4,723 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBIRE MUTĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE MUTĂ de Nicolaie DINCĂ Cu foame surdă sfâșiam din cer Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE MUTĂ de Nicolaie DINCĂ Cu foame surdă sfâșiam din cer Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare, Cu cerul gurii fad și pârjolit, Visând la buze moi, cu gust de floare. Sau îți pândeam - furiș, ca un tâlhar - Privirile, sperând să mă brodească, Și regretam
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
De nurii tăi croiți pe-o violină. Tu-mi vezi privirile și-ți par cuminți; Se zbat în focul viu aprins de tine... Dac-ai pătrunde visele-mi fierbinți, Te-ai speria, ori ai fugi... cu mine. Referință Bibliografică: IUBIRE MUTĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CÂNTEC MUT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Din amintiri dureroase Am eșuat pe-o frunză Desprinsă din copacul vieții mele, Ruga-i vântul să nu mă spulbere Ci să mă mângăie Și
CÂNTEC MUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380276_a_381605]
-
se porni O adiere ce mă reîntoarse Înapoi sub copacul De unde ea căzuse. Fericită frunza s-așterne Lângă suratele ei, Reușise prin moartea-i Mie să-mi dea inviere! -Am reușit in sfârșit, Să cânt tăcând! D.G. Referință Bibliografică: Cântec mut / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTEC MUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380276_a_381605]
-
toată lumea! Vi se pare că mă rugasem la niste zei antici? Îl căutam și eu pe Dumnezeul de azi, dar până va răspunde el, merg la somn. Fata își luă frățiorul de mânecă și îl trase dupa ea. Zeii rămaseră muți și singuri, în imensitatea camerei. - De ce m-ai luat așa de repede? își întrebă fratele sora. La câți erau, poate că unul ne îndeplinea vreo dorință. - Ei! Ți-ai găsit așa ceva la ei. Stai linistit, nu e prima dată când
AŞTEPTAREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380283_a_381612]
-
Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tot viață Durerile, atunci, le-am pus să înghețe, Clopotul acela cu grabă te chema, Ochii, sărăcuții, or să se dezvețe, Trupul așa dispare când e ziua grea. Eu stau mută, sub același soare, Cu pași istoviți cătând în delir, Iubesc viața grabnic trecătoare, Dar tot viață, Doamne, e-n cimitir... L’heure bleu Amurgul albastru îmi îneacă ochii, Cum o apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]
-
întâlni acum pe cei al căror nume au inițiala B. Doar o scurtă referire la investiția materială ce condiționează uniform, dacă nu primordial, așternerea în pagină a cuvântului: odată cu trecerea fiecărei secunde din viața mea, nu sporește nimic decât o mută mâhnire intimă, iar ceea ce nu m-a părăsit niciodată e condiția de jos financiară. Aceasta, deoarece am urât feroce patima îmbogățirii. Dar, a scrie o carte de peste șase mii de pagini, dedicată unui număr de peste patru sute de artiști dintre care
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
o destinație de apreciat, semnat de Remus Fișcă. Un dialog interesant sub numele Jocurile cu numere și de logică înlătură stresul, vindecă fizicul și psihicul îl regăsim la pagina 15 purtat între col. Gheorghe Matei și Rodica Subțirelu. Dan Liviu Mut oferă cititorilor la pagina 17 o nouă evocare a Țării Zarandului: Dimineți de altădată. Este amintirea unei zile din copilăria petrecută la Țebea, redată cu mult farmec în graiul locului. Pagina 18 aduce în atenția melomanilor personalitatea îndrăgitului interpret de
CRONICA TIMPULUI NR. 24 – ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/94234_a_95526]
-
dedicat cântecelor pe care este posibil să le fi cântat Eminescu, Lucia Olaru Nenati a început cu glas puternic o doină, despre care spun documentele “îți dădeai cămașa” să-l auzi cântând-o pe Eminescu. În clipa aceea, cu pași muți, acad. Eugen Doga s-a ridicat, a coborât de pe podium, s-a așezat pe un scaun din rându-l întâi și a început să o filmeze pe Lucia Olaru Nenati cântând. Finalul aparține cititorilor acestor rânduri și vorbește, neîndoielnic, despre
Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu [Corola-blog/BlogPost/94209_a_95501]
-
blândă față.... XVIII. LA POALE DE MUNTE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016. La poale de munte Cristina Pârvu Crescut-am la poale de munte, Cu apă lină de izvor. Ascultat-am florile mute, Ce mă-mbiau cu izul lor. Mă deștepta o rază caldă, Intrând degrabă-n dormitor. Din cer speranțe-aveau să cadă, Iar eu le-am prins, în zborul lor. Nu eram una la părinți, Și nici n-aș fi dorit să
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
de-am plecat din al meu sat, Sunt om bun, nu-s că oricare. Ce-a uitat de-unde-a plecat, ... Citește mai mult La poale de munteCristina PârvuCrescut-am la poale de munte,Cu apă lină de izvor.Ascultat-am florile mute,Ce mă-mbiau cu izul lor.Mă deștepta o rază caldă,Intrând degrabă-n dormitor.Din cer speranțe-aveau să cadă,Iar eu le-am prins, în zborul lor.Nu eram una la părinți,Și nici n-aș fi dorit să
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
gândurile cuvintele nu mai au sunet!...hm! Cu toate că este ziua în amiaza mare nu se vede țipenie de om prin curți sau pe drumuri. Nici viețuitoarele din aer nu catadicsesc să participe alături de cei doi la spectacolul lor. Totul este mut, dar pentru că povestea este doar în capul primarului el este convins numai de glasul lui. Atunci preotul scoate un cearceaf de hârtie, de un metru pătrat, pe care scrie: „Trebuie să înființăm un comitet de o sută de persoane care
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
înspre strada Nevestelor cu acte în regulă. Migrau înspre ea doar suspine cu jardiniere de salvare. -Știi unde ești? Doar mâinile goale îmi puteau vorbi. -Da! În trupul tău învelit în sârmă ghimpată.... simulând satisfacții de profet ..discret..coafând cuvintele mute. -Sufletul? o geană... Referință Bibliografică: SCRISORI PENTRU IERI / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SCRISORI PENