496 matches
-
de femei de lux, femei fără oase, cum le-a spus cineva, cele mai multe întreținute de unul sau de altul, dar destule și dintre cele care nu se jenau să-și afișeze tariful pe ușa lor din hotelul în care primeau mușteriii. Una dintre acestea era Zaraza, și povestea ei m-a emoționat întotdeauna nu prin ciudățenia ei nemaivă zută, cât prin faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cris tian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie în ochi. Când îi dădură drumul, se duse țintă în prima cârciumă și bău până nu mai știu de el. Timp de câțiva ani mai apoi li se arăta mușteriilor locul de unde cântărețul mușcase din masă. Zaraza fu arsă la Crematoriul Învierea, care atunci se afla undeva în preajma gropii Tonola. Asistase o mare de oameni în lacrimi, nu și Cristian Vasile. Pe drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ta, era o ascunzătoare perfectă pentru toate uniformele posibile din vremea aceea. La urma urmei, nu ai de ce să te ascunzi, Vasile, se știe totul despre tine, de asta ți se și Îngăduie aproape totul. Zahanaua era murdară și Întunecată, mușteriii o afumau cu Înverșunare, la radio se auzea cântând Angela Similea. Nu știa unde să se așeze, nu se vedea nimic Înăuntru, pentru că localul era, de fapt, amenajat În pivnița unei foste case boierești, iar ferestre nu erau decât două
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că femei urâte sunt ușor de căpătat: Crede că, urâtă sau frumoasă fie, tot atâta o costă și totdeuna ea * plătește prea scump ceea ce-i faci. Sau nu poate ea face ca d. Maiorescu să deie 150 fr. pe-un mușteriu numai de 17 ani, cum au făcut-o la Polyz. M-am suit în deal. Acolo am văzut o uliță strâmtă între case negre, vechi, hrentuite, care ținea loc de bazar. Atunci m-am trezit ș-am fost așa de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura un cap sângerând de sarazin retezat dintr-o lovitură, ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aflat acolo un număr mare de persoane, În ciuda orei târzii. Parcă nimeni nu se temea de ora stingerii, În orașul acela, se gândi iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcea obiectul unei estimări. Necunoscuții ședeau În jurul unei mese mari și păreau ocrotiți de o barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În mod ciudat, neocupate, iar puținii mușterii care se așezaseră În preajma lor păreau mai tăcuți și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tenul Închis și cu membrele impunătoare. — Se auzi un strigăt de durere, urmat de o explozie tunătoare de râsete. De cealaltă parte a sălii, un bărbat vânjos, fără un braț, cu singura sa mână Îl Înșfăcase de vintre pe un mușteriu aflat Într-o vădită stare de ebrietate. Sărăcuțul țipa ca un porc dus la tăiere, pe când celălalt Îl târa spre ieșire. — Și În seara asta, prietenul nostru cârciumarul a trebuit să recurgă la priza cruciatului, zise Bruno, făcându-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cuvânt. Cu toții păreau să fie de acord și Îl priveau impasibili, ca niște motani bine hrăniți. Lui Dante Îi aminteau de acei samsari din Arta lânii pe care Îi zărise de atâtea ori pe străzile Florenței, braț la braț cu mușteriii, și pentru o clipă fu cuprins de Îndoială. Clopotul de stingere sunase de ceva vreme când Își luă rămas bun. Dar nimănui din jur nu Îi păsa de stingere, de parcă toată lumea din acea cârciumă s-ar fi bucurat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă de la primele cuvinte, o tăcere neașteptată se așternu În tavernă. Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mantiei se deschiseră un pic, lăsând să se Întrezărească strălucirea trupului gol. Fața lui Dante se aprinse. Ceilalți trebuie că surprinseseră și ei acea splendoare, dacă era să te iei după agitația care șerpuia În rândul membrilor Studium-ului. Nici unul dintre mușterii nu părea să fi observat ceva; erau cu coții concentrați asupra vinului, ca și când prezența femeii nu ar fi mai constituit, pentru ei, un izvor de minunare... Sau ca și când nu ar fi cutezat să Își ridice privirile asupra grupului lor. