474 matches
-
lor să nu găzduiască pe nimeni... A scris, la Iași, Dumitru Filip...” „Ei ce zici, fiule? Am avut drteptate? Au ba?” Ca întotdeauna, ai avut dreptate, părinte. „Și acum ai să dai peste un înscris al lui Gavril Movilă, domn muntenesc, care la prima vedere nu ți-ar cam folosi, dar, studiat cu băgare de seamă, îți dezvăluie lucruri nebănuite.” Tocmai țin în mână actul despre care vorbește sfinția ta. „Ce scrie, fiule?” Gavril Movilă „voievod a toată Țara Românească” scrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lui, cheltuiala lui, ca un crai ținea lucrul prea sus (...) că el să ținea și vorovea în casa lui de să ispitea să fie crai în Țara Ungurească, și un fecior al lui în Țara Moldovei și altul în Țara Muntenească”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. După cele întâmplate, doamna Anastasia s-a retras în Țara Românească. A avut după moartea soțului ei o comportare mult criticată de contemporani. A plecat cu copiii la Constantinopol unde a trebuit să
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prin Rusia. Se înlocuiește zidul despărțitor dintre naos și pronaos cu o triplă arcadă sprijinită pe doi stâlpi, se măresc numărul de ferestre în naos și altar, se lărgesc pridvoarele, iar stilul moldovenesc al fațadelor se înlocuiește cu motivee arnamentale muntenești (brâul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare și rotunde etc.) De la jumătatea secolului al XVII-lea apar influențe eterogene venite din Occident (prin Polonia). Ele alternează stilul moldovenesc prin motive neoclasice care ornează fațadele așa cum vedem la Golia. Combinațiile cu stilul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe arcuri de piatră în formă de brâu împletit și sprijinit pe console frumos profilate; pridvorul are două intrări laterale. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea se văd în arhitectura din Moldova și influențe muntenești. La Hlincea 1586-1587, Aroneanu 1594, Galata 1584 apar aceste influențe: pridvorul deschis pe coloane de cărămidă, decorația fațadelor cu registre în arcade cu arhivolte intrânde, și o mai ușoară trecere din pronaos în naos prin îndepărtarea peretelui despărțitor, iar ușa
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
trie domnia domniei mele. La văleat 7224 (1716) începând piternica împărăție turcească războiu cu nemții la leat 7225 (1717), trimis-au și nemții de la Ardeal pe un căpitan anume Pivoda cu o samă de cătane ș-a luat pre domnul muntenesc anume Neculaiu Mavrocordato din scaunul domniei din tărgu din București, noembre 11, cu toată casa lui și-l duse în cetate, în Sibiu. După care pis-a în gând și pentru noi ca să ne e și a trimis pe un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
v.). În sfârșit, în manuscrisul alcătuit pentru vornicul Toader Negruți se notase: "1848, iar au fost holeră mare, cât la orașu Eșii au murit daozeci și trii de mii de suflete. Și au vinit moscalii, di au trecut în Țara Muntenească. Și boer[ii] urgisiți s-au bătut cu turcii"267. După cum știm, spătarul Teodor Burada și-a alcătuit, la 5/17 august, Testamentul meu..., "în vremea înfricoșatei și de viață secerătoare epidemie a holerei, întîmplată în Moldavia în lunile mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o sută de leghe. Am intrat într-un sat. — Trebuie să fie Ogurusu. Mergeți în liniște. Ici și colo se vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scăpăciuni... că câți egumeni au fostu... au vândut bucatile și s-au dus, unul... cu moscalii și au lăsat m(ă)n(ă)stirea pustii și datoare; altul... au prăpădit în zilile domnii mele... și s-au dus în Țara Muntenească și acmu au rămas numai beserica și oarece din moșii. Și ni s-au rugat acești... egumeni să pui egumăn pi popa Ionichie... cu această tocmală: el să aibă a trimite câte triidzăci de lei bătuți în tot anul,... fără
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
