538 matches
-
o coalițe formată din familiile rivale. Cariera lui Kara Mahmud, care avea să exercite o influență majoră asupra întregii regiuni apusene a Balcanilor, s-a desfășurat paralel cu evoluția evenimentelor care au avut loc în același timp în Muntenegrul vecin. Muntenegrenii În 1499, după cucerirea Muntenegrului, ocîrmuirea otomană a depus puține eforturi pentru controlarea acestui ținut muntos îndepărtat. Sistemul timarelor nu a fost niciodată aplicat aici, iar în schimbul plătirii taxei pe cap de locuitor, care nu era mare, regiunea a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de locuitor, care nu era mare, regiunea a fost în general lăsată să se descurce singură. Unica oficialitate otomană care-și făcea apariția era reprezentantul puterii centrale, care încerca, în general fără succes, să adune impozitele. Ca și armatolii greci, muntenegrenii erau și ei eligibili pentru ocuparea unor funcții militare. Din cauză că teritoriile lor erau după 1699 situate foarte aproape de posesiunile venețiene din Dalmația, era de așteptat ca ei să-și aducă contribuția la apărarea frontierei respective, dar puteau fi găsiți mult
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
militare. Din cauză că teritoriile lor erau după 1699 situate foarte aproape de posesiunile venețiene din Dalmația, era de așteptat ca ei să-și aducă contribuția la apărarea frontierei respective, dar puteau fi găsiți mult mai des luptînd de partea celeilalte tabere. Majoritatea muntenegrenilor locuiau în zone muntoase, unde duceau o viață foarte asemănătoare celei a albanezilor și grecilor aflați în medii similare. Ocupațiile lor principale erau creșterea vitelor și a oilor, vînătoarea și banditismul, acolo unde acesta dădea rezultate profitabile. Unitatea socială și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
politică, țara aceasta avea totuși să joace un rol care depășea cu mult sărăcia, suprafața mică și starea ei înapoiată. Dat fiind că teritoriul ei era sfîșiat de certurile dintre triburi, singurul element al unității a fost la început biserica. Muntenegrenii erau de naționalitate sîrbă și de religie ortodoxă. Centrul lor era mînăstirea de la Cetinje, ai cărei episcopi dețineau jurisdicția asupra întregului teritoriu. Aceștia erau de obicei aleși de un sinod și pînă în 1766 erau confirmați de patriarhul de la Peć
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
țări, astfel că episcopul era șeful statului și permitea Muntenegrului să joace cel puțin un mic rol în problemele internaționale. Primele relații strînse cu o putere din afara statului au fost cele cu Veneția vecină, care îi plăteau pe căpeteniile triburilor muntenegrene în schimbul sprijinului acordat de acestea. În războiul Ligii Sfinte, unele dintre acestea au luptat de partea Veneției, fapt care a dus la ocuparea țării de o armată turcească. O serie de răscoale au izbucnit și atunci cînd Petru cel Mare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu s-a ales cu nimic prin Tratatul de la Passarowitz. Deși s-a încercat stabilirea unor relații mai strînse cu Austria, Rusia a devenit începînd din perioada aceasta principala țintă a atenției Muntenegrului. Să ne amintim că încă în 1710, muntenegrenii, sprijiniți de triburile din Brda și Herțegovina, se revoltaseră atunci cînd țarul Petru cel Mare ceruse ajutorul creștinilor, mișcare înăbușită cu prețul unor mari pierderi. Ulterior, principala legătură a fost cea dintre autoritățile ecleziastice ale celor două țări. În 1716
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
înăbușită cu prețul unor mari pierderi. Ulterior, principala legătură a fost cea dintre autoritățile ecleziastice ale celor două țări. În 1716, Danilo a plecat în Rusia, unde i s-au dăruit bani, cărți și lucruri trebuitoare bisericii. Unul dintre partizanii muntenegreni de frunte ai alianței cu Rusia a fost episcopul Vasilije Petrović, care a vizitat în trei rînduri Sankt Petersburgul, sperînd că împărăteasa Ecaterina va institui un protectorat asupra țării lui. Ca să-i informeze pe ruși asupra Muntenegrului, el a publicat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
că împărăteasa Ecaterina va institui un protectorat asupra țării lui. Ca să-i informeze pe ruși asupra Muntenegrului, el a publicat în 1754 la Moscova o carte intitulată History of Montenegro, în care, dacă mai este nevoie s-o spunem, faptele muntenegrenilor nu erau deloc desconsiderate. Între timp, relațiile cu Poarta rămîneau încordate în toată țara. Triburile muntenegrene efectuau raiduri după raiduri peste graniță și constituiau o sursă de necazuri și un pericol pentru vecinii lor. În 1756, trupele bosniace, ajutate de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Muntenegrului, el a publicat în 1754 la Moscova o carte intitulată History of Montenegro, în care, dacă mai este nevoie s-o spunem, faptele muntenegrenilor nu erau deloc desconsiderate. Între timp, relațiile cu Poarta rămîneau încordate în toată țara. Triburile muntenegrene efectuau raiduri după raiduri peste graniță și constituiau o sursă de necazuri și un pericol pentru vecinii lor. În 1756, trupele bosniace, ajutate de Veneția, ai cărei supuși erau și ei păgubiți de acțiunile muntenegrenilor, au atacat zona. După ce o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
