598 matches
-
înainte Să-ți apară fulgurant câteva chipuri din copilărie câteva siluete din adolescență să te intersectezi fantomatic cu ele dintr-o odaie în alta să privești pereții tablourile draperiile să descoperi jur împrejur toate obiectele încremenite într-o banală halucinantă muțenie să le privești - dilatate îndepărtate - ca și cum le-ai privi pentru prima sau pentru ultima oară În baie deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană. Minți criminale Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile, oho, împlinite toate. Și, mai ales, Ultima. Mari surprize nu prea mai putem avea. Am raportat și visat aproape totul. Mutări și mutații, mutanți și muțenie. Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal, precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
pentru Oedip, strigând: Asta nu-i muzică! Dirijorul explică: E una din fețele geniului. Pământul țării-i filosofic, te poate-ndruma spre șoc și revelație, săgeta, scrumi sau fulgera, da, se întâmplă asta, pe patul morții, sub pânza incoloră, desăvârșești muțenia-nflăcărată a bulgărilor atonali, iar pentru noi, atenți spre tine din eternitate, dezvelești osul incandescent al nimicului, sub lințoliu buzele-ți vorbesc singure, asonore, ochii-s închiși: speranță, teroare, desprindere. Inaintan În jur, mi s-a spus, sunt inimi. Eu
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător ca adevărul morții Arborele magnetic Cu o carte de aur în mâini am rătăcit prin nesfârșitele câmpuri prin valurile unduitoare de semănături ale înaltului prin albia unor pâraie în care îngerii uciși de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
transparențele" amintirilor d-sale "însângerate", sub chipul unui copil frustrat nu doar de circumstanțele istorice maștere (războil, refugiul din Basarabia, sărăcia etc.), ci și de mediul proxim, familial. Al unui copil "lehămisit de indiferența celorlalți", care se apără instinctiv "prin muțenie, nu prin supunere", care, "plin de ghimpi pe dinăuntru, îndură". în pofida cunoscutei atracții freudiene a fetei către tată, părintele autoarei apare dezamăgitor precum un tată kaftian cu fizionomia mult agravată, împătimit colecționar al "înjurăturilor picante, asasine", "creații ingenioase demne de
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Făurar Elena Marin Alexe Mă strecor anevoie printre troiene, în pas cu amiaza care calcă strâmb, peste muțenia albă din jur. Simt în spate răsuflarea tăioasă ca de stilet, a vântului zămislit de Făurar în tainița văzduhului alb. Câteva dâre răzlețe și timide promit zile senine, descărcate din desagii încăpători, țesuți la stative străvechi, în tinda înflorită a
F?urar by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83353_a_84678]
-
ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să aibă bariere de acest gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios... Hm! izbucni Ion, ignorându-i pe amândoi. Ce a mai rămas de făcut azi, după părerea ta, Celia? se adresă
ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
pot figura pe Mircea Dinescu restrângându-și libertatea "de a fluiera în biserică" în schimbul onoarei de a se saluta zilnic cu președintele. N-o văd pe Ileana Mălăncioiu abandonându-și convingerile doar pentru a se mula cerințelor de protocol și muțeniei impuse de un post căldicel. (Nu vreau, Doamne ferește, să-i blamez în vreun fel pe intelectualii de valoare care, mai ales în ultimul an, au acceptat să se sacrifice - acesta e cuvântul -, riscând să se compromită, alăturându-i-se fățiș
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
scutură roua și norul ca un abur plutind în oglindă./ Vîntul ca un lampagiu ce aleargă seara pe străzi/ și vacarmul în care se sting lumînările noaptea./ Căderea de plumb a seminței și impenetrabilul corp al seminței./ Limbuția pietrei albe, muțenia pietrei negre./ Omul cel tînăr și viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau strigătul bucuriei./ Veșmintele
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
cîntec. „Și cînd i-a murit copila aceasta din urmă, Fefeleaga n-a spus o zi nimănui nimic”. Drept e să recunoaștem că degeaba trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
spus o zi nimănui nimic”. Drept e să recunoaștem că degeaba trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
simțit că, de fapt, „toată viața pentru copiii aceștia s-a chinuit”, după ce a crezut - nu a sperat, nu a visat - că drumul bătut de pașii ei și-ai calului o va scoate la lumină, și va putea sparge astfel muțenia pietrei ce o închide ca un sicriu, pentru o clipă i se deschide trecutul. Dar se închide repede, căci n-are cine să-l mai rememoreze, n-are cine să-l retrăiască; și viitorul este închis și el de mult
