KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc nici ca dumneata s-o mai fi căutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a făcut un gest necugetat, apoi obsesia că trebuie să-l revadă, să se convingă că nu a visat, culminînd cu vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se mai întoarce de la București; a fost arestat", apoi... ...apoi ancheta, apoi copilul, greutățile... murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de reabilitare, să... Doamne! Bătrîna vrea să mă abată din drum, asemeni zgripțuroaicei din poveste..." O durere ascuțită îi încinge capul, se amplifică la tîmple, mutîndu-se lent, ca o scurgere, spre ceafă, adunîndu-se toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel de scuză, căreia bătrîna nu-i răspunde și se ridică. Durerea din ceafă se împrăștie dintr-o dată în tot capul, ochii prind ceață iar gîndurile lui, obsesive, se adună ca niște săgeți în același loc: mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
versul lui Voiculescu mînjit de buzele sale și, persistent, ceața tot mai groasă pe ochi. Vă e rău, dom' profesor? îl aude pe Lazăr lîngă umărul său, simțindu-i palmele puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea, murmurînd: Mi-e teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate veni nimeni spune Mihai încet, convingător, trecîndu-și ușor buzele peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cărora tremură flacăra mocnită a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiuvetă, cît aranjează prosopul, privirea lui urcă o clipă spre oglindă și se îngrozește de cît roșu i s-a putut aduna în obraji. Deci, o aude pe femeie vorbind așa locuiești... Interesant! Doina a fost vreodată pe aici? Da murmură Mihai. Și ce-a zis? Privirea lui Mihai s-a aruncat din nou spre oglindă, unde se văd doi ochi în care crește furia, pe măsură ce sîngele părăsește obrajii. Acest "interesant" al Mariei Săteanu i se pare lui Mihai o ironie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un blestem... Cealaltă mînă a descris un arc prin aer, oprindu-și vîrful degetelor pe obrazul drept, atingîndu-l, pentru ca mai apoi, amețită de-a binelea, femeia să-și simtă capul ținut ca pe o floare între palmele amîndouă. Ești frumoasă! murmură Mihai din nou, plecîndu-se către obrazul ce-l ține între palme. N-am vrut niciodată ca privirea mea să te rănească; dimpotrivă! Buzele lui ating buzele femeii, într-un joc lung, chinuitor, asemeni fluturilor ce-și mențin zborul asupra unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce ridică paharul spre buze, dar, înainte de a sorbi, mai aruncă o privire lui Mihai și, în urma privirii, brațul ei zvîcnește, aruncîndu-i vodca în obraz. Stropi mari sar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate -, dar, venită totuși aici, spune pe un ton grav te asigur că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a terminat de tras cizmulițele din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se retrage spre patul improvizat, aruncînd din mers draperia peste ochiul ferestrei, vrînd să se dezbrace. Te rog, murmură ea stingheră aș vrea să te mai întorci o clipă... Mihai clatină prelung din cap în semn că nu, încă nu..., iar palmele lui se întind încet spre ea, apropiindu-se, pînă ce vîrful degetelor îi ating trupul: Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l vîneze; i-a și spus-o în față: "Frumos ești, sănătos te cred, copii n-ai, salar mare ai; și-așa, șanse să mă mărit n-am; am vrut un copil și un tată care să plătească." Mm... bine... murmură Pavel ridicîndu-se, obsedat de gîndul că gluma lui, cu aruncatul în iazul secat, poate deveni realitate; în fond, la anchetă, se poate conchide că fata a ieșit să se plimbe și a căzut. Pleacă spre bucătărie, abătut, cu privirea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe niște mașini teleghidate; mai trebuie să pun mîna și pe bani... Frumoasă! arată spre fată, care se așază lîngă copii. N-am fost niciodată ceea ce se cheamă afemeiat, murmură abătut -, dar mi-a plăcut să admir frumosul, care, cum spunea Hugo, "e tot atît de folositor ca și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