încordate în toată țara. Triburile muntenegrene efectuau raiduri după raiduri peste graniță și constituiau o sursă de necazuri și un pericol pentru vecinii lor. În 1756, trupele bosniace, ajutate de Veneția, ai cărei supuși erau și ei păgubiți de acțiunile muntenegrenilor, au atacat zona. După ce o forță otomană le-a invadat ținutul, Muntenegrul a dat asigurări că își va plăti taxele și că raidurile lui vor înceta. În 1766 s-a petrecut un episod extrem de ciudat atunci cînd a sosit în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
realmente să ia unele măsuri extrem de necesare, străduindu-se să instituie un fel de conducere civilă oficială și să pună capăt neîncetatelor certuri dintre triburile rivale. Acțiunile lui au atras atenția marilor puteri. Subvențiile Rusiei nu au mai fost trimise. Muntenegrenii și-au reluat totodată raidurile în teritoriile turcești și venețiene. În 1768, Poarta a trimis o armată împotriva lui Ștefan, dar aceasta nu a putut face mare lucru, din cauză că izbucnise între timp și războiul cu Rusia. Preocupată de evoluția evenimentelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
moment pentru a ajuta efortul de război al Rusiei. Ștefan a fost în cele din urmă otrăvit în 1773 de un servitor grec aflat în slujba Porții. După acest episod, relațiile cu Rusia s-au deteriorat. În 1777, o misiune muntenegreană a plecat la Sankt Petersburg, dar nu a fost primită de Ecaterina. Ocîrmuirea rusă ducea o politică de colaborare cu Viena și ezita să se amestece în partea de vest a Balcanilor. Muntenegru a făcut unii pași și în direcția
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ortodoxă slavă era deci în mare parte subordonată moșierilor musulmani de origine slavă. În ceea ce privește loialitatea, musulmanii erau desigur de partea dominației otomane, cu condiția acordării unei puternice autoguvernări în provincii, în vreme ce ortodocșii se simțeau atrași de vecinii lor sîrbi și muntenegreni o situație care crea dificultăți atunci cînd popoarele acestea erau în conflict cu Poarta. Catolicii erau atrași de ținuturile habsburgice și de Croația catolică. Monarhia de la Viena pretindea dreptul de protecție religioasă asupra lor. Ca provincie situată la periferia unui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
continentală și insulară, Albania, Muntenegru, Bosnia și Serbia aveau posibilitatea să țină sub control propriile lor afaceri locale și să ducă adesea o politică independentă. Distanța mare pînă la casele lor din munți le acorda unora dintre greci, albanezi și muntenegreni o mare libertate de mișcare. Apropierea de granițele terestre și de mări le permiteau tuturor acestor zone să aibă unele legături aparte cu puterile străine. Spre deosebire de ele, datorită poziției lor geografice, Bulgaria, Tracia și Macedonia, despre care vom discuta în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lor organizații sătești. Biserica ortodoxă constituia un al treilea element al vieții morale și spirituale a creștinilor, dar și în privința controlului politic asupra regiunii. Unele autorități bisericești sprijineau sistemul, dar altele, mai ales unii dintre patriarhii sîrbi și dintre episcopii muntenegreni, s-au aflat în fruntea luptei pentru subminarea dominației otomane. În aceeași manieră, o parte dintre notabilii locali, în primul rînd cei care beneficiau financiar de situație sau care nu vedeau nici o altă alternativă viabilă, colaborau bine cu autoritatea otomană
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Marea Adriatică. În momentul acesta, atît forțele franceze cît și cele ruse urmăreau să pună stăpînire pe punctele strategice. O unitate franceză a reușit în mai 1806 să ocupe Dubrovnikul, oraș catolic care nu a opus cine știe ce rezistență. Trupele rusești și muntenegrene l-au asediat și l-au bombardat apoi masiv, dar nu au reușit să alunge garnizoana franceză. Trupele rusești au fost în schimb în stare să cucerească Kotorul și zona din jurul acestuia, iar flota rusească a ocupat insulele Hvar și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și l-au bombardat apoi masiv, dar nu au reușit să alunge garnizoana franceză. Trupele rusești au fost în schimb în stare să cucerească Kotorul și zona din jurul acestuia, iar flota rusească a ocupat insulele Hvar și Brač. În timpul războiului, muntenegrenii s-au folosit de porturile Kotor și Budva. Perioada aceasta a marcat punctul culminant al colaborării ruso-muntenegrene. Petru i-a trimis o scrisoare lui Alexandru I, propunîndu-i întemeierea unui stat întins, care urma să includă teritoriile Muntenegrului, Herțegovinei și Dalmației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Dalmației, o parte a Albaniei și Dubrovnikul, acesta din urmă fiind capitala. Petru își rezervase postul de domnitor, iar Rusia era puterea protectoare. Deși ocîrmuirea rusă avea toate motivele să fie mulțumită de posibilitatea de a se folosi de luptătorii muntenegreni, soarta acestei țări nu prea conta față de interesele generale ale Rusiei în plan general european. În 1807, guvernul rus a încheiat un acord cu Franța, Tratatul de la Tilsit, prin care Kotorul era cedat acesteia din urmă; muntenegrenilor li s-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
