521 matches
-
Îmi place Europa, continuă ea. Nu-mi convine să mi se spună să-mi cedez munca altcuiva. Asta înțeleg, zise Neil. Noi - cei de la InvestorCorp- înțelegem asta. —Bonusurile mele provin din afacerile pe care le închei. Sunt substanțiale. Dacă mă muți, toate astea s-ar putea schimba. — Mi se permite să îți măresc salariul ca să compensez efortul în plus pe care va trebui să îl depui la început, o asigură Neil. Mâzgăli pe o foaie de hârtie o cifră estimativă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
regulat. Dar știu că fata lui Helen Coyle e acum în Noua Zeelandă și că Connor Smith lucrează în Johannesburg. Așa de mulți oameni sunt încă împrăștiați prin cele patru colțuri ale lumii, pentru că e al nabii de scump să te muți înapoi acasă. Totuși, lui Bernie Robertson îi merge bine aici, în Galway. —Cu ce se ocupă? întrebă Nieve. Din câte îmi amintesc, era vaca cea mai putuorasă care a făcut vreodată umbră pământului. — Ceva în domeniul cosmeticii, spuse Gail. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta și comisul Furtună primprejurul acareturilor Curții, că cei doi tineri parcă intraseră în pământ, iar pe dădaca Anisia parc-o lovise cineva cu leuca, că muțise și se uita pierdută înspre ferestruica pe care fugise Catrina. Nu era timp de pierdut! Radu Mihnea trimise, îndată, pe Grigorie, căpitanul gărzii domnești, cu cincizeci de oșteni vrednici, plătiți din galbenii domnitorului, cu porunca să i prindă pe cei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce se cheltuie într-atît în efortul de a rezista încît nu mai găsește energia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la iarbă verde la Brent Cross. — Avem un post liber la Randolph Media, spuse Calvin cu un aer de importanță. Ar fi o provocare minunată pentru tine, Lisa. Știu, se gândi ea, nervoasă. Termină odată cu introducerea. — Ar însemna să te muți peste hotare, ceea ce ar putea fi o problemă pentru partenerul tău. —Sunt singură, spuse Lisa brusc. Barry și-a încrețit fruntea surprins și s-a gândit la bancnota de zece lire pe care o făcuse cuiva cadou de nuntă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era înainte... Căutăm un editor pentru o revistă nouă, continuă Calvin. O revistă nouă? Lisa era evident zdruncinată. Dar Manhattan se publică de șaptesprezece ani. În timp ce ea încerca să cuprindă implicațiile acestor lucruri, Calvin lansă bomba: — Ar însemna să te muți la Dublin. Șocul provocă un bâzâit surd în capul ei, de parcă urma să îi pocnească urechile. O senzație amorțită și difuză de alienare. Singura realitate palpabilă era agonia degetelor sale amorțite de la picioare. Poate... poate... poate au vrut să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scrisoarea nu ajunge la tine, va trebui să sun acasă sau la Russ Millard. Mai bine încerc întâi pe calea asta. Dwight, sunt însărcinată. Trebuie să se fi întâmplat atunci, în ziua aia nenorocită, cu o lună înainte să te muți. Voi naște pe la Crăciun și vreau să păstrez copilul. Asta-i tehnica de eschivă brevetată de Kay Lake. Vrei să fii atât de drăguț și să-mi scrii sau să mă suni? În curând? Acum? Asta-i vestea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mătuși, a bătut În geam cu discreție: „Ce faceți pe Întuneric? De ce nu aprindeți lumina?“. Cu mirare, ne-am dat seama că se făcuse atât de târziu, se Întunericise, iar noi stăm fără a face altceva decât să ne uităm muți unul la altul. Sau poate că am făcut și altceva, dar nu Îmi mai aduc aminte eu. După ce-am plecat, am avut o stare difuză de dezamăgire; mă intriga faptul că E. mă purtase În camera ei, adică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-o îmbrățișeze pe prietena ei. — Hei, ce s-a întâmplat? o întrebă Adriana pe Emmy care începuse să lăcrimeze. — Scuze, zise ea trăgându-și nasul. Mă bucur mult pentru tine. Doar că nu-mi vine să cred că te muți. — Querida! Tu ai plecat prima, ai uitat? Școala culinară din Cali? De parcă