orice bogăție cu care s-ar prezenta cineva, să fii bijuteria și podoaba mea, ca-n istoria cu mama Gracchilor, pe care ne-o spunea bunica ta la ore surîde Săteanu, sărutînd-o din nou în creștet. E-he, bunica ta !... murmură el cu plăcere. Uite, se înviorează cred că azi se termină de desfundat șoselele și mîine dimineață trimit o mașină la Iași s-o aducă și pe bunica. Și-un coșuleț de lux pentru cățelușă rîde Doina. Ce vrei, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din încurcătură. Te rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de nes din ceașcă și nu mai poate freca, să iasă spuma groasă, pe placul Mariei. "Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întreabă vecina. Pe nici una din fete n-am crescut-o ca o mamă clatină încet din cap Maria Bujoreanu, cu ochii țintă spre copilul din brațele studentei. Pe una, doica..., pe-a doua, statul... Și noi, la fel cu Coca murmură bătrînul. Eu, în război, ea arată spre soție cu ceilalți doi mai mari, Coca, la bunici. Pe urmă, bunicii n-au mai dat-o, nici ea n-a vrut, că, de cîte ori venea pe la noi... Și tu acum! îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din umeri, întorcîndu-se la salon. Peste cîteva ore, Maria a chemat-o din nou în capătul culoarului, la scara de serviciu: Am botezat-o Doina, ca pe doica mea și am trecut-o pe numele meu. Ce-ai făcut?! a murmurat Maria Bujoreanu ca paralizată. Am modificat puțin adeverința aceea. O să ne fie mai ușor s-o dăm la orfelinat că eu îs studentă și cred c-o să-mi fie și mie de ajutor: aflînd că am și copil, poate c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rupt de-ai mei..., ba chiar am avut și divergențe cu tata... Cum să-mi reneg tatăl cînd eu îl cred nevinovat?! a tresărit fata. Săteanu a plecat fruntea, roșindu-se tot. V-am spus ce-am făcut eu a murmurat el. Acum, cu origine albă, am luat-o înaintea multora, e drept... Nu pot să fac asta! clatină din cap cu îndîrjire fata. Vreau totuși să termin facultatea, iubesc medicina! Vreau să-mi fac un rost! De ce să fiu aruncată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Săteanu spune simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu timpul... Iar dacă n-o să se poată, după ce vă luați diploma, divorțați. Doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și plătească opiniile, dar dacă soțul n-ar fi fost închis, mi-ar fi fost lesne să scap de sarcină... Iată-vă împreună. Înseamnă că există o balanță: l-ai făcut?, să-l iei și să-l crești..." Poftiți... a murmurat ea, invitîndu-l pe Săteanu. Trecuseră vreo șapte zile de la discuția din București. În primele trei, fata nici n-a vrut să audă de propunerea ce i se făcuse, în ciuda faptului că mama ei încerca să-i explice că, la urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Din ziua a patra însă, văzînd că el nu vine, iar porțile facultății continuau să-i stea închise, începură amîndouă să fie tot mai neliniștite. Seara tîrziu, în fața ceștii de ceai și a feliei de pîine neagră, veche, începură să murmure în urma vreunui oftat, parcă și-ar fi continuat gîndurile: "Nu-i rău..." Cam necioplit, ca orice țăran, dar poate că are un suflet bun..." "Atîtea zile..., n-or să-mi mai aprobe să încep anul..." De copil nu amintea nici una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga, după cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși să-i răsfire părul va trebui să-ți amintesc un vers al lui Esenin: În dragoste cuvîntul e de prisos oricînd". Ce-i cu tine ? o întreabă el, săltîndu-i bărbia cu dosul palmei. Am vrut să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi ține paltonul. Cînd e gata îmbrăcată, îi prinde iarăși umerii, întorcînd-o cu fața spre el: Îmi pare rău că te-am supărat! Îmi pare rău că n-a fost ce mi-am dorit! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai. Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat de președinte. Cît voi fi eu președinte, nu! Nu, tovarășe Negrea, că altfel ne trezim precum alții: muncesc un an secretarul și referentul literar, întocmesc lista cu piesele pentru stagiunea viitoare iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]