73,760 matches
-
limpezi și simt nevoea puternică să-ți înapoiez ceva din bucuria clară pe care mi-ai dat-o. Panait Istrate îți mulțumesc din tot sufletul și iartă-mă că nu găsesc alt cuvânt decât acest simplu: mulțumesc. Hai să nu murim încă Panait Istrate. Și ce groază îmi era în seara aceea în care ai venit la noi - că o să rămânem străini și că nu o să înțelegi! Peste câteva (5) zile plec din țară. Pot să-ți mai scriu, sau nu
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
a structuralismului saussurian, pe care a dilatat-o și a nuanțat-o ca nimeni altul. Lumea hispanică s-a integrat, prin el, în gândirea lingvistică. Recunoscător țării care l-a primit, și-a luat cetățenia uruguaiană și cu aceasta a murit, deși din 1963 și-a avut catedra la Tübingen, universitate care a știut să înțeleagă încă de atunci genialitatea sa și care l-a recuperat pentru Europa, când din țările acelea se importau și învățați, nu numai fotbaliști. Într-una
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
să te caut cu mintea mea prăfuită, plină de maculatura a vreo cinci mii de cărți? Abia dacă merg din când în când la țară. Vrei să mă înveți câte ceva despre frunze? Știi ceva despre ciupercile narcotice? Lady Marilyn a murit doar de câțiva ani. Pot îndrăzni să afirm că un cărturar bătrân, poate chiar din neamul meu, o va căuta peste patru sute de ani așa cum te caut eu pe tine? Acum însă tu trebuie să știi mai multe despre rai
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
nu mi s-a părut niciodată prea important pentru mine ori pentru lume. Prietenul meu F. obișnuia să spună în stilul lui delirant: Trebuie să învățăm să ne oprim curajoși la suprafață. Trebuie să învățăm să iubim aparențele. F. a murit într-o celulă capitonată, cu creierul putred de prea mult sex sălbatic. Fața i se înnegrise, asta am văzut-o cu ochii mei, și se spune că nu îi mai rămăsese mare lucru din pulă. O asistentă mi-a zis
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
să traversez Ciuma într-o gondolă, tânăr tenor gata să fie descoperit de un căutător de talente în vacanță. Am uitat de borcanele pe care mi le dădea Edith și pe care nu le puteam deschide. Am uitat cum a murit Edith, am uitat cum a murit F., ștergându-se la fund cu o perdea. Am uitat că nu mai am decât o singură șansă. Am crezut că Edith se va odihni într-un catalog. Am crezut că sunt un simplu
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
tânăr tenor gata să fie descoperit de un căutător de talente în vacanță. Am uitat de borcanele pe care mi le dădea Edith și pe care nu le puteam deschide. Am uitat cum a murit Edith, am uitat cum a murit F., ștergându-se la fund cu o perdea. Am uitat că nu mai am decât o singură șansă. Am crezut că Edith se va odihni într-un catalog. Am crezut că sunt un simplu cetățean, un particular, beneficiar al serviciilor
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
dacă sunt gol, pot primi și dacă pot primi înseamnă că primesc de undeva din afara mea, iar dacă vine din afara mea, atunci nu sunt singur! Nu suport singurătatea. Dincolo de orice, rămâne singurătatea. Nu vreau să fiu o simplă stea ce moare. Te rog, fă să-mi fie foame, pentru că atunci nu sunt un centru mort, pot percepe copacii ca entități distincte și pot deveni curios cu privire la numele râurilor, înălțimea munților, diferitele forme ale numelui Tekakwitha, Tegahouita, Tegahkouita, Tehgakwita, Tekakouita, oh, vreau
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
bun de muls", profitabil etc. Cum aș putea accepta, ca om normal, și fără să-mi fie teamă decât de Dumnezeu, ideea să mă fac că "plouă" și că nimic nu s-a întâmplat după ce mii de tineri nevinovați au murit ca niște proști? Adevărul este că suntem, în continuare, ceea ce am fost mereu - un popor de duplicitari și ne merităm cu prisosință statutul de țară a "tutulor posibilităților", dar aceste posibilități le au unii și mereu aceiași. Ne este teamă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