nu erau școli suficient de bune și pe Coasta de est. Dar te-ai întors și am să mă întorc și eu. Am ceva ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gelos. Părăsiți definitiv această locuință. Proprietăreasa aruncă În urma voastră o oală cu cenușă. E ora când orbii de la fabrică pleacă pe la casele lor. Prin fumul care s-a răspândit pe toată strada. Îi vezi cum nu te văd că te muți. Îi vezi pentru ultima oară. Îi respecți pentru munca lor și nici azi nu poți pricepe cum bagă ei pirul prin găurile alea mici. Și mai ales pirul de la periile de frecat scânduri. Pirul este gros și tare. Și orbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai Înnebunit, mai ales după visul cu șahinșahul. Poate că iubitei tale i-ar părea rău după tine, dar numai o vreme. Ar găsi ea pe altul până la urmă. Ai tăi, dacă ar afla o astfel de nenorocire, ar rămâne muți, dar parcă Îl vezi pe taică-tu cum ar spune că l-ai făcut de râs În fața lumii cu sinuciderea asta. Ideea că moartea e aproape te ține treaz și limpede ca și cristalul casetei În care se află drapelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o dată. Ascultă furia mâinilor mele, Angela, spune-mi că mai sunt încă bun de ceva. Ajută-mă, fetiță curajoasă, și iartă-mă dacă voi lăsa o vânătaie pe pieptul tău. În jur este liniște, ne aflăm într-un acvariu, bâjbâim muți ca niște pești fără branhii. Se aude doar zgomotul loviturilor mele, geamătul speranței mele. Unde ești? Plutești deasupra mea, mă privești de sus, dincolo de grupul de umbre în halate și poate că ți-e milă de mine. Nu, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu căldură. —E minunat. Tu ce vei face acum? Nu mă lasă să stau aici cu ea, așa că o să mă duc acasă să fac curat pentru mâine când îi vor da drumul din spital. — Și ea e fericită că te muți înapoi acasă? întrebă Mark plin de speranță. — Fericită e un cuvânt cam prea puternic, dar a fost de acord. Asta ne-a schimbat cu totul perspectiva. Acum tot ce contează suntem noi și copilul. Câtă dreptate ai! aprobă Mark cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Așa cum vă place vouă să vă uitați la filme împreună, a adăugat Harry. Lynn continuă. —Așa că noi am decis că vrem să continuăm tot așa. Nimic prea costisitor, doar o mică pepinieră în Spania. E o schimbare mare să te muți în străinătate și credem că ne va fi prea dificil să ne adaptăm la restul schimbărilor. Poate zdruncina temelia. Lui Harry îi făceau plăcere micile lui contribuții. —În tot cazul, motivul pentru care vă spunem toate astea, a zis Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să plătim o amendă de cinci mărci. Apoi, mai târziu, Hans și Maria Rama, care ți-au făcut cele dintâi poze ca dansatoare: tu, intens luminată, în tutu și pantofi cu poante; atât de repede ai vrut deja să te muți de la dansul expresiv la baletul clasic, chiar dacă la tine partea superioară a labei piciorului era prea joasă și picioarele tale nu erau destul de lungi. Mai des decât mi-ar fi plăcut mie am văzut reprezentații de balet în Hebbel-Theater: aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se afla Helen. Îi zicea ceva de genul: — Nu, Helen e dată dispărută, se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Asta în timp ce Helen stătea în hol și se uita la mama, dând din mâini cu frenezie, rostind pe muțește: „Spune-i c-am murit“. După ce punea telefonul în furcă, mama o lua pe Helen la șuturi. Să știi că nu mai mint pentru tine. Îmi pun în pericol sufletul nemuritor. Și de ce nu vrei să vorbești cu el? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
consens. Purtătorul de cuvînt al PSM-lui declară răspicat: „SÎnt multe țări care au de Învățat de la noi”. Desigur, depinde Însă de perioada istorică. Cei din antichitate ar putea de exemplu Învăța de la noi principiul motorului de Dacie. Romanii-ar rămîne muți de Încîntare În fața unui simplu ștecăr. Nefericiții azteci ar deprinde arta de a conduce-un tab. Spaniolii ne-ar admira bauxita. Japonezii premedievali, cum se dezleagă un rebus. Romeo, cum să stai În balcon chiar atunci cînd se trage-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
