3,219 matches
-
lucrurilor frumoase, iar celălalt fiu al său, Oró, zeul războiului, avea să intoneze imnuri de slavă pentru cel care fusese cel mai viteaz dintre cei viteji și cel mai înțelept dintre cei înțelepți. Taaroa va asculta în liniște, vă zâmbi mulțumit, îl va îmbrățișa pe noul semizeu care a sosit în împărăția lui și îi va pune sub comanda cea mai frumoasă navă care s-a construit vreodată în atelierele cerești. O sută de țestoase au s-o tragă. O mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
completă atât de repede rezultatele, că Luana rămase în urmă cu socotitul. Deși cei doi zâmbeau pe sub mustăți și îi tot strigau " Hai, tovarășă, mai repede!", "profesoara" nu se pierdu. Calculă cu grijă și răbdare din urma lui, apoi spuse mulțumită: Bravo, elev, ai nota 10. Bica urmărea jocul copiilor în timp ce-și îngrijea grădina și se amuza văzând încăpățânarea zgâtiei de a fi în frunte, în ciuda faptului că era depășită de situație. Luana își făcuse un catalog cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Lui, putea și ea, un biet viermișor colcăind printre atâția alții. În ultimul trimestru participă la olimpiada de limba română, faza pe oraș. Intră în sală cu capul doldora de comentarii. Înșiră pe foile albe tot ce știa iar privirea mulțumită a profesoarei, care-și tot arunca ochii pe colile ei, îi spuse că făcuse un lucru bun. Așteptând să termine și ceilalți, exaltată de frământările creației, Luana se gândi să facă un ultim comentariu, de data aceasta personal. "...Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Puse caietul pe-un colț al băncii și închise servieta. În timp ce dirigintele scria pe tablă cuvintele de vocabular, Luana se zbătea în focul creației. Se chinuia să compună o poezie din cele mai expresive. În momentul în care se declară mulțumită, rupse o coală de hârtie, copie varianta finală a poeziei și-o strecură în caietul băiatului. Ora următoare îi desenă o fată cu părul lung, blond și plin de bucle, ce întindea o floare unui băiat aflat în umbră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rapoartele și situațiile pe care le primea pentru a le înainta directorului, o ajutară să înțeleagă că munca brută a agenției se desfășura în spatele ușilor închise ale compartimentului de creație. De acolo ieșea produsul final. Departe de-a se declara mulțumită, Luana abordă cu discreție și sensibilitate, profitând de orice prilej, pe fiecare angajat în parte iar în scurt timp știu, cu exactitate, ce responsabilități au oamenii din agenție. Ea îi cuceri cu vocea caldă, chipul drăgălaș și seninătatea privirii. Căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deosebit și text ațâțător, fițuicile au făcut ca acest prieten să se bucure de o creștere considerabilă a vânzărilor. Ce a urmat, nu e greu de imaginat. Un altul a apelat la serviciile tânărului talentat, a fost, la rându-i, mulțumit, l-a recomandat familiei, cunoștințelor și prietenilor iar băiatul începător, de altă dată, și-a făcut un renume. A închiriat un spațiu adecvat și cu o tehnologie mai performantă a trecut, repede, de la fluturași și pliante la clipuri de sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spus de care fel. Unul dintre ei, un american, le-a dat câte trei dolari fie căruia și un maieu vechi pe care scria BERKELEY. Neng a hotărât că maioul să-l ia Adam. Ei nu-i trebuia, era destul de mulțumită și așa, și asta nu datorită banilor, ci pentru că tatăl ei urma să aibă În sfârșit, În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia străzii. Fusese Întruna În starea asta de agitație, Încă de când venise În zori acasă la Margaret care, după spusele lui, Îl sunase să-l roage să se ocupe de Adam. Părea mulțumit că-l găsise singur. — Dar nu ne-am simți noi mai bine rămânând aici? protestase Adam. Margaret mi-a lăsat un bilet În care zicea să nu plec de-acasă. Nu se simțea prea Încântat să părăsească siguranța și confortul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Sukarno avea ca Întotdeauna pe cap fesul negru, asortat de astă dată cu ochelari