2,953 matches
-
de burlac. — E o cameră frumoasă, remarcă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se lumină de plăcere. — Încerc să păstrez ordinea în camera asta, zise el. E important să ai o cameră în care să-i primești pe musafirii deosebiți. — Ai musafiri deosebiți? se interesă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Până acum, n-am avut, mărturisi el, dar se poate întâmpla oricând. Așa-i, fu de acord Mma Ramotswe. Nu se știe niciodată. Se uită peste umăr, spre ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
doctorii i-au spus că... Mma Potokwane clătină din cap. — Ah, ce păcat. Îmi pare tare rău pentru ea. — Dar suntem foarte fericiți, replică domnul J.L.B. Matekoni. Chiar dacă n-avem copii. Mma Potokwane se întinse după ceainic și-i turnă musafirului ei o altă cană de ceai. Apoi tăie o altă felie de prăjitură - o bucată generoasă - și i-o puse pe farfurie. Desigur, puteți apela oricând la adopție, zise ea, urmărindu-l atent. Sau ați putea avea grijă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la pământ, a vrut să moară și n-a mai mâncat săptămâni întregi, l-au legat și l-au hrănit cu perfuzii. Fiică-sa de-atunci îl ține mai mult închis, undeva într-o magherniță în spate, să nu deranjeze musafirii, l-ar da la azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți. Insula Hood, refugiul de odinioară al păsărilor marine, Începea să se transforme Într-un loc important, pe care lumea avea să Învețe să-l respecte, temîndu-se de el. Încercă puterea neînsemnatei sale baterii private și Îl amuză să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ascultat de toți, de oamenii Generalului, de maniști, de cei ai lui Vintilă, de Mihalache care nu asculta de nimeni, de georgiști, pînă și Iorga îi trimitea vorbă că vrea să-l ia la o plimbare pînă la Văleni, era musafir la Buzdugan și la Malaxa, ceea ce era greu de închipuit în toate puteai spune că Mihai Mihail era prietenul tuturor dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ținea sechestrată de cîteva zile o persoană care s-a dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit, ca pe orice musafir, doamna ori domnișoara i-a răsturnat în creștet o pungă cu gheață, deși era cald, nu i-a făcut nici o plăcere. L-a auzit în spate pe jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea în birou doar de cîteva ori pe an, cînd venea vreun musafir mai important, ceea ce nu se prea întîmpla, nu-i plăcea să vină cineva străin în clădirea Serviciului, dar cîteodată nu avea încotro, mai ales dacă era vorba de Minister, nu era nici un obicei, dar voia să-l ajute pe Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a schimbat într-un cenușiu-întunecat, nici urmă de strălucire. "Uite ce e, domnule Popianu, aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar altfel, cred că musafirii lui Șerban Pangratty sînt chiar prințul însuși, asta este una din regulile politeței princiare. Te înțeleg că ești îngrijorat, orice lucru nou ne îngrijorează pînă devine vechi, și cu o boală te obișnuiești. De aceea cred că mai potrivit este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă către majordom să-l aducă pe vizitator în salonul de ceai și într-acolo se îndreptă, pufăind ca o locomotivă pusă pe drum lung. Îl privi pe Mihail șezînd în fotoliul de culoarea alunei, piele marocană adusă cu scutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în jurul gâtului. Privind peste umăr, zice: — Tocmai am auzit la radio. Cineva a intrat cu un avion plin cu îngrășământ în Vatican... Ca să vezi, zice Webber. Privind pe fereastră, lăsat pe spate în fotoliul de piele albă, Flint zice: — Avem musafiri. În partea aia se văd două avioane de vânătoare. Flint le face cu mâna. Profilurile micuțe ale piloților nu schițează nici nu gest de răspuns. Și Webber se uită la gheața care se topește în paharul gol și zice: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora aceea, se bucurau de momentele unice distrându-se, ciocnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în iarbă: Desigur, nici asta nu vor face, vreodată, fetele de la voi. În casa în care se născuse bunica locuia sora mai mică a acesteia. Tănțica era blândă și bună și oricât de mare ar fi fost vacarmul iscat de musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era de acord. Auzise că avea invitați în noaptea unică dintre ani și-i dorea să se distreze cât mai bine. Sub impulsul copleșitorului sentiment de vină, aflând că el nu avea nici un aranjament, fata îl invită să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
distrară de minune. Marc profită de ocazie și dansă numai cu ea. Cu gândul și inima la cel care nu voise să-i mai fie alături, Luana nu reuși să se bucure de atmosfera incendiară din jurul ei. O dată cu plecarea ultimului musafir, se aruncă în pat și plânse, de ciudă, disperare și de dor. Coșmarul începu încă din prima zi de școală a trimestrului doi. Rosti Seneg se lansă într-o acțiune hotărâtă de răzbunare. Atitudinea ostilă, împinsă până la extrem prin jigniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de situație invitându-l și pe inginerul Noia. Distracția se încheie cu o oarecare apropiere între ei. Radu venise cu un buchet de flori și se arătase atent față de ea pe tot parcursul serii. La nici zece minute de la plecarea musafirilor, auzi soneria. Inima Luanei tresări. Cu speranța că el pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se poarte nebunește, a cerut să i se vorbească despre părinții lui. Îi reproșase lui Karl că nu-i spune nimic despre ei, că i-a furat viața de până atunci, că-l ține departe de adevăr. La Întrebarea vreunui musafir, răspundea că-l cheamă Adam, că n-are alt nume. În astfel de ocazii se simțea răzbunat de stângăcia lui Karl, care nu găsea vorba potrivită, zâmbea stingher, tăcea, iar musafirii râdeau, se prefăceau că se amuză. Acum Adam pricepe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că-l ține departe de adevăr. La Întrebarea vreunui musafir, răspundea că-l cheamă Adam, că n-are alt nume. În astfel de ocazii se simțea răzbunat de stângăcia lui Karl, care nu găsea vorba potrivită, zâmbea stingher, tăcea, iar musafirii râdeau, se prefăceau că se amuză. Acum Adam pricepe că n-avusese dreptate să se poarte așa și se simte el Însuși stingherit când Își aduce aminte de perioada aceea dificilă din viața lui. Nu existau secrete de dezvăluit, acum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să-l tempereze. Discuția era destul de avansată în momentul în care apăruse Carmina, de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea unui confrate de-al său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțea ca un câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată. Mai asistase odată la această coaliție a tăcerii. Tocmai picase un musafir, pare-se nepoftit, un coleg de-al Ninei, profesor de sport, fost handbalist. Își făcuse bietul om intrarea foarte jovial, fusese primit călduros. Bine ai venit, scumpete, îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am spus eu că vine, anunță ea triumfătoare. Să sperăm că nu-i altcineva. Femeia merse și deschise ușa. Se auzi o voce mormăită, încurcată. Da, da, aici, n-ați greșit, poftiți. Nina îl conduse victorioasă în sufragerie pe multașteptatul musafir. Era un țigănuș tânăr, potrivit de înalt, cu părul creț, buze groase și ochi aprinși ca focul. Să trăiți boierule, bună seara, se înclină el adânc înspre Alexe, care se urni de pe scaun leneș, cu o grimasă pe chip apărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă nu mai e chiar așa, în fiecare zi, sărbătoare. Și mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strident, care-l făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata i-a observat starea de nervozitate subită ce-i transfigurase chipul, și-a căutat din priviri pantofii și din nou a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]