The New Yorker. Doar asta ți-ai dorit dintotdeauna! Și chiar am impresia că așa o să reușești mult mai repede decât făcând orice altceva. — Ai dreptate, ai perfectă dreptate. — Și-apoi, asta ar Însemna că va trebui obligatoriu să te muți la New York, ceea ce, mărturisesc, mi se pare extrem de atrăgător la ora actuală. M-a sărutat, unul din acele săruturi lungi, leneșe pe care se părea că le inventaserăm noi doi. Însă nu-ți mai face atâtea griji. Cum spuneai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ore din 24. Te muți la mine, fără nici un fel de discuție. Nici gând, am refuzat-o eu. Uite ce-i, Tracey a decorat uimitor camera aceea, dar nu vreau să mă mut acolo. —Ai două variante. Sau te muți la The Pierre cu mine, sau începi psihoterapia. Uneori, Julie este transparentă ca un pahar de San Pellegrino. Să stau la ea mi-a fost bine cinci minute, cât am fost bolnavă, dar nu voiam să-mi fure toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă întrebă mama. N-au folosit niciodată titlul. Mi-a spus Charlie, i-am replicat. — Titlurile iubito, la plural. Dunlain este numele de familie, iar titlurile sunt Conte de Swyre și Viconte de Strathan. Când ai atâtea nume și te muți în altă țară, presupun că nimeni nu află vreodată cine ești cu adevărat. Nu-i înțeleg pe britanici, auzi, să-și ascundă titlurile astea minunate! E-o crimă. Apropo, soții Finnoulla vin mâine cu fata lor, Agatha. E lesbiană, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sperii menajera. Spune-mi, cum ai intrat? — Am cheie. (Își deschise poșeta și Îmi arătă un set de chei.) Aveam de gînd să i le dau Înapoi lui Frank, dar tot n-apuc. E prea definitiv, cred. Și zi, te muți aici, În apartament? — Vreo săptămînă, cam așa. Am ieșit Împreună din dormitor În balcon, inspirînd aerul rece al nopții, cu izurile sale fine de iasomie și caprifoi. — Încerc să fac pe fratele mai mare, dar nu-mi iese. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sanger. Probabil aici l-a scris. E o cameră drăguță. Bănuiam că nu fusese niciodată În casa asta, cu atît mai puțin În dormitor. — De ce nu Închiriezi casa de la Sanger? l-am Întrebat plin de grijă. Ai putea să te muți aici. Mi-ar plăcea, da’ de ce să fiu siropos? Închise jurnalul și Îl Împinse deoparte. Lipit de perete era un pat Îngust de serviciu, dezgolit pînă la saltea. Crawford se Întinse pe el, aproape depășind cu umerii săi largi lățimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dormitor. Veni după mine În balcon și Îmi puse o mînă pe umăr. — Îmi pare rău. Voiam să te văd Înainte să pleci, Îmi spuse, netezindu-și mînecile cu volănașe ale bluzei albe. David Hennessy mi-a spus că-ți muți lucrurile În Residencia. Stătea În picioare lîngă mine, ținîndu-mă de Încheietura mîinii de parcă voia să-mi ia pulsul. Părul Îi era strîns cu severitate Într-un coc negru; Își pusese o tonă de mascara și ruj pe față, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pare ciudat - Cabrera presupune că-l cred vinovat. — Așa e? — Nu. Nu ăsta-i motivul. Am trecut prin prea multe Împreună, ani de zile am fost prinși În capcana copilăriei noastre. Frank mă ține Încuiat În toate amintirile alea. — Te muți din apartament ca să poți uita de Frank? (RÎse ca pentru sine, fără veselie.) CÎnd o să-nceapă să-și execute sentința de treizeci de ani, În sfîrșit o să fii și tu liber. — Ești nedreaptă... Am intrat În dormitor și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram, toți, vineți ca porumbrelele de pădure Toți tăceam, muți cu minutele, cu orele sau, poate, cu mai multă trecere de vreme și numai Cornel Braiu nu tăcea, ci iar mai suspina, rostind: calt, calt cum zice neamțul Apoi, iarăși: calt, calt cum zice neamțul Încât Ali Străilaș s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]