684 matches
-
se Întorsese de la plajă, dăduse șapte mii pe el și mă Întrebă dacă merită. Habar n-aveam, nu prea târguisem portofele În vremea din urmă, dar de bună seamă că-i foarte util, fiindcă ține banii acolo fără să-i mototolească prin buzunare și să-I piardă, oricât de mulți ar avea. Avea un tanc Îndesat și gros de un deget, de bancnote de cinci sute și de o mie și câteva de cinci mii. Cincizeci și opt de mii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țesuturilor lipite Reducerea mobilității Țesuturi anormal de calde sau calde și roșii Țesuturi anormal de reci sau reci și albe Țesuturi anormal de tari, întinse Țesuturi anormal de moi, flasce Palme calde Dosul mâinii cald Zgomote asemănătoare celor făcute atunci când mototolim hârtia în timpul manevrei Rou Fa Dureri pe punctele de acupunctură Suprafață aspră a corpului Umflare cu semnul „godeului” Umflare fără semne Staze ale energiei Indicație a unei staze interne a energiei asociată sau nu cu o stază a sângelui Aderențe
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
revolverul la cap, trăgând cât mai multe focuri. ... Nici o victimă nu se mai mișca, dar bandiții tot au mai străpuns trupurile cu baionetele spre a se asigura că nimeni n-a mai rămas în viață. Trupurile celor în agonie se mototoleau pe jos în poze înfiorătoare și cu fețele desfigurate de groază și de sânge. Podeaua devenise alunecoasă, ca la un abator. Aerul era de nesuferit. Totuși Jurowschi a avut sângele rece să fure de la cei morți toate lucrurile prețioase. Era
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cluj, 10 oct. 1941. 31 Arhiva Națională Ungară (MOL), Fond 625/1251/1993; Gagyi, op. cit., pp. 77-80. 32 Arh.Naț. Ung. Doc. (MOL). Într. de constr. de stat - Dej, 9 mai 1942, (se vede clar că la început scrisoarea a fost mototolită, abia pe urmă a fost pusă între actele înregistrate). 33 Arhiva Națională Ungară (MOL) X 1234, 4064. Ajutor de prefect de plasă către prefectul de județ, 1 iulie 1942. 34 Credința nu mi-am schimbat-o, niciodată!, dialog cu Kányádi
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
privește spre covor. Nu e nimeni. Ba da! Chiar lângă piciorul ei e...creionul. Se apleacă, îl ridică și...minune! - Bine că măcar acum m-ai luat de pe jos. Stau de ieri singur, aruncat printre foile pe care le-ai mototolit când ai vrut să-ți faci desenul. M-am plictisit de moarte! - Cum de poți vorbi? Tu ești un creion, un lucru. Lucrurile nu pot vorbi. Doar oamenii vorbesc! - Nu e adevărat! Și lucrurile vorbesc pentru cei care vor să
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos pentru că era al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineții. Nu se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș în palme.” În opera lui Zola, privirea are rolul de a judeca și de a condamna: de ziua Tuturor Sfinților, abatele Godard din parohia Rognes îl vizitează pe moș Fouan cu scopul de a-l determina pe acesta să
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pregătesc să părăsesc locul, dar îmi atrage atenția un cuplu straniu (de fapt, nu e un cuvânt potrivit, nimic nu este „straniu” la un pelerinaj), format dintr-un călugăr în vârstă, slab, mic de statură, cu o rasă murdară și mototolită de atâta purtare, și un bărbat voinic, înalt, lat în umeri, cam pe la 50 de ani, ce părea a fi „ucenicul” și paznicul personal al celui dintâi. Grup de curioși din jurul călugărului predicator Călugărul cel mititel m-a dus cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
spune șoptit și oarecum rușinat A.T. Un alt episod care îl marchează profund este atunci când o bătrână se apropie de noi, întreabă dacă strângem bani pentru „Sfânta Biserică” și, fără a mai aștepta răspunsul, îmi întinde mie un bilet mototolit de 5 lei pe care nu am avut cum să-l refuz, l-am introdus apoi în cutia milei din Catedrală. Sunt multe de spus despre experiența în sine a aplicării acestor chestionare, fără a mai vorbi de rezultate. Aș
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