folosi de luptătorii muntenegreni, soarta acestei țări nu prea conta față de interesele generale ale Rusiei în plan general european. În 1807, guvernul rus a încheiat un acord cu Franța, Tratatul de la Tilsit, prin care Kotorul era cedat acesteia din urmă; muntenegrenilor li s-a spus să evacueze zona. În anii următori, micul stat a fost implicat în continuare în permanentele conflicte cu vecinii lui albanezi și otomani. În 1813, cu ajutorul britanicilor, trupele muntenegrene au ocupat din nou Kotorul. La sfîrșitul războiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prin care Kotorul era cedat acesteia din urmă; muntenegrenilor li s-a spus să evacueze zona. În anii următori, micul stat a fost implicat în continuare în permanentele conflicte cu vecinii lui albanezi și otomani. În 1813, cu ajutorul britanicilor, trupele muntenegrene au ocupat din nou Kotorul. La sfîrșitul războiului, existau speranțe că portul va fi păstrat, dar Rusia a sprijinit pretențiile habsburgilor. Guvernul rus încetase între timp să mai trimită subvenția și nu expediase nici o armă, așa că, în ciuda unei lupte aproape
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fi fost martorul pericolelor externe cu care s-a confruntat imperiul, mai important este acela că în intervalul cuprins între anii 1798 și 1812 guvernarea centrală a fost nevoită să facă permanent față opoziției supușilor lui musulmani și creștini. Acțiunile muntenegrenilor au fost discutate și, așa cum am menționat deja, sîrbii au declanșat în 1804 o revoltă importantă. Ceea ce era însă deosebit de periculos pentru imperiu era incapacitatea ocîrmuirii centrale de a-i ține în frîu pe notabilii musulmani, care adeseori nu numai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un puternic sprijin local, acțiunile lor constituiau o amenințare la adresa vieților și averii unei mari părți a populației otomane. Am prezentat deja efectele acestora asupra unor anumite zone. Atacurile lui Kara Mahmud, de pildă, i-au obligat pe membrii triburilor muntenegrene să renunțe la unele dintre conflictele lor interne și să acorde unui singur lider cel puțin o parte a autorității. Ei au recurs și la sprijinul unor puteri străine: Rusia, Franța și Austria. Reacția românilor a fost asemănătoare. Raidurile lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
expansiune în zona Mării Negre. Către sfîrșitul secolului al optsprezecelea, nu numai că ținuturile de la nord de această mare, inclusiv Crimeea, fuseseră anexate, dar Rusia era profund implicată și în problemele locuitorilor balcanici ortodocși, în special în cele ale grecilor, sîrbilor, muntenegrenilor și, firește, în cele ale românilor din Principatele Dunărene. Guvernul țarist intenționase înainte de 1812 să pună stăpînire pe provinciile românești, dar se mulțumise în final doar cu Basarabia. În secolul al nouăsprezecelea, guvernul rus avea să-și păstreze avantajele de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în trecut, cînd apelase frecvent la sprijinul creștinilor în timpul invaziilor, guvernul rus privea acum cu ochi buni ajutorul balcanicilor. La momentul respectiv, o armată rusească se afla în Principate, o flotă străbătea apele Adriaticii, iar alte trupe rusești, împreună cu cele muntenegrene, ocupau porturile Kotor și Budva. Serbia putea forma un front de legătură între toate aceste zone operative. În iunie 1807 a sosit la Belgrad un emisar al Rusiei, marchizul F. O. Paulucci. Instrucțiunile acestuia constau în analizarea situației și estimarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
că trimiterea unui cap tăiat sultanului era o practică curentă. Infigerea capetelor în pari și tragerea în țeapă erau metode obișnuite de controlare a marii mase a populației. În unele zone primitive, colecționarea capetelor făcea parte din cultura locală. Pentru muntenegreni, de exemplu, practica aceasta avea o mare importanță simbolică. Un cunoscut scriitor iugoslav modern explică: Capul tăiat constituia cea mai mare mîndrie și bucurie pentru muntenegrean. El considera luarea capetelor drept actul cel mai înălțător și cea mai mare mîngîiere
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]