1,225 matches
-
Grigore Ureche, investigație masivă cu multe încheieri greu de ignorat și cu sugestii pentru viitoare examinări, și lucrarea despre Radu Popescu, care semnalează concomitent extinderea curiozității cercetătorului dincoace de Milcov și modificarea principalelor unghiuri de abordare. Dedicată ultimului dintre „cronicarii munteni”, lui Radu Popescu - cel aspru judecat de G. Călinescu -, scriitor savant și profesionist al opoziției, pe cât de aprig în inimiciții, în protejarea intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte chestiuni
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
începutului de secol XX, dar într-un stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați (1962) aduc situații și personaje din mediul funcționăresc, în speță din al Ministerului de Externe, și din protipendada provincială munteană; epicul din romanul Domnul Daltaban de Seraschier (1965) include și mediul legațiilor României în diverse capitale, îndeosebi din cea de la Roma, toate scrierile având o bogată sursă autobiografică. Multe proze, dacă nu toate, sunt vădit apropiate de unele producții ale
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
istoria domnilor fanarioți Alexandru Ipsilanti (a doua domnie), Constantin Hangerliu (concis), Alexandru Moruzi, continuându-se cu domniile scurte și repetate ale lui Mihai Suțu, Alexandru Suțu, Constantin Ipsilanti. Abuzurile fanarioților îi provoacă autorului, pătimaș și veninos ca mai vechii cronicari munteni, resentimente puternice, violent exprimate. Țara se află sub permanenta amenințare a atacurilor și jafurilor turcilor lui Osman Pazvantoglu, pașa din Vidin, un rebel față de puterea, în declin, a Imperiului Otoman. În timpul domniei lui Alexandru Moruzi pazvangiii pârjolesc Oltenia, boierii înfricoșați
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
R. Andreescu, 2007, pl. 3/1) (Planșa I/5). Se remarcă steatopigia și reliefarea feselor într-o manieră aparte, dar și prezența unor motive geometrice dispuse pe toată suprafața piesei.. a. 2. Statuete în poziție verticală, din os. Din arealul muntean al culturii, din necropola de la Cernica, provine o statuetă din os, care, după opinia unora ar aparține fazei Bolintineanu a culturii Boian (Gh. Cantacuzino, S. Morintz, 1963, p. 71, fig. 27/7) (Fig. 3), iar după alți specialiști, fazei Cernica
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
începe Valahia (prinzipio delle Volacchia), apare înscris și Banatul Severinului: B. Sevrina. A fost prezentată la Academia Română în 1880, de V. A. Urechia 37 (fig. 4). Fig. 4. Oltenia în harta italiană a Dunării de Jos, din 1453. Un document muntean, din 14 mai 1480, menționează Jiul ca Zil: Pisŭ pojana Žil (Scris-am în poiana Jiului)38. La 1490, harta lui Nicolaus Cusanus, în care se utilizează și sursele antice, menționează - după Ptolemeu - numele Ratabon pentru Jiu39, într-un moment
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
să încercăm a lămuri contradicția relevată de vechile documente, sau eventuala legătură dintre prima mențiune la Ptolemeu a lui Rabos (Rhabosus Flu), și apoi tot șirul de variante în Jurul Jiului actual: Zi și Si în Codexul parisin, Zil în documentul muntean din 1480, Zula în hărțile secolului XVI, Zios la Stolnicul Cantacuzino, în 1700, Syll în harta lui Schwantz, din 1723, și Schyl în cea a lui Specht, din 1790-1791. Pornind de la premisa că râul în cauză este un curs de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
s-a găsit o filiațiune slavă preluată prin goticul molda, analog cu hidronimul Molda din Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Iarba pierdută”, R, 1977, 11; Nicolae Ciobanu, Tentația imaginarului în roman, LCF, 1978, 37; Costin Tuchilă, Două romane, AFT, 1978, 9; P. Constantin [Constantin Pricop], „Strigătul ierbii”, CL, 1978, 11; Ulici, Prima verba, II, 164-165; Gabriel Dimisianu, Povestiri din câmpia munteană, CNT, 1979, 39; Sorin Titel, Farmecul povestirii, RL, 1979, 39; Artur Silvestri, Observația mediilor marginale, LCF, 1979, 40; Gheorghe Pituț, Un roman din povești, LCF, 1980, 16; Mircea Popa, Spectaculosul acțiunii, TR, 1981, 10; Piru, Debuturi, 117-120; Roxana Sorescu, Reabilitarea
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
cu o rară putere verbală de a reproduce realitatea și de a însufleți printr-un joc inimitabil toate amănuntele unei memorii inepuizabile”, a identificat în verva naratorului și în comportamentul personajelor sale „vioiciunea, șiretenia și erotismul”, ca trăsături specifice țăranului muntean. Criticul a ținut, de asemenea, să precizeze că talentul lui V. de a reproduce viața rurală nu e însoțit și de o capacitate superioară de sinteză, maniera realistă a povestirilor părându-i a fi „de natură cinematică”. S-ar putea