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al Treilea Cer era indicat și locul unde fiecare Își ținea, În mod provizoriu, lecțiile. Cecco d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pelerinii care fac popas În drum spre Roma. — Despre cine-i vorba? — S-au prezentat ca doi negustori din Padova și au tras la taverna lui Ceccherino, aceea care... Dante știa prea bine ce se spunea despre Ceccherino și despre mușteriii săi. De altfel, În Franța nu se numea oare viciul florentin, după cum aflase de Îndată ce ajunsese la Paris? — Doar nu te vei Îngrijora fiindcă Încă doi poponari și-au dat Întâlnire la Florența, zise el cu asprime. În această privință, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și am oprit o mașină a poliției, ca să-i ducă pe drogați în arest. Cu o raită la cimitirul de mașini unde-și duceau târfele clienții mi-am făcut norma la arestări de prostituate, iar când i-am amenințat pe mușterii că le dau telefon nevestelor, am obținut și mai multe nume. La sfârșitul săptămânii mă puteam lăuda cu douăzeci și două de arestări pe cont propriu - dintre care nouă pentru delicte deosebit de grave. Și am obținut tot felul de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația pupăcioasă a celorlalți mușterii, încîntați de halul în care umblai de troșcănit încă de la ora aia din dimineață. De altfel, prin zonă, nici taximetristul Genel nu-și saluta altfel cunoscuții, decât cu podul palmei rulat în jurul unui păhărel imaginar, pe care-l ciocnea de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Au fost tipii ăștia așa boieri cu tine?!... Cotiza la tine cu gologani? - Nix... Cel care aduna cotizațiile era Popa Stîrlici, de peste drum, primul care-a introdus, în Valahia, vânzarea băuturii cu burta. Intra mușteriul la altar, plătea cinci pitaci și, de banii ăștia, putea să bea atâta trăscău cât îl ținea pe el burta... Dacă ieșea să se ușureze, înțelegerea se spărgea și, ca să intre înapoi, trebuia să mai cotizeze alți cinci pitaci. - Să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze de față cu mușteriii, însă Omar se îndârji iar: „Nu îl da, că îl vreau!“. Tată-său se schimbase la față, dar găsise, totuși, puterea să mai glumească, pentru cei care ascultau: Dar mai e până te însori, băiete, n- ai nici șaptișpe ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe jumătate, să vadă curioșii ce fel de marfă vinde. Cărase cu Grigore nuiele și împletiseră împreună un șopru deasupra ușii. Acolo se tolăneau vara dinii la umbră și beau căruțașii. Mai cumpără un petromax, tot pe băutură, de la un mușteriu cu nărav, și seara lumina lui trăgea oamenii ca ața. Cu timpul învățară și șoferii drumul cârciumii. Ăștia aveau bani și nu se uitau. Vestea că a deschis unul prăvălie în gura gropii se lăți. Aflară și oltenii de cărau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecuse prin cap una ca asta. - Adică de ce să-mi iau eu belea pe cap? - Ce belea? Nu vezi că te prăpădești? Te-ai înnegrit ca pământul. Ce-i puțin lucru să cari toată ziua basamac la neisprăviții ăștia de mușterii? O femeie mai te spală, mai te calcă, mai îți face o mâncare ca lumea, că om ești și dumneata! Noaptea se perpelise pe scânduri. Afară ploua. În odăi se făcuse frig. De mult nu mai dormise lângă o femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le pipăia burțile pline și clătina din cap: - Le-ați umflat ca să pară mai grase, lasă, că vă știu eu... Pungașii se apropiară ca și când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedeam eu... Necunoscutul avea o șapcă murdară și și-o trase mai pe ochi; nu spuse nimic. - Le iei? întrebă tăinuitorul, sumețindu-și pantalonii prea lungi. - De, ai cerut cam mult... - Ce mult? Care mult? Cinci sute, cu mânz cu tot? Mușteriul mormăi: - Da acte au? - Cum să nu? Da ce crezi dumneata? Și scoase un teanc de hârtii ștampilate, pline de timbre. Bozoncea se rezemă de gardul murdar, privind cu nepăsare. Dacă ar fi fost groasă, acolo -lar fi mântuit pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fost groasă, acolo -lar fi mântuit pe client. Slăbănogul cercetă totul cu grijă și mai zise: - Eu sânt geambaș vechi și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o pui, p-asta și p-asta. Să n-avem vorbe! Cu mine nu se-nghite! Slugile au spălat măruntaiele din care mai picura grăsimea și sângele, au încins un grătar și și-au văzut de treabă. Doamne ferește de așa mușterii! Hangiul striga la ele vesel și cu oarecare îngrijorare. Bozoncea chemase lăutarii la masa lor și-i judeca: - Mă, care sînteți? Ia să-mi spuneți. - Taraful lui Mitică Ciolan, de-a cântat la granguri și la fețe bogate, zise unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]