unde s-a Însurat prima dată nu l-au uitat. Ba unii chiar și-au amintit că el ar fi simpatizat cu legionarii Înainte de a pleca pe front. Nu e vorba numai de ignoranța sau de tăcerea cuiva În fața salutului muntenesc: ziua bună. Organele locale nu-și pot permite să-l lase să urce Înapoi În muntele cu fân și izvoare, cu vaci și porci, cu meri și pruni pe un om asupra căruia plutesc bănuieli. Dar el nu mai ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clavecin, armonii lunare, ciudate note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi...), iar un aport, deloc neglijabil, în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul. Aud zborul / de îngeri în lumina lăcrimată subt desfrunzirea smirnei...; E verde frigul dincolo de tine...; planeții bat mioapele timpane...). Antologia Astralia se deschide cu selecții
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Duca voievod. Și cam ce spune cronicarul? „Că el (Duca vodă) să ține și vorove în casa lui , de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și cînd ieșe afar-în nărod, tot posomorît căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas-învățătură
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Seghiște etc. Populația românească trăia dispersată în cătune și locuințe izolate. În momentul cuceririi Transilvaniei de către unguri, care practicau creșterea extensivă a vitelor, slavo-românii din basinurile râurilor și din câmpii au fost împinși spre periferia acestora, unde datorită preponderenței elementului muntenesc român, ea a câștigat un caracter român-slav și în curând curat românesc. În sfârșit, trebuie să se țină seama de faptul că ungurii au ocupat mari întinderi de pământ fără să fie prea numeroși. Când agricultura începe a se dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșitul secolului al XIII-lea, în împrejurări obscure, capătă consistență acțiunea de unificare și neatârnare statală, în aria voievodatului lui Seneslau, nucleul statului muntean. Această obscuritate, de fapt, penuria documentelor istorice, a reprezentat temeiul (osatura) tradiției istorice endogene, în principal muntenească, de coloratură câmpulungeană, prin care nașterea Țării Românești era pusă pe seama unui "ctitor" de stat, numit Negru Vodă, apoi Radu Negru. Gh. Brătianu, în Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești (1945), arată cum s-a ajuns la "un îndoit proces
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
când este atestat documentar Iachint, nu cunoaștem numele nici unui ierarh de la sud de Carpați. În 1348, acesta este menționat ca mitropolit la Vicina. Se pare că, în anii următori Iachint este mutat la Câmpulung sau la Argeș. El conducea biserica muntenească ca mitropolit, prin urmare, după întemeierea țării, se ajunsese la o organizare bisericească centralizată. Dar noua conducere a bisericii muntene nu avea, în primii ani, recunoașterea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, suprema autoritate în partea de răsărit a Europei. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1-ar fi incitat pe Kogălniceanu să scrie, în 1837, Esquisse sur I 'histoire, Ies moeurs et la langue des Cigains (Schiță asupra istoriei, moravurilor și limbii țiganilor). Această mobilizare se concretizează prin publicarea unor Fragmente din cronici moldovenești și muntenești, și printr-o notiță biografică dedicată cronicarilor moldoveni. Între 1872-1874, Cronicile românești sînt editate în trei volume. Studiile lui Kogălniceanu, în Franța și Germania, utilizarea izvoarelor, Cronicile, realizate de cronicarii aflați în contact cu Polonia și Italia, lectura unor lucrări
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
I. L. Caragiale ori ca la Pavel Dan, de pildă. Există fără îndoială o componentă „ardelenească” a acestui prozator „oltean”- prin origine și tematică - ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
a devenit una de netrecut. A avut loc și interzicerea folosirii unor cuvinte nemoldovenești, a unor forme ortografice „românești”, eliminarea din operele clasicilor a etnonimului „român”, a glotonimului „limba română”, interzicerea unor lucrări sau pasaje folclorice ce păreau de sorginte muntenească. Cu toate acestea, constituirea unei națiuni moldovenești indubitabile nu a reușit. Eugen Coșeriu găsea câteva cauze ale eșecului încercării creării unei limbi moldovenești culte pe baza limbajului popular local basarabean sau transnistrean: încercarea de a elabora o nouă limbă națională
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest timp (1812), când teritoriul Moldovei de Est a fost anexat la Rusia, România ca stat nu exista în Europa. Deci, în lume nu exista nici