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
este Dimitrie Bolintineanu, suplinit, în lipsă, de Al. Zanne, iar redactori, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Petre Teulescu și Nicolae Bălcescu (acesta e și redactor responsabil între 2 și 13 august). P.s. a fost unul dintre organele de presă ale revoluției muntene de la 1848. Pe frontispiciu figura deviza revoluției franceze, „Libertate, egalitate, fraternitate”, înlocuită ulterior cu dictonul latinesc Vox populi, vox dei. Ținta publicației, afirmată în articolul-program, era sprijinirea drepturilor poporului „în contra tiraniei” și unirea Principatelor. Cu o orientare sobră și consecvent
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, 1845, 83-114, 147-186, 211-250, 279-326, 343-379, 1846, 3-35; Cronica Țării Rumânești, „Magazin istoric pentru Dacia”, 1847, 21-62, 93-178; Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Țărei Românești, București, 1859, 278-399; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, îngr. și pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Eugen Stănescu, București, 1961, 225-577; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, îngr. Constant Grecescu, introd. Constant Grecescu și Eugen
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
istoric pentru Dacia”, 1847, 21-62, 93-178; Istoria Moldo-României, vol. II: Istoria Țărei Românești, București, 1859, 278-399; Istoriile domnilor Țării Românești, cuprinzând istoria munteană de la început până la 1688, îngr. și pref. N. Iorga, București, 1902; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Eugen Stănescu, București, 1961, 225-577; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, îngr. Constant Grecescu, introd. Constant Grecescu și Eugen Stănescu, București, 1963; Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974, 83, 96-100, 112, 185; Mircea Anghelescu, Asupra cronicilor muntene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, RITL, 1976, 1; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 70-77; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București, 1978, 89-145, 281-328; Dicț. lit. 1900, 693-696; Dumitru Velciu, Cronicarul Radu Popescu, București, 1987; Mazilu, Vocația, 74-81; Sorohan, Introducere, 256-259; Dicț. analitic, II, 199-202; Dicț. esențial, 683-685; Mazilu, Recitind, III, 135-139. D.H.M.
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești autohtone, poartă subtitlul O legendă munteană și reprezintă un omagiu adus lui Gala Galaction. În fine, ce a publicat P. în limba engleză poate interesa cititorul român tocmai pentru că întregește portretul unui autor al cărui traseu românesc s-a întrerupt înainte de vreme. Before and After Edith
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
1969; Om în somn, București, 1971; Dulce ca mierea e glonțul patriei, București, 1971; Între Socrate și Xantipa, București, 1973; Să crești într-un an cât alții într-o zi, București, 1973; Sfârșitul bahic, București, 1973; Copiii Domnului. O legendă munteană, București, 1974; Boxes, Stairs and Whistle Time, Londra, 1975; The Last Wave, Sydney, 1977; Before and After Edith, Londra, 1978; ed. (Înainte și după Edith), tr. Antoaneta Ralian, București, 1993; In Hot Blood, Los Angeles, 1986; Amazon Beaming, New York, 1991
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
egumen la mănăstirea Motru, de unde și numele Motreanu, cu care a semnat uneori. Cursul de filosofie, rămas în manuscris, și numeroasele cuvântări festive, adunate, în parte, în Cuvinte panighirice și moralnice (1826), pun în evidență un spirit iluminist. Printre cărturarii munteni din generația premergătoare revoluției de la 1848, P. a fost unul dintre cei mai radicali adversari ai instituțiilor feudale din Țările Române. Influențat de Bacon și Descartes, el este adept al „dreptului natural”, al reformelor sociale, al răspândirii culturii prin școli
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Bolliac și Bălcescu (un „romantic de esență tare”), ca și asupra operei epice a lui Costache Negruzzi (e aici o analiză antologică a nuvelei Alexandru Lăpușneanul), însă nu sunt uitați nici ardelenii (cu accent pe G. Barițiu) și basarabenii, poeții munteni minori, nici creația „în spirit popular” a lui Anton Pann. Romantismul românesc - venind după lucrarea parțială și pierdută în amănunte a lui Bogdan-Duică din 1923 despre „întâii poeți munteni” - se impune ca prima sinteză completă asupra perioadei. În spiritul concepției