era necesar pentru aducerea pe lume a unui bebeluș. Lucrurile intraseră în linie dreaptă și acum asistată, încurajată și îmbărbătată de cele două femei se străduia să realizeze pasul hotărâtor. Striga și urla, înfigându-și degetele în salteaua de paie, mototolind și trăgând cu forță disperată așternutul pe care era întinsă. Hai Rozalie, hai, Rozalie! Acuma! Acuma! Transpirată, obosită, înădușită, se oprise să-și tragă sufletul; nu mai putea, era epuizată. Coana moașă era neliniștită: o pipăia, o palpa, o apăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Desprindere de cele lumești și observarea lor din înălțimile cerului? Aș fi bucuros, dar îmi doresc mult mai mult: îmi doresc puterile conexiunii permanente și intense la Marele Adevăr, îmi doresc forțele înfăptuirii!... Dimineața, ignorând cu bună știință disconfortul așternuturilor mototolite de sub mine și prelungindu-mi peste măsură odihna... vinovată, am deschis televizorul în căutarea a ceva... - ce anume, oare? - nu obișnuiesc să urmăresc ecranul la prima oră; chiar foarte rar o fac. În fine, se derula o emisiune duminicală pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o îngrijire specială pe perioada de lăuzie. O curprinse o teamă, o neliniște, iar corpul îi tremura ca o rufă în vânt făcându-i inima să zvâcnească cu putere în pieptul micuț și bombat de furia laptelui. Tremurându-i bărbia, mototoli o batistă în mână, ștergându-și lacrimile care ieșeau din suflet. Cercetă pentru a nu știu câta oară starea generală a lui Alin cu niște ochi ca de vultur și îl privi mult timp, cercetându-i un timp destul de îndelungat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un val de pânză în brațe, dar, când dă cu ochii de "Măria sa", se oprește speriată. Face o plecăciune și bolborosește: Măria ta... Și dă să se retragă. Domniță. Nu mușc. Stai! Voichița a încremenit locului, cu ochii plecați, transpirând, mototolind la piept valul de pânză. Ștefan o apucă de bărbie, îi ridică fața, o privește în ochi și zâmbește: Domnița Maria Voichița... Te-ai înălțat. Ai îmbobocit. Mai-mai, să nu te recunosc. Da' de ce tremuri? Am... am hotărât ca aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Kent era legată și o culme a ghinionului : să o aprinzi, din neatenție, de la capătul cu filtrul (ghinion comparabil doar cu altul, tot legat de Kent : să nu observi ultima țigară, albă, stingheră și camuflată într-un colț, și să mototolești pachetul). Pînă la urmă, în „Barul nostru“ se fumau tot felul de țigări. Nu se fumau niciodată însă Carpați cu filtru. Acestea erau niște țigări detestate și, de altfel, subiecte frecvente de poante. Carpațiurile cu filtru erau, în plus, paradoxale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe Cristina, dar îmi amintesc că îmi închipuiam fața ei după ce săvîrșeam operațiunea, sărutul adică, și o vedeam cum întredeschide ochii și mă privește languros - chestia asta mă termina ! în aceeași dimineață, de teamă să nu le găsească cineva, am mototolit bine cele două bilețele și, așa cum văzusem într-un film, le-am înghițit. N-am reușit să o fac firesc ca personajul din film și le am luat, în cele din urmă, ca pe niște pastile, cu apă./ Sărutul - sfaturi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e frică să vorbesc, fiindcă știam că sunt microfoane peste tot. Atunci, a încercat să dea drumul unui aparat de bruiaj, dar acesta nu funcționa. Până la urmă, a luat un teanc de foi de hârtie pe care le-a tot mototolit făcându-le să foșnească și am vorbit printre foșnete, fără să avem mare lucru de spus. Înainte de plecare, ne-am mutat la Zamfirești, în Strada Pietății, și am mai vândut ultimele lucruri ce ne mai rămăseseră. Țin minte că a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