moderni de soare. Unul lângă altul, păreau să fie un școlar scos la plimbare de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i de făcut ca să fie tot atât de mulțumit pe cât este celălalt, În vreme ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i de făcut ca să fie tot atât de mulțumit pe cât este celălalt, În vreme ce el habar n-are. Președintele a mai clipit de câteva ori privind imaginea, apoi a coborât diapozitivul și l-a vârât Înapoi În plic. Cred că a trecut vremea darurilor, a spus. Margaret a dat să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apa calmă, ea s-a legănat Încoace și ncolo, până când a fost răsturnată de un vălușor. În drum spre casă, Adam nu s-a mai gândit la desen sau la stinghereala lui Karl când dăduse peste el. Era mai degrabă mulțumit că nu fusese certat pentru chiul. Acum Însă Își amintește că simțise ceva aparte, ceva mai puternic decât simpla ușurare: iertarea. Nu-și dădea el prea bine seama de ce simțise așa ceva, doar nu făcuse cine știe ce mare greșeală. Își dădea Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bani, sărea mama, doar îi dau și plapuma aia roz, cearceafurile noi cu broderie, perdele bune, fețe de masă. Astea-s mizilicuri, socotea tatăl. Se ciorovăiră aproape două ceasuri. Femeia nu voia decât să-l întărâte, de fapt era foarte mulțumită că el era de acord să scoată banii ăia de la CEC, în definitiv Elena fusese mereu feblețea ei, n-avea s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apropia de mine când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un asemenea ton încât cerea fără doar și poate o negare și Carmina îi răspunse: Nu... eu așa zic. Atâta timp cât mai am resurse și un dram de tărie o să merg mai departe. Eu așa sper. Aha, exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să treacă o zi după alta în zadar. N-ar fi vrut ca el să-i reamintească despre înțelegerea dintre ea și Fana și n-ar fi vrut să folosească tonul acela malițios. Și asta îți este suficient? Ești acum mulțumită? Nu știu dacă sunt mulțumită, aș recunoaște mai degrabă că nu sunt, dar vezi, milioane de oameni se duc la serviciu, se întorc, se învârt prin casă, mai fac una, alta și seara abia așteaptă să apese pe comutator, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alta în zadar. N-ar fi vrut ca el să-i reamintească despre înțelegerea dintre ea și Fana și n-ar fi vrut să folosească tonul acela malițios. Și asta îți este suficient? Ești acum mulțumită? Nu știu dacă sunt mulțumită, aș recunoaște mai degrabă că nu sunt, dar vezi, milioane de oameni se duc la serviciu, se întorc, se învârt prin casă, mai fac una, alta și seara abia așteaptă să apese pe comutator, gata, am terminat și ziua asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i faci, așa e când e să dai ascultare drăcușorului din tine. Dar femeia cea tânără nu se mai apropie să i-l umple. A dracului muiere... Într-un târziu muncitorii scăpară de el, pleca pășind agale, sătul și mulțumit, șeful. Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sufletul bărbatului era atât de deschis și de ușurat încât făcea să emită o ambianță plăcută, străină ei. Dintr-o dată i se păru extrem de simplu să înțeleagă de ce mama zăbovea la rând la pâine și la întoarcere era calmă și mulțumită, de ce Elena fugise de acasă într-o noapte de iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în odaia ei înghețată și refuza să plece la unul dintre frații stabiliți în capitală, de ce găinile nu se ouă în fiecare zi, de ce strugurii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cerceta cu răbdare lucrătura, așa miop cum era, se apropia cu ochii la câțiva centimetri de obiectul studiat și rostea: E bună, măi femeie, e foarte bună și continua. Până la urmă ai să orbești tot buchisind cu acul. Dar ea mulțumită, zâmbind, replica: Ei, parcă de aia orbește omul! Ce simplu era să ți se spună: Uite că s-a făcut seară. Și ea să întoarcă privirea către fereastră și să confirme: Da, s-a făcut seară. Oare când a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]