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
uitați nici ardelenii (cu accent pe G. Barițiu) și basarabenii, poeții munteni minori, nici creația „în spirit popular” a lui Anton Pann. Romantismul românesc - venind după lucrarea parțială și pierdută în amănunte a lui Bogdan-Duică din 1923 despre „întâii poeți munteni” - se impune ca prima sinteză completă asupra perioadei. În spiritul concepției sale generale, P. acordă un loc proeminent descrierii contextului istoric și cultural, doctrinei literare și liniilor de forță ale ideologiei literare. Poezia lui Mihai Eminescu, un curs din 1947-1948
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
atât de mare ai milostivire / Spre mine, sluga ta cea vinovată, / Ca să trăiesc cu tine-n nemurire / Și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată...”. SCRIERI: Capitolo del Prencipe di Valacchia, în Stefano Guazzo, Dialoghi piacevoli, Veneția, 1586, 25-26; Rugăciunea domnului muntean (tr. și publ. Al. Ciorănescu), RFR, 1935, 9; reed. (Imn), LRV, I, 293-297, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, îngr. Gabriela Gabor, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996, 29-31. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Petru Cercel, București, 1874; Ramiro
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
Anexe O. editează cronica lui Grigore Ureche și De neamul moldovenilor, scrierea lui Miron Costin. Aceeași acribie în critica de text o va aplica și în alte ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei (1967), Miron Costin, Opere alese (1967), Cronicari munteni (1970). În cercetarea Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”) (2002) sunt urmărite manuscrisele în succesiunea lor, cu diferențele (capabile să identifice versiunile, statutul și particularitățile lor
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
-lea - al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. Ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pref. edit., București, 1967; Miron Costin, Opere alese, pref. edit., București, 1967; ed. (Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor. Viiața lumii), București, 1996; Cronicari munteni, pref. edit., București, 1970; Scrisori către Ovid Densusianu, I-IV, București, 1979-1989 (în colaborare cu Ileana Vârtosu și Maria Rafailă); Herodot, Istorii, pref. edit., București, 1984 (în colaborare cu Lucia Șapcaliu). Repere bibliografice: Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 190; Șerban Cioculescu, „Scrisori către
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
Samosata -, i-a relevat lui N. principalele idei ce vor sta mai târziu în atenția scriitorilor obișnuiți cu reflecția umanistă. El constată asemănarea dintre limba latină („nouă vădit înrudită”) și română la numai câțiva ani după Grigore Ureche, dar cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
surprins solia trimisă de N.B. la papa Leon al X-lea, pontiful deschis către luminile Renașterii, unde pleacă în 1519 Antonio Policalas, un grec de la Curtea voievodului, inițiativa fiind menită să confere un oarecare suport năzuințelor românilor. Aproape concomitent domnul muntean îi cerea lui Manuil din Corint, „mare ritor” al Patriarhiei din Constantinopol, un text privitor la deosebirile de dogmă dintre ortodocși și catolici, având nevoie de un înscris emis de o autoritate ecleziastică. Doveditoare pentru faima voievodului este și promptitudinea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
barbiană pentru poezia română actuală; în numărul 1/1999, o convorbire a lui Mihai Șora cu Marin Mincu despre Eugen Ionescu și un text al directorului P. despre Ionescu, insistând pe dimensiunea universală, dar și pe cea locală („spiritul creativ muntean”, inovativ și polemic); în numărul 1/2000, studiul lui Marin Mincu despre Tudor Arghezi și „tentativa dramatică de constituire a eului poetic”, aspirație prin care poezia acestuia marchează un moment esențial în evoluția spre modernitate a liricii românești. Alte numere
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
-o, câțiva scriitori fiind tratați monografic. În 1924, ca al doilea volum din Istoria literaturii române din secolul XVIII, apare monografia Viața și operele lui D. Cantemir, cel dintâi fiind publicat în 1926 și ocupându-se de Cronicari moldoveni și munteni. Prezentarea epocii și integrarea autorilor avuți în atenție în contextul cultural al momentului este o caracteristică a manierei de abordare a istoricului literar. Astfel, și în ultimul volum din serie, Epoca lui Clain, Șincai și Maior (1927), el evidențiază existența
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]