612 matches
-
fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului la nivelul existenței căzute a omului, fiind rezultatul faptului că "toți am fost recapitulați în păcatul lui Adam și participăm la trupul morții lui fără să vrem, după cum toți am fost recapitulați în mîntuirea săvîrșită de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
etapă a existenței sale (etapa edenică) omul este prin excelență bun, așa fiind înzestrat de natura divină, pentru a se manifesta ca "rău" prin "cultura" dobîndită în sfera primelor sale relații social-edenice. În a doua etapă a existenței sale (etapa mundană), omul este deja hărăzit cu gena "răului adamic", pe care poate însă să o anihileze prin voința unei culturi spirituale liber dobîndite, orientată spre adevăr și bine. Ciclurile existenței umane sînt așadar marcate de succesiunea trecerii de la adevărul divin la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbajul profan" al discursului analitic, pentru a cărui manifestare semiotica este în întregime responsabilă. Iată de ce, ne propunem ca secvenței suspendate in illo tempore a existenței edenice a omului să îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel spus, în orizontul de interes al problemei noastre, o abordare semiotică a situației de "comunicare mincinoasă" este posibilă și necesară la nivelul omului căzut deja în viciul "interacțiunii păcătoase". Ea concretizează intenția unei introduceri la o "teorie generală" a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar de mare forță explicativă; • conturarea unei metodologii interdisciplinare, în măsură abordeze problematica minciunii într-o manieră inedită, mai cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A. Barnes sugerează, prin utilizarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de lămuriri suplimentare: el nu exprimă decât ceea ce este cuprins în conținutul etimologic, adică ni se arată ceva sacru.“ Dacă Otto subliniază caracterul cu totul diferit al numino sului, ca diferență absolută, fără rest, prin raportare la tot ceea ce este mundan sau omenesc, Eliade transferă această discontinuitate la nivelul relației dintre sacru și profan. Pentru Eliade, sacrul se manifestă ca fiind ra dical diferit de profan. Această înțelegere, mult mai nuanțată, nu reușește, totuși, să se desprindă de postularea, chiar și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și la polarizarea sacru-mundan, în cazul lui Otto, respectiv sacru-profan, în cazul lui Eliade, granițele fiind ambiguu trasate, deși delimitările se doresc a fi clare. Otto așază sacrul într-un registru inaccesibil, însă cu valoare „obiectuală“, împrumutând totodată un chip mundan prin manifestările lui, cu care, însă, nu se identifică. „Obiecti vi zarea“ se produce în trei registre: numinosul are „concretețe“ în transcendent, se manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pune accent pe spațializarea trecerilor în trepte, care, de regulă, pot fi asimilate sau așezate în corespondență cu spații ale unei geografii reale. Trecerile își vor urma una alteia, consecutiv. Spațiul și timpul își păstrează întru câtva îngemănarea din sfera mundanului. Se poate avansa ipoteza că un discurs religios care favorizează reprezentările concentrice va pune accent pe interioritate și va surprinde lumile în sincronicitatea lor, în vreme ce un discurs care utilizează cu precădere imagini axiale va pune accent pe exterioritatea lumilor, treptelor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
esențială și preeminentă a umanului, care subsumează și înnobilează toate celelalte dimensiuni sau dome nii de activitate ale omului. Indiferent de tradiția avută în vedere, dimensiunea „religioasă“ este deschisă printr un tip de relație aparte, de neregăsit în alte contexte mundane: mai precis, religiosul va circumscrie acele aspecte care îl leagă pe om, interior și exterior, de ceea ce depășește limitele vizibile, perceptibile și cognoscibile, ale mundanului, de o „realitate ultimă“, dificil sau imposibil de surprins în lucruri și ființe, care este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dimensiunea „religioasă“ este deschisă printr un tip de relație aparte, de neregăsit în alte contexte mundane: mai precis, religiosul va circumscrie acele aspecte care îl leagă pe om, interior și exterior, de ceea ce depășește limitele vizibile, perceptibile și cognoscibile, ale mundanului, de o „realitate ultimă“, dificil sau imposibil de surprins în lucruri și ființe, care este „dincolo de toate“, instituindu-le în același timp, și a cărei prezență aici poate fi sugerată ori resimțită în moduri care prind fie forma ritualului ori