comunicate de către dl Nestor Rateș într-un interviu acordat revistei 22 (21-27 ianuarie), îmi risipesc în bună măsură iluziile. Despre ce e vorba? Se știe că trei dintre directorii postului, Noël Bernard, Radu Gorun (Mihai Cismărescu) și Vlad Georgescu, au murit de cancer, în împrejurări considerate suspecte. Cîteva atentate, inclusiv cu bombe, contra altor redactori ori colaboratori permanenți ai Europei libere, colete-capcană, amenințări de tot felul și, nu în ultimul rînd, coincidențele de ordin medical din moartea celor trei au trezit
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
cei mari ai Securității? După părerea mea, Arhitectul Șef este Ceaușescu. Se poate deduce din cele ce urmează, ca și din faptul că titulaturile ...supreme îi erau rezervate. La 15 martie 1981, altă Notă. Noël Bernard era deja bolnav (va muri în decembrie). Nota prelua dintr-o publicație românească a exilului, BIRE, știrea că Bernard suferise o operație și nu se mai putea ocupa, cel puțin o vreme, de postul de radio. Un oarecare colonel I. Tiseanu îi atrage atenția altui
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
Securitatea pusese la cale intoxicarea serviciilor străine de contrainformații cu ideea că Vlad Georgescu era omul ei. Mai mult, fusese avertizat printr-o rudă sosită din țară că dacă dă pe post fragmente din cartea lui Pacepa Orizonturi roșii, va muri. În fine, generalul Pleșiță recunoaște în scandalosul său interviu acordat lui Patrichi faptul că exista o "unitate de lichidare" în interiorul Centrului de Informații Externe (fostul DIE al lui Pacepa, actualul SIE), pe care-l conducea. Iar Pacepa ne oferă în
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
Gorun, Vlad Georgescu, Emil Georgescu, Mihai Botez și alții i-au căzut victimă, într-un fel sau altul. Dorin Tudoran bănuia că și împotriva lui s-a încercat metoda, dar, norocul lui, fără efecte fatale. Cancerele subite de care au murit cei trei directori ai postului ori redactorul Actualității românești, Emil Georgescu, încep să aibă o explicație. Știm astăzi și numele (Tiseanu, Bogdan, Pleșiță) care hotărau notele, adică măsurile, de lichidare. Pe ei, de ce nu i-a identificat nimeni după 1989
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie, criticul primește porecla literară fiindcă în îmbrățișările lui mult prea strînse autorii și cărțile lor și-ar da duhul. Ideea trebuie însă să-i fi venit lui Martin Walser încă în 1960
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
aceea însă, soția criticului este cea care își revendică uciderea tovarășului ei de viață. Cînd încurcăturile ajung la apogeu, Andre Ehrl König își face din nou apariția. Petrecuse incognito o săptămînă de amor, în compania unei tinere contese. Între timp, moare editorul iar criticul este cel care rostește, la ceremonia funebră, necrologul acestuia. Hans Lach, care întreținea și cu soția editorului o relație amoroasă, se refugiază cu aleasa inimii sale, liberă în sfîrșit, în Insulele Canare. Pentru cititorul german inițiat în secretele
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
în vers latin". Dar în aceste epistole pe care le citesc eu acum la malul mării, în sunetul unor DJ care au început să mixeze la barul din apropiere, găsesc un latin de vază, la mijlocul vieții, disperat că trebuie să moară in no man's land: "Ce crezi că poate fi/ în sufletu-mi acuma, cînd zac în niște locuri/ Așa de îngrozitoare, la geți și la sarmați? Nu îmi priesc nici apa, nici aerul de-aice,/ Și, nu știu cum, nu-mi
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
prezent și aștepta viitorul cu un optimism care îi depășea propriile ei nemulțumiri față de prezent. Poate că din acest motiv aduna obiecte kitsch, încercînd să descopere în ele mai degrabă continuitatea decît ruptura. Cînd am aflat că Irina Nicolau a murit, m-a speriat că cei care au cunoscut-o mai de aproape se declarau neconsolați, iar cei care s-ar fi cuvenit să-i ridice un edificiu postum au tăcut, ca și cum Irina n-ar fi existat.
