470 matches
-
mai mare distanță față de reședința comunei, adică 11,5 km Nord-Vest. Satul este așezat într-o depresiune înconjurată de dealurile: Muntenești(330 m.), Motuș, Ruginoasa-Merei și ramificația Ludești-Budăiul.La marginea de sud a satului, din punctul numit "Fântânele", izvorăște pârâul Muntenești care trece și prin satul vecin, Bârzești, după care se varsă în râul Bârlad după un traseu de 7,5 km. Întâmplător, în anul 1951, s-a descoperit pe teritoriul acestui sat un vas de lut cu 775 de monede
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
râul Bârlad după un traseu de 7,5 km. Întâmplător, în anul 1951, s-a descoperit pe teritoriul acestui sat un vas de lut cu 775 de monede romane de la împăratul Nero și până la Septimius Severus (aprox.58-200 d.H.). Satul Muntenești apare pentru prima dată în documentele oficiale între anii 1772-1774 când trupele imperiale rusești de ocupație au intreprins un recensământ(de fapt o catagrafie) a Moldovei pentru a afla puterea economică a acestei țări în eventualitatea unei ocupări definitive. Pe
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
pentru a afla puterea economică a acestei țări în eventualitatea unei ocupări definitive. Pe atunci, atât o parte din moșie cât și satul, erau în proprietatea Mănăstirii Frumoasa din Iași iar locuitorii proveneau din munții Bucovinei, de unde și numele satului, Muntenești. În 1783 a fost inclus, din punct de vedere administrativ, în "Ocolul Racova", pendinte de ținutul Vasluiului. Ca multe alte sate, Munteneștii au fost "plimbați" de-a lungul timpului de la o comună la alta, în funcție de viziunile reformatoare ale numeroaselor guverne
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
satul, erau în proprietatea Mănăstirii Frumoasa din Iași iar locuitorii proveneau din munții Bucovinei, de unde și numele satului, Muntenești. În 1783 a fost inclus, din punct de vedere administrativ, în "Ocolul Racova", pendinte de ținutul Vasluiului. Ca multe alte sate, Munteneștii au fost "plimbați" de-a lungul timpului de la o comună la alta, în funcție de viziunile reformatoare ale numeroaselor guverne, sau după interesele marilor proprietari. Astfel, între 1865-1929, satul a făcut parte din com.Bârzești. Din 1929 și până în 1931 a ținut
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
com. Delești, după care a revenit la comuna Bârzești până în 1950. Din acest an și până-n 1956, a fost sat component al comunei Buhăești dar din 1956 până în 1968 a fost realipit com. Bârzești. Din 1968 și până astăzi, satul Muntenești face parte din com. Ștefan cel Mare. Dacă la recensământul rusesc dintre anii 1772-1774 satul a fost înregistrat cu 5 "liude"(capi de familie) care însemnau aprox.30 de suflete, la catagrafia din 1820 satul avea 25 "liude"(aprox.150
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
liude" (aprox.270 suflete), în anul 1966-294 suflete, în 1977-225 iar în anul 2002 satul mai avea 126 de locuitori, în covârșitoarea majoritate bătrâni cu pensii de CAP sau de stat. Ca în multe alte sate vasluiene, puținii locuitori din Muntenești se ocupă cu agricultura pe loturi mici și cu creșterea animalelor dar strict în interesul gospodăriilor proprii. Proprietarii atestați ai diverselor trupuri de moșie de aici au fost: mănăstirea "Frumoasa" din Iași, serdarul Costachi Caracaș, aga Vasile Pogor, frații Frimu
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
nota și aspectul de sat nesistematizat, specific secolelor al XVIII-lea, al XIX-lea sau chiar de început de secol al XX-lea.Electrificarea s-a terminat relativ târziu față de celelalte sate ale comunei și anume în 1968. În satul Muntenești există și funcționează cea mai veche biserică din comună construită din lemn în anul 1785 de ieromonahii: Avram, Lupu, Ghenadie și Dorofteiu și a fost declarată monument istoric. Biserica are hramul "Sfinții Voievozi Mihai și Gavril". Prima școală din Muntenești
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
Muntenești există și funcționează cea mai veche biserică din comună construită din lemn în anul 1785 de ieromonahii: Avram, Lupu, Ghenadie și Dorofteiu și a fost declarată monument istoric. Biserica are hramul "Sfinții Voievozi Mihai și Gavril". Prima școală din Muntenești a început să funcționeze (în local închiriat)din anul 1922 avându-l ca prim învățător pe Ștefan Șendrea. Din 1935 și până în 1950 (când a fost mutat pe criterii politice la o altă școală dintr-un sat îndepărtat) această școală
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
