gură”, bărbații!.. Dar nici femeile nu se lăsau. Aveau „foarfece” la colțul gurii... De aceea, fiecare se străduia să aducă la
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
fără a fi în stare de ebrietate, a scos carnetul de membru de partid și a început să aducă injurii la adresa P.C.R., afirmând că „nu are ce să dea mâncare la copii, deoarece nu-i ajunge pâinea”. În continuare, a mototolit carnetul de partid și l-a aruncat sub masă. Despre această manifestare au fost informați factorii competenți, iar în dimineața zilei de 27 noiembrie a.c., Bârlaru Gheorghe a fost chemat la biroul organizației de bază P.C.R. din care face parte
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ceva, Luke? De exemplu, pe nevastă-ta? Ne apropiem și sînt atît de nervoasă că parcă mi s-a golit de tot mintea... Însă nu-mi pasă. O să mă țin tare. CÎnd taxiul oprește, Îi Întind o mînă de bancnote mototolite șoferului și cobor. A Început să plouă, și adierea Înghețată trece fără probleme prin tunica mea de șifon. Trebuie să intru cît mai repede. Îmi legăn picioarele ca o rață prin scuarul din fața intrării impozante de la Guildhall, apoi dincolo de ușile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de genul ăsta. — Uau. Știi, nu cred că am mai avut vreodată aici vreo scientoloagă! pare că s-a Însuflețit brusc. Te superi dacă le spun la vreo cîteva colege? — Du-te! Încuviințez absentă. CÎnd ea fuge din sală, Îmi mototolesc ambalajul de la KitKat și-l arunc frustrată la coș. E stupid. Nu vine nici o Venetia, așa-i? N-o să-i trimită În veci nici un mesaj. Și nici nu mai am chef s-o văd. Cred c-o să mă duc acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
hârtie toate nemulțumirile pe care le aveți legate de faptul că vă aflați atunci în acel loc și toate barierele pe care le întâmpinați în comunicarea respectivă. După ce reușiți să epuizați - măcar la o primă vedere - aceste motive de nemulțumire, mototoliți hârtia în pumn și aruncați-o la coșul de gunoi. Vă simțiți mai eliberat, puteți să comunicați mai ușor? 3. Alcătuiți o scală de evaluare gândindu-vă la 10 dintre cele mai importante situații de comunicare cu care vă confruntați
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nerv/ deodată inima ta șterge geamul cu/ optzeci de gesturi pe minut/ deodată plămânii tăi/ mișcă frunzele/ un iepure traversând geamul ca punctul/ săritor la nevoie al electroencefalogramei// sunt eu sunt eu sunt eu/ și gândul despre asta deja gândit/ mototolit aruncat undeva...” (Kant Orient-Expres). Apar procedee textualiste de tipul „eu acum scriu acest poem/ despre acest poem pe care îl scriu”, dar din perspectiva unei temporalități ambigue: „Poemul se va termina și nu apuc să spun nimic” (Cartagina), „Numai eu
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea, și Îi vorbea duios, uitându-se În ochii ei. Mama mea părea că plânsese. Avea un șervețel mototolit În mână. ― Callie a adus ice tea, anunță mătușa Zo când ieși. Și eu am adus tăria. Dar apoi văzu cum se uita părintele Mike la mama și tăcu. Mama se ridică, roșind. ― Iau eu tăria, Zo. Toată lumea râse nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gîndea? La orașul La Rochelle, la care ținea mult, la strada Notre-Dame-de-Lorette, de la Începutul carierei sale, cînd era secretar la comisariatul de poliție din arondismentul IX, dar și la jucătorii de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După Înmormîntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
jucătorii de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După Înmormîntări urmează o masă, nu-i așa? Dar probabil că nu doriți să luați masa cu noi? — Sarcinile de serviciu..., murmură Lecoeur. — Pot măcar să vă ofer ceva de băut? Maigret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu se poate închide. — Cu Strabo m-am sfătuit în ceea ce privește... ăă... numirea lui Narcissus, asupra bătrânul principe. Horcăie greoi din gât: — Și el crede că este alegerea potrivită. Din ce în ce mai dezorientat, libertul abandonează cutia cu papirusuri și se pune să-și mototolească, nervos, poala udă a tunicii. Deci Strabo nu e un dușman necruțător, ci un aliat dis cret. Incredibil! Mintea întoarce ideea pe toate părțile, chinuindu-se să o descâlcească. Augustus își proptește palmele pe genunchi și se apleacă ușurel înainte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]