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în același timp, și a cărei prezență aici poate fi sugerată ori resimțită în moduri care prind fie forma ritualului ori a simbolului, fie forma experienței „religioase“, ca trăire subiectivă. Mărturia acestei „legături“ cu ceea ce nu este de natura celor mundane, în dife rite tradiții religioase, se regăsește, în primă instanță, sub forma reprezentărilor cu privire la ierarhiile divine. Manifestarea prezenței legăturii prin nașterea reprezentării ca primă întrupare a ei va sta mărturie pentru realitatea și posibilitatea experienței religioase. Recunoașterea legăturii și, astfel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu tot ceea ce presupune el, să fie recuperat, fără rest, ca (re)născut prin chiar această relație. Orizontul de înțelegere și transmitere a unei asemenea experiențe va fi și el diferit de modurile comune de înțelegere și transmitere a cunoașterii mundane. El presupune o „trans figurare“ ca asumare implicită a unei dislocări: ceea ce se vede este doar un semn pentru prezența a ceea ce nu poate fi întruchipat, ci doar sugerat, adus aproape, indicat prin multele chipuri ale lumii acesteia. La nivelul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
întruchipare a legăturii descrise ca manifestare a prezenței divine. Această legătură nu poartă trăsăturile unei relații obișnuite: legătura presupusă de dimensiunea religioasă trimite la o relație în care „interlocutorul“, „partenerul“, „celălalt“ nu este o ființă ori un lucru din sfera mundanului, ci o prezență dincolo de înfățișările cunoscute nouă, care însă poate lua orice înfățișare, manifestându se pentru noi în forme(le) vizibile. Această particularitate a relației naște religiosul ca modalitate privilegiată de cunoaștere și viețuire a omului. Prezența divină se va
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
devierea și întoarcerea privirii, a dorinței din spre un centru către altul (sau altele). Dedublarea ca descentrare, urmată de multiplicarea punctelor fixate drept reper ori țintă, creează mișcarea rectilinie și, ca prim reflex, diferențierea la nivelul formei corpurilor în lumea mundană. S-ar deduce că tipul de mișcare a sufletului imprimă tipul legăturii cu materia (prin survenirea multiplicității) și schema corporală. Corpul, forma materială survin ca ex presie a mișcării interioare. Astfel, duplicarea presupune deja ma teria, prin prezența concomitentă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aceea, doar sugerate de către cei ce au ajuns, au fost lăsați ori conduși să călătorească prin ele și s-au „reîntors“ la noi. Geografia acestor lumi este necu noscută, iar imaginile, câte sunt, au valoare simbolică, ele traducând în limbaje mundane ceea ce este, prin natura sa, diferit. în fragmentul referitor la scara lui Yaakov, de exemplu, Domnul (în text, YHWH, numele tetragramat) nu vorbește de pe ultima treaptă a scării, ci de „deasupra ei“ sau de „dincolo de ea“, imagine sugerată fertil prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
particulare este derivat și se instituie ca parte a unui întreg accesibil nouă ca „ierarhie“. Altfel spus, părțile întregului se deosebesc unele de altele, însă păstrând unitatea întregului. Principiul ierarhic presupune o ordine a treptelor, așa cum la nivelul univer sului mundan se regăsesc, de exemplu, diverse ierarhii. Multiplulacoperă un spectru ale cărui trepte sunt în armo nie, prin așezarea lor într-o anumită ordine, naturală - așa cum culorile spectrului sunt dispuse într-o anumită ordine. Rezultă, prin urmare, că ierarhia înglobează toate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lumii. Un astfel de exemplu sunt sistemele filozofice și științifice care își propun să explice lumea și, nu arareori, au pretenția de a fi oferit cheia înțelegerii omului și universului... Prin urmare, fie „primești“ centrul ne concentrându-te pe ceva mundan, fie creezi un arc (ori un cerc) ce decupează mundanul încercând să îl explice - „încercare“ veșnic sortită să rămână parțială. Științificul, câtă vreme nu reușește să incorporeze spiritualul, rămâne condamnat la parțialitate. O viziune nouă ar aduce cu sine o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care își propun să explice lumea și, nu arareori, au pretenția de a fi oferit cheia