mixtă. Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa la acea vreme, în plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și comuna Hângulești. Comuna avea 966 de locuitori, o biserică zidită în 1836 de un anume Ioniță Mărculescu din Focșanii Muntenești, și o școală de băieți cu 45 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vulturu în aceeași plasă și comuna Hângulești în plasa Măicănești a județului Râmnicu Sărat. Comuna Vulturu avea aceeși structură și 4168 de locuitori. Comuna Hângulești
Comuna Vulturu, Vrancea () [Corola-website/Science/301914_a_303243]
-
zece familii din Nănești, ținutul Putnei, vând lui Radu Dudescu, marele căpitan de margine al Țării Românești, după cum urmează: „"Noi moșnenii din Nănești din Țară Moldovei vindem tot cotul cât este, de înconjura apă Șirețelului, care loc este din Țară Munteneasca, la Râmniceni".”("C. Constantinescu Mircești și Ion Dragomirescu, Contribuții cu privire la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, de la întemeierea Principatelor și până la Unire, București, 1964, p.64"). Însă, în realitate, vechimea satului este și mai adâncă, astfel că tradiția vorbește despre
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
secolele XIV-XVIII http://www.patriarhia.ro/ro/structura bor/istoric bor 3b.html) Astăzi, cu toată campania de colectivizare și de agricultură intensivă, locuitorii satului poartă încă numele lor cu rezonanță ardeleana, cântă cântece de doina specific ciobanilor de peste munți 9guturale), poartă straie muntenești și au stani pe malurile Râmnicului că ardelenii veniți odinioară. Sărbătorile de iarnă poartă amprenta satelor de munte din regiunea Brașovului, astfel colindele sunt realizate preponderent de către grupuri de bărbați, după model pastoral.
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
cel Mare face parte din comuna cu același nume și este situat la 12 km nord de orașul Vaslui, aproximativ în centrul județului Vaslui. Din comuna Ștefan cel Mare mai fac parte următoarele sate: Bârzești, Brăhășoaia, Călugăreni, Cănțălărești, Mărășeni și Muntenești. Comuna Ștefan cel Mare are următoarele vecinătăți: Din punct de vedere fizico-geografic satul Ștefan cel Mare este așezat în zona Podișului Central Moldovenesc, partea estică a sa fiind străbătută de râul Bârlad. Clima este moderată dar, uneori, verile sunt extrem de
Ștefan cel Mare, Vaslui () [Corola-website/Science/301916_a_303245]
-
în vara aceluiași an. În urma bătăliei de la Râmnicul Sărat din 8 iulie 1481 în care sunt înfrânți Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), Ali beg și Skender beg, conform cronicarului moldovean Grigore Ureche, „[...] au pus Ștefan vodă domn Țării Muntenești pe Vlad vodă Călugărul [...]“. În ciuda victoriei de la începutul lui iulie, pe 28 august Basarab cel Tânăr dă act de întărire ca voievod de la Pitești, și, același, dă acte din aceeași calitate în 16 noiembrie, decembrie 1481 și, ultimul, în 2
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
grupului relativ fragmentat de graiuri ardelenești, împreună cu graiul crișean. Acest lucru plasează graiul maramureșean în grupa nordică de graiuri românești, care include și graiul moldovenesc și graiul bănățean, spre deosebire de grupa sudică din care fac parte graiul ardelenesc de sud, graiul muntenesc și graiul oltenesc. În contextul varietăților de vorbire de tranziție foarte fragmentate ale Transilvaniei, clasificarea graiului maramureșean ca o varietate individuală este îngreunată, ca și în cazul graiului crișean, de numărul mic de trăsături fonetice distinctive. Această dificultate a determinat
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
sunt exploatați și mai mult ca înainte. Felul cum erau tratați varia mult și în general ei erau la voia celui care îi avea în proprietate. Importanța unui boier creștea odată cu numărul de sclavi pe care îi deținea. Codul penal muntenesc din 1818 conținea articolul „"Toți țiganii sunt născuți robi"” și „"țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului"”. Mărturiile lui Mihail Kogălniceanu sau Colson din acea perioadă sunt tulburătoare. Existau bineînțeles și cazuri rare în care robii erau tratați omenește de stăpânii
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
în documentele maghiare: „Moldvàr”. Voievozii români din Maramureș (voievodat situat in nordul Transilvaniei): Dragoș (« Inițiatorul ») și Bogdan I (« Întemeietorul ») întemeiază aici un nou voievodat. Miron Costin spune în lucrarea "De neamul moldovenilor" (1686) că "lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, că tot un neam sunt și odată discălicați", și că "descălicatul ... de Traian împăratul Râmului" a fost făcut. Pe vremea lui Bogdan I, voievodatul Moldovei nu depășea ținutul râurilor Moldova, Suceava și Siret. Urmașii săi
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