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
Ifigenia, care era o fată minunată, și că în locul ei a strecurat o căprioară, ca s-o salveze, a bătut din palme, cu satisfacție, exclamând ca o urziceneancă: Al naibii, tacsu! și era gata-gata!... În ultimii ani ai vieții - a murit la 86 de ani - citea cu un singur ochi, toată ziua. Când voia să pună la punct pe câte cineva, avea obiceiul să spună: Pe mine să mă lași în pace că eu sunt mamă de scriitor! (va urma)
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
al lui Barbu Cioculescu vine din adâncul lucrurilor. Să ne gândim doar la felul cum comentează adâncirea în ceremonial a lui Mateiu Caragiale și axarea lui pe valori. De felul cum propune în Remember ideea că în această povestire "se moare dar nu se trăiește", atingând ariile de acțiune și de introspecție ale textului. Ideea de scrupul al editorului este de remarcat la atenția de a nu reproduce în ediție Sonet valah, fiind publicat sub pseudonim într-un concurs de sonete
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
nesfîrșitele vitralii/ de pe suprafața unui punct" (ibidem), predomină constatările simple ale unui suflet regresiv, stupefiat parcă de elementarele date oferite de simțuri: "ce rost ar avea să te sperii/ atunci cînd o măslină se rostogolește/ către mijlocul farfuriei// hamsterul a murit// călătorește acum spre cer/ în sicriul de hîrtie igienică" (ibidem). Precum la autorul lui Murphy, decăderea se purifică, se reîncarcă de candoare. Prin adîncire, își află în sine antidotul. Se reîntoarce, circular, către origini, deschizînd perspectiva infantilă a unui homo
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Baudelaire: "o disperare ca toate celelalte/ la urma urmelor/ ombilicul e doar prima cicatrice/ un fel de zero/ de unde începe numărătoarea inversă" (raynela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon). Ori: "astăzi ar fi o zi/ tocmai bună de murit/ nici prea cald/ nici prea multe mierle împrăștiate prin cenușă" (ibidem). Ori: "poate că dragostea este un drog/ ce nu se mai jupoaie niciodată de pe creier/ ce părere ai despre asta Janis Joplin/ un bărbat și o femeie dansau îmbrățișați
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
Veronika și cu Dumnezeu - dar să detaliem. 'Problemă' românului Senzațională evadare... nu este, simplificînd, una de formă, ci una de conținut. Mihai Goțiu încearcă 'să facă intertextualitate' și o face prost. Referințele livreși sînt facile (Coelho, Veronika se hotărăște să moară, Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci și, evident, Dostoievski) și nici nu adera bine la text. Este inspirat detaliul că obsedatul sexual Mihai Goțiu vede în Veronika lui Coelho o nimfomana venită să-l 'elibereze' pe el din chingile
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
de-a maniera - baladele, sonetele și elegiile lui sunt evident un stil - dar creațiile lui nu depășesc întotdeauna așteptările iar uneori sunt chiar lamentabile: "Am iubit cu grijă/ am pierdut comori/ nu te iartă clipa/ când ți-e dat să mori"(Balada călătorului) sau "Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e soare/ privirea ta rămasă-n gândul meu/ Și, câtă vreme liniștea mă doare,/ De sub zăpezi am să te strig mereu."( Scrisoare - 10) și încă: "E atâta ură/ Strânsă
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
să adore hoitul putrefact al Securității? Ce demnitate e asta - decât una a cinismului absolut - de a pune să trateze cu americanii un ins a cărui biografie nu neapărat proamericană e cunoscută și răscunoscută? Ce demnitate afișăm, când bătrânii ne mor de foame, în timp ce "reprezentanții poporului"își măresc diurnele în valută și nu pot locui decât la hoteluri de cinci stele? Ce demnitate, când un prim-ministru iubitor de cultură română califică drept pășunistă arta creată azi în România? A sosit
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
mânca pâine neagră, udată de lacrimi... Cazul Bălășoiu a intrat în vizorul presei, se așteaptă o expertiză medicală. Se va mai scrie, poate, și după aceea. De la groapă, mortul nu se va mai întoarce, pe când poliția este eternă. Când îi moare generalul, i se fac funeralii naționale. Din care motive mor în arestul poliției oameni umili, pe când feciori de bani gata folosesc pașaportul statului și banii babacii spre a se bucura de ineditul unor zări necunoscute, departe de necazurile de acasă
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
în vizorul presei, se așteaptă o expertiză medicală. Se va mai scrie, poate, și după aceea. De la groapă, mortul nu se va mai întoarce, pe când poliția este eternă. Când îi moare generalul, i se fac funeralii naționale. Din care motive mor în arestul poliției oameni umili, pe când feciori de bani gata folosesc pașaportul statului și banii babacii spre a se bucura de ineditul unor zări necunoscute, departe de necazurile de acasă - aceasta este o întrebare care rămâne fără răspuns. Din vârful
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]