înțelegerii omului și universului... Prin urmare, fie „primești“ centrul ne concentrându-te pe ceva mundan, fie creezi un arc (ori un cerc) ce decupează mundanul încercând să îl explice - „încercare“ veșnic sortită să rămână parțială. Științificul, câtă vreme nu reușește să incorporeze spiritualul, rămâne condamnat la parțialitate. O viziune nouă ar aduce cu sine o schimbare radicală de accent și perspectivă: de la încercarea de a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care se fac prezente în spațiul mundan au, în orice tradiție care este transmisă fidel, o calitate pe care aș numi-o fluiditate, înțeleasă ca posibilitate de a fi oricând altfel și deci de a lua diferite chipuri și forme. De aceea, ele sunt descrise înfățișându-se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dintre ele nu se regăsește ca formă perfectă și unică a imaginarului unei epoci. Prima formă a mentalității utopice este aceea a chiliasmului orgiastic anabaptist, care își regăsește originea la nivelul straturilor oprimate ale societății, ce urmăresc atingerea unor scopuri mundane imediate, ceea ce le situează atitudinea "revoluționară" în contrast cu acceptarea fatalistă a prezentului. Mannheim susține că, odată cu această primă fază a mentalității utopice, "imposibilul dă naștere posibilului, iar absolutul interferează cu lumea, condiționând evenimentele prezente"237. Considerată a fi o formă fundamentală
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mentalității utopice" (op. cit., p. 188). 237 Idem, p. 192. 238 Mannheim arată că utopistul chiliast "nu este preocupat de mileniul care va să vină; ce e important pentru el este ceea ce se întâmplă aici și acum, ce apare din existența mundană, ca o înlocuire imediată a acesteia cu un alt tip de existență" (Idem, p. 195). 239 Idem, p. 197. 240 Idem, p. 206. 241 Idem, p. 212. Explicația care face accesibilă ideea potrivit căreia există o mentalitate utopică de tip
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
întoarcă în neîngrădirea și în veșnicia ei. Insula Furtuna s-ar fi putut numi Insula, The Island. Insula din piesă este, într-adevăr, mai mult decât locul exclusiv de desfășurare a acțiunii, ea îi este esențială piesei atât ca spațiu mundan, ca ipostază a insularității, cât și ca spațiu magic, ca loc de interferență a două nivele de realitate fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ariel, despre care, timp de 12 ani, Miranda nu știe nimic, căruia i se poruncește să călăuzească nava spre Neapol fără știrea nimănui, e greu de presupus că se va spune ceva. Totul să fi fost tradus în termeni pur mundani? Misterul eludat? Enunțat în termeni generici? Mai degrabă da. Ariel nefiind un spirit oarecare, tăinuirea lui este încă o formă a eliberării sale, poate că încă o dovadă de iubire dată adevăratei lui naturi. ea (cu 14 intrări și ieșiri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
întoarcă în neîngrădirea și în veșnicia ei. Insula Furtuna s-ar fi putut numi Insula, The Island. Insula din piesă este, într-adevăr, mai mult decât locul exclusiv de desfășurare a acțiunii, ea îi este esențială piesei atât ca spațiu mundan, ca ipostază a insularității, cât și ca spațiu magic, ca loc de interferență a două nivele de realitate fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fiind și unul dintre motivele pentru care simțul văzului este considerat cel mai spiritual dintre toate. În imediata apropiere a văzului găsim auzul, al cărui obiect, sunetul, este perceput datorită unei mișcări locale comune acelorași corpuri cerești, dar și corpurilor mundane. Gustul și mirosul ocupă poziția mediana a acestei ierarhii, pentru că percep proprietăți care aparțin corpurilor compu se, iar la polul opus văzului se află simțul tactil, care nu poate recepta decât proprietățile proprii elementelor, cum ar fi caldul sau recele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a simțurilor, în care văzul ocupă primul loc, deoarece atributele vizibile ale obiectelor extramentale au ceva în comun cu corpurile cerești, fiind urmat de auz, al cărui obiect, sunetul, este perceput datorită unei mișcări locale comune corpurilor cerești și corpurilor mundane, apoi de gust și de miros, care ocupă poziția mediana a acestei ierarhii, deoarece percep proprietăți care aparțin corpurilor compuse, si, în final, la polul opus văzului, de simțul tactil, care nu poate recepta decât proprietăți ale elementelor, cum sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]