s-a păstrat doar biserica de plan triconc tip Vodița II, care reprezintă prin pastoforiile supralărgite, cele două turle pe proscomidie și pe diaconicon și prin împodobirea fațadelor de cărămidă cu două registre de arcade oarbe o capodoperă a arhitecturii muntenești. Construcția a fost, împreună cu turnul-clopotniță din secolele XVI-XVIII, translată din fosta incintă monastică în 1986. Clădirea mănăstirii, care adăpostise până atunci Arhivele Statului, a fost distrusă. Din secolul al XVI-lea datează și biserica mănăstirii Mărcuța (1586-1587), o ctitorie pe
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
de aprigă, încât mulțimea de ghiulele căzute pe acoperișul bisericii, topindu-se, a dat acoperișului un luciu de plumb. Biserica mănăstirii, rezidită de Matei Basarab în 1647, are plan triconc, cu turla pe naos, și prezintă atât caractere arhitecturale tipic muntenești, cât și ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidențiază influența arhitecturii moldovenești. Are ziduri foarte groase, de aproape un metru. Tabloul votiv al bisericii îl înfățișează pe voievodul-ctitor Matei Basarab. "Casa Domnească" are arcade pe masive de zidărie la
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
cu al instrumentiștilor. Ea posedă un întreg arsenal de ornamente, împletind vibrato-ul natural al vocii cu triluri anume controlate, iar salturile la octave superioare erau urmate de anumite cadențe. Ca punct de plecare, a luat în alcătuirea repertoriului folclorul muntenesc pe care l-a prelucrat adaptându-l stilului lăutăresc de București. Ajutată de Victor Gore și Aurel Gore, aceștia observând că încă de mică poseda o cantitate inexhausitibilă de cântece de mahala, în special foarte multe versuri pentru perioadă și
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
și un tablou al lui Constantin Lecca. Acesta, vrând să înfățișeze înfrățirea dintre moldoveni și munteni a ales un pasaj istoric din Letopisețul de la Bistrița: „În anul 7015 (1506), octombrie în 28, intrat-au domnul Ioan Bogdan Voievod în țara muntenească cu toate oștile la locul Rătezații, lângă movila Căiata, pe cea parte a Râmnicului; și acolo au venit de la Radul Voievod un sol [...] și au rugat pe domnul Bogdan Voievod cu multă rugăminte să se împace cu Radul Voievod, fiindcă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
nave paralele boltite. Probabil la parter era sala de ceremonii și sfatul domnesc (ambele amplasate simbolic pe latura estică), dar și unele încăperi ce ar fi putut sluji drept dormitoare. Petru Cercel caută să aducă un suflu nou în arhitectura muntenească introducând elemente arhitectonice și decoraționale de influență renascentistă occidentală. În 1584 termină o amplă campanie de refacere a palatului existent. În partea de sud a acestuia, la mică distanță, construiește un altul nou. Noua clădire este de dimensiuni mai mari
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
1,65% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Acestora li se mai adaugă două cazuri izolate: unul aparținând de Martorii lui Iehova și altul declarat ateu. Felul de a vorbi al șerbăneștenilor este specific zonei de interferență a graiului muntenesc cu cel oltenesc. Primar al comunei Șerbănești este Titi Peligrad (2016), ales din partea Partidul Social Democrat, viceprimar este Florea Ispas, din partea PSD, în timp ce secretarul comunei este Florin Ilie. Consiliul Local este unul bicolor, compus din 11 consilieri, grupați astfel: Dumitru
Comuna Șerbănești, Olt () [Corola-website/Science/302022_a_303351]
-
ca loc de tabără. În ajutorul oștilor turcești conduse de Soliman Pașa și a celor moldovenești conduse de Constantin Cantemir (1685-1693) care luptau cu polonezii regelui Ioan Sobieski al III-lea la Boian (1685) a fost chemată și o oaste muntenească condusă de domnitorul Șerban Cantacuzino (1678-1688). După cum notează Dimitrie Cantemir în ""Viața lui Constantin Cantemir"", domnitorul muntean s-a străduit intenționat să ajungă cu întârziere, ajungând numai până la Iași și așezându-și tabăra la Mănăstirea Aroneanu. A stat acolo trei
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Succesorul său, Ștefan cel Mare, a respins suzeranitatea otomană, și ca urmare a izbucnit un șir de războaie. Ștefan a încercat să aducă și Țara Românească în sfera sa de inflență și a susținut un favorit al său pentru tronul muntenesc. A urmat o luptă de durată între diferiții domnitori munteni susținuți de maghiari, de otomani și de Ștefan. În 1475 a fost trimisă o armată otomană în frunte cu pentru a-l pedepsi pe Ștefan pentru amestecul în Țara Românească
Mahomed al II-lea () [Corola-website/Science/303307_a_304636]