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
strictul necesar. De fapt, Ioanide era acela care începuse ostilitățile, într-o dimineață iritată. Când i se întîmpla acest lucru, Ioanide, după o fază oratorică în care evoca și enumera volubil toate vechile erori ale doamnei Ioanide, trecea la o muțenie aproape absolută și la o indiferență politicoasă. Venea la masă, invitat de doamna Ioanide, mânca fără a spune nimic, cu ochii de obicei înfundați într-o revistă, turna amabil apă ori vin și în paharul lui și în al doamnei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
musafir, cu o anume interogație din ochi, motivarea vizitei matinale. Bogdan întîrzia s-o dea și, cu tot aerul lui preocupat, de altfel permanent, se părea că prezența lui este numai convențională (arhitectul era totuși convins că nu). După oarecare muțenie reciprocă, vizitatorul informă pe Ioanide că starea lui Ermil Conțescu era mult mai bună. Nu numai că nu murise, dar nu suferise nici un accident - paralizie, afazie; medicii se îndoiau chiar că fusese o veritabilă congestie, poate numai un fenomen benign
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la stima altora, considera critica mai ales față de femei ca o pierdere de prestigiu. Gaittany, în primul rând, madam Farfara intuiră situația nu se poate mai clară de altfel, fiindcă toți observase catalepsia lui Pomponescu și păstrau cea mai jenantă muțenie, care ar fi putut fi considerată drept malițioasă dacă de fapt n-ar fi fost ieșită din frica de a contraria un posibil puternic al zilei de mâine. Gulimănescu, înțelegînd tardiv că făcuse o gafă, era tocmai dispus a întreba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Se chema că "dobitocul" făcea altă politică. "Dacă e așa, treaba lui, mie nu-mi mai rămâne decât să-l dau afară din casă." Ideea însă apărea pedagogicește și mai riscată. Prin urmare, plictisit, Ioanide cădea tot mai mult în muțenia lui și, în ciuda motivelor de a stârni un scandal imens, nu făcuse deocamdată absolut nimic. Aceste preocupări dădură fizionomiei lui Ioanide, la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide crezu că pe arhitect îl doare capul, mai ales văzând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce poate să explice parțial purtarea lui ulterioară. Pe la vremea prânzului, Indolenta chemă la masă pe Ioanide, foarte absorbit în planșele lui, pierdut în meditațiile sale liniare. Când ridica planurile unei construcții devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orice; se miră numai a-l vedea nestingherit și nici măcar supravegheat de agenți. "Nu-mi vine să cred că rasa mea produce brute! Probabil am exagerat!" Rumoarea publică află însă totul, mai mult ori mai puțin exact, și, cu toată muțenia autorităților, cazul Dan Bogdan trecea drept rezolvat. Deși Bogdan era un personaj de importanță secundară, fusese suprimat prin sugestie din afară și fără îndoială din ordinul șefilor Mișcării, în scopul de a se intimida personalitățile politice mai proeminente. Teroarea intra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei firme germane, în timp ce arăta ostilitate față de germani în declarațiile publice. - Am înțeles, trec la altceva: când ați împrumutat de laNicu Carababă acest pumnal de teatru care s-a găsit înfipt în cadavrul lui Dan Bogdan? - (După câteva clipe de muțenie, în care timp fața i seface palidă.) N-am împrumutat pumnalul acesta de la Carababă. - Vă rog să vorbiți onest, înlăturînd orice mistificații,întrucît cunoaștem amănunțit tot ce are raport cu crima și cu activitatea dumneavoastră politică. Ați împrumutat un pumnal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
miră Ioanide. Parcă sunt condamnat la moarte. Hagienuș e limbut din firea lui, în mod normal mi-ar fi enumerat toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn. Botticelli era foarte indignat de tot ce i se întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul său, ca să nu-l supere. Grija cuiva de a nu supăra pe arhitect îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și genunchiul dezgolindu-se, spectacolul din punct de vedere plastic era destul de grațios. Chiar ideea de a sta astfel în tăcere, îndesați unul într-altul, într-un amurg de iarnă, în casă, era agreabilă. Însă tăcerea Ioanei nu era o muțenie meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]