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
exista în Europa. Deci, în lume nu exista nici națiunea română și nici limba română. Dar până în acel moment (1812) exista Moldova, unde trăiau moldoveni și vorbeau limba moldovenească; exista Valahia (Muntenia) unde trăiau valahii (muntenii) și vorbeau limba valahă (muntenească). De aceea moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului au continuat să vorbească și să-și numească limba lor - moldovenească”. Materialul prezintă, așadar, și o contradicție logică: dacă o națiune apare odată cu statul, iar apariția statului determină geneza unei națiuni, atunci
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
teze evident eronate trebuie susținute cu argumente cât de cât veridice, nu inepții care afirmă că orice națiune are și o fizionomie proprie și propria culoare sau nuanță. Iar dacă „român” desemnează doar „cetățean al statului România”, de etnie ardelenească, muntenească sau moldovenească, atunci acest apelativ (de român) a apărut, în mod logic, doar odată cu statul România, așadar după 1859, 1866, atunci când denumirea de „România” este folosită într-un act oficial de mare importanță (Constituția adoptată în acel an) sau chiar
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
eliminarea din școlile din Republica Moldova a Istoriei Românilor și a Limbii Românilor (cu majuscule în text), și o reamintire a originii națiunii moldovenești din ciobănașul moldovean din Miorița (ucis de ciobănașul ungurean și de cel, probabil, de naționalitate vrânceană, adică muntenească), face și Ioana Bejenaru din Raionul Drochia. Toate reacțiile scrise în cea mai pură limbă literară română, cu termeni pe care orice român de la vest de Prut îi folosește în conversațiile sale cotidiene. Se susține uneori, în forme alambicate, originea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
mai viteji, de care se temeau legionarii romani, dar autorul săvârșește o inconsecvență atunci când spune că dacii liberi au dezvoltat o limbă romanică la sud și est de Carpați, așadar și pe locul unde mai târziu ar fi apărut națiunea muntenească, tot urmași ai geților (dacilor) liberi. Ambiguu sună și continuarea discursului domnului Chifiac: teritoriul respectiv s-a împărțit mai apoi în „Moldova și Transalpinia (fosta Dacia), care spre deosebire de Moldova, a avut mai multe denumiri: Țara Basarabilor, Valahia, Muntenia, Țara Românească
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1859) și, în plus, nu printr-un proces lent și firesc, de asimilare culturală și lingvistică, ci printr-o politică de stat, printr-o impunere populației majoritare (în cazul de față limba moldovenească impusă populației, mai numeroase, vorbitoare de limbă muntenească sau valahă). Și mai incredibilă ar fi o astfel de asimilare lingvistică totală, petrecută în doar câteva decenii. Afirmația cercetătorului Vasile Vieru prezintă însă și o contradicție flagrantă cu propriul discurs. Dacă înțelegem bine fragmentul mai sus citat, Vasile Vieru
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
inclusiv ucraineni și găgăuzi rusofoni, ar fi de aproximativ 10-15%). Lingviștii serioși au fost unanimi de altfel în a susține unitatea limbii române, dincolo de fireasca sa diversitate sub forma graiurilor. Cele 3 (după alte păreri 5) graiuri ale dialectului dacoromân (muntenesc, moldovenesc, bănățean, crișean și maramureșean), nu coincid, de altfel, granițelor statale artificiale și bazate pe considerente politice și geografice în Evul Mediu (graiul moldovenesc se întinde și în nord-estul Transilvaniei și în nordestul Munteniei, precum și o parte a Dobrogei). De
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
unitatea de limbă și de origine a locuitorilor din Țara Românească și din Moldova erau conștienți și cronicarii polonezi. Ioachim Bielski stăruie asupra unității de neam a muntenilor și moldovenilor: „Românii se împart azi în două, au doi voievozi, cel muntenesc și cel moldovenesc, dar înainte a fost unul singur care se numea sau muntenesc sau moldovenesc, căci nu era nici o deosebire”. Cronicarul Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. În documentele de cancelarie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]