476 matches
-
a dreptul răi profită de miraje ca 162 să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul / Ce-l socoteam pierdut acum trei ceasuri / E-ntreg, cu toate pânzele întinse, / Ca-n drumul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sus, din cer, lucrarea unei grații omenești. Și este grăitor că cei de-a dreptul răi profită de miraje ca să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cei de-a dreptul răi profită de miraje ca să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne văzură ochii? [...] Vasul / Ce-l socoteam pierdut acum trei ceasuri / E-ntreg, cu toate pânzele întinse, / Ca-n drumul lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
castel din prima și fu nevoită să bage în marșarier pe drumul întortocheat de țară, temându-se ca nu cumva să vină ceva din spate și să o lovească. Dar nu era cazul. Singurele zgomote pe care le auzea erau mugetele molcome ale cirezilor dintr-un câmp din apropiere și ciripitul neobosit al păsărilor din gardurile vii de pe marginea drumurilor. Poarta castelului era dotată cu interfon. Apăsă pe buton și se anunță. Porțile se deschiseră încet. La castel o întâmpină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte. 26 iunie 2011 Drum către tine Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea în destin, Ca ultimul clopot al erei învinse, Iar eu te vânam printre vorbe nestinse Și lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
dubă În ploaia torențială și așezară iute cortul de operațiuni peste cel improvizat de Logan. Pubelele și sacii negri de plastic fură Împinși cu piciorul afară În ploaie și generatoarele portabile de curent porniră. Se treziră la viață cu un muget, Învăluind zona Într-o lumină albă șuierătoare. Imediat după ce locul crimei fu amenajat astfel Încât să nu poată fi inundat de ploaie, apăru și doctorul Wilson, de serviciu În ziua aceea. — Bună seara, tuturor, spuse el ridicându-și gulerul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre ele nu se obosiseră să deschidă În dimineața aceea. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în acel moment la ieșire au crezut că sunt împușcături și s-au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ca să nu te simți nasol fiindcă ai omorît patru oameni de dragul meu. Și tu vrei să știi care este adevărata mare minciună? Tu și prețioasa ta dreptate absolută! Ed Împinse ușa În afară, cu palmele lipite de urechi, ca să curme mugetul iscat acolo. Afară era Întuneric și frig. Îl văzu pe Dick Stens prins În curele de scaun, mort. CAPITOLUL 43 Bud Își studie noua insignă: scria „Sergent“ acolo unde Înainte scria „Polițist“. Își ridică picioarele pe masă și spuse adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte unul, oamenii tăcură de parcă l-ar fi ascultat. Chiar și Quigley Își aruncă solnița și nu mai urlă. Îți aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ascunde-te! Vine cu satîrul să-ți zboare capul! — Stai, spuse Julia, atingîndu-i brațul, și imediat după asta Alarma Încetă. Tăcerea care urmă era și mai descurajantă. Rămaseră foarte Încordate, În așteptarea sunetului bombardierelor; În cele din urmă deslușiră mugetul slab al motoarelor. Era o nebunie să te gîndești că băieții din interiorul acelor tuburi metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte, se plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Henry, arătă ea cu capul spre incendiu. El o strînse de mînă și plecă, și peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Cum trăiți cu zgomotul ăsta tot timpul?“ l-a Întrebat Scipio pe șeful satului, Încercând să acopere urletul cascadei. „Care zgomot?“ l-a Întrebat bătrânul. Pegas se mai cabrează Înaintând câțiva centimentri și când Winston pune frână, se aude un muget ca al unei vaci muribunde. Morala poveștii fiind...? În oglindă, Îl văd zâmbind larg, viclean și savurând momentul. —Păi, eu cred că avem cu toții un zgomot de fond cu care suntem atât de obișnuiți că nu-l mai auzim. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Clarei Ionescu nu se mai aliniau frumos la start, ca niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima dată după mulți ani, gândurile ei deveniseră niște mustangi, care își încordau periculos mușchii și mugeau cu boturile spumegânde, bătând din copite, iar mugetele lor ră sunau insuportabil în mintea ei, ca niște urlete care mureau în gâtlej, asfixiindu-se singure. N-ar fi putut spune când anume își dăduse seama că acel portret era portretul ei, o înfățișa pe ea, și era identic cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele și clienții grăbindu-se spre ieșire cu priviri speriate. Afară, gălăgia crește. Se disting strigăte și fluierăturile ascuțite ale unor țignale. Odată ajuns pe trotuar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în sus și jos ca o pasăre rănită peste viroagele înguste și grohotișul peretelui abrupt de piatră către spumele valurilor înfuriate. Cuvintele ei se pierd, luate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius, repezindu-se către ambrazura fortificației acoperită cu saci. Ferește-te! L-am auzit cum spunea că vrea să te omoare...și se va ține de cuvânt!.... Cine? Cine vrea să mă omoare? Dar de afară nu-i răspunde decât mugetul vântului. VII Întins pe zăpada imaculată și rece, von Streinitz trece binoclul însoțitorului său, Sturmbannführer Schultz. Fără nici un cuvânt, acesta privește concentrat către tabăra partizanilor. Bordeiele joase, acoperite cu crengi, sunt construite într-o mică depresiune, perfect camuflate în peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ar fi plăcut lui Rousseau, rămăseseră adică oameni naturali, cu fondul primar nealterat. În minte, cultura născuse trufie, ei erau niște animale. Cu tot ceea ce au animalele în bine și în rău, frumusețea corpului pe care le-o dădea tinerețea, mugetul când apărea dorința, iar constrângerile, adică învățătura și câteva noțiuni morale elementare, le acceptau fără probleme, cum acceptă boul jugul. Aici trebuie spus că grupurile în care eșuasem înainte aveau o aură. Pentru a fi scurt aș putea să spun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sus de entuziasm și exclamase cu regret sincer: "Petrini, scuză-mă, dar umblu ca un nebun după fata aia s-o regulez, și ea, auzi (și aici Cubleș se luă cu mâinile de cap și scoase un fel de muget de furie), cică să divorțez de nevastă-mea și să mă însor cu ea!..." Și o înjură de dumnezei și se drăcui pe sine de tâmpit ce era... Bineînțeles că îl iertai. Coloanele se puseră în mișcare. Ne mișcarăm și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]