rahat, un gunoi, un parazit, o cățea. Când era într-o dispoziție ceva mai temperată, mă trata de curvă sau dușman. În intervalele mai pașnice eram pentru el un mijloc de a-și umple orele de serviciu, cârpa ce-o mototolești spre a-ți dovedi zelul și competența. Deseori se exersa în distrugerea mea doar pentru că ziua de lucru mai dura câteva ore și, pentru a nu rămâne singur, mă reținea la el în birou, rumegând încă o dată ironic sau cinic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acoperit cu niște ziare mototolite. Am desfăcut două sau trei și m-am uitat peste ele, dar nu prezentau nici un interes. Erau câteva numere Mainichi Shinbun apărute cu trei săptămâni în urmă. Am adus de la bucătărie coșul de gunoi, am mototolit ziarele la loc și le-am aruncat. Coșul s-a umplut pur și simplu. După ce-am terminat cu ele, am dat peste o folie de polietilenă, moale la pipăit ca un deget de copilaș. Am dat-o la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se afla lângă ușa deschisă, un pic într-o parte. În timp ce mă apropiam am crezut că era un bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e mai puternic. Copilul lungește sfoara pe măsură ce zmeul se apropie de nori. Acum sfoara se termină. Copilul îi dă drumul. Zmeul nu se mai vede. Copilul pășește ușor pe pagina din stânga a carnețelului, iar eu rup foaia din dreapta și o mototolesc și o arunc spre întinderea nesfârșită de gunoaie. Fabulă Ne plimbam prin pădure când, deodată, l-am văzut pe Dumnezeu. Uite-l pe Dumnezeu, ai spus tu. Rămăseseși cu gura căscată, așa că vorbele tale au avut un ecou ciudat. Amândoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
colo-colo. Trece un minut. Mm. Foarte bună. Asta de zmeură e mai bună ca aia de căpșuni. Mă uit la ea. Mănâncă încet, nu mai spune nimic. Când termină, ia un șervețel de pe masă, își șterge buzele cu el, îl mototolește în pumn. Îl freacă în continuare până îl transformă într-o biluță de hârtie. Un timp se uită în gol. Mă uit la ochii ei, prin care trec ape verzi-albastre. Brusc, iese din visare. Mergem? Să nu-l pierd. Lasă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a făcut el Țării, arătând pe viu cum se putea face unirea cu partea cealaltă de Moldovă. Sigur, nu vom cere ca diplomații români să fie castrați, dar că e bine să holbeze ochii la cu cine vor să-și mototolească așternuturile. Peste râsul mânzește și gustul amar, se profilează perspectiva sumbră a relațiilor noastre cu vecina de peste Prut, în condițiile în care asupra României se țintește cu acuze grave, imputări de amestec în borșul altuia, scenarii cu capcane la vedere
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îți aduc „teroriști”, ca să-i țină într-o închisoare de care nu știi, când ai baze militare americane și scut antirachetă să te apere de ... Iran și de alți teroriști nominalizați de SUA, nu ți se pare firesc să fii mototolit și călcat în picioare, desconsiderat și luat în râs. Evident, Rusia tratează cu UE, cu NATO și cu SUA, fără ca măcar să știm ce loc și rol avem noi în aceste tratative. Știm noi ce compensații cere Rusia pentru infiltrarea în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
supraînălțat, să i se dea mai multă putere și ce credeți c-a primit? O nuia, niște unelte gospodărești, renumita coasă și un ciocan de bătut cuie-n talpă. Se vedea și un capăt de moțiune pe care l-a mototolit nervos cu piciorul, când s-a încălțat cu legendarii pantofi. Evident, nu-i putem înșirui pe toți, cei care alcătuiesc meritocrația, devenită deja sânge albastru din sângele roșu al clasei muncitoare. N-o să-i luăm în seamă pe cei care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dacă totul e ok (ce-și închipuie, că dacă întârzie suficient am să uit și am să plec??!!). Aud un mârâit, aștept în continuare, și după o grămadă de vreme apare coborând scările în același ritm sacadat. Tine niște hârtii mototolite în mână, multe de un dolar, apoi de cinci și de zece. Mă mir în sinea mea, eu i am dat bancnote noi de douăzeci și de zece, înseamnă că are o rezervă „de zile negre” ascunsă undeva la ciorap
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lângă moartă și, cu fața în mâini, izbucni în plâns. Ar fi trebuit să cheme poliția, dar nu mai exista poliție... Ucigașul știa că putea acționa în deplină impunitate. Soarele începuse să ardă. Ca în transă, luă rochia cu bretele, mototolită pe nisip, acoperi cadavrul și urcă spre vilă ca să-și caute calul. Nu se simțea în stare să-i ducă trupul în brațe. Pe terasă, Motea îi pândea întoarcerea: "Ați găsit-o?" O luă pe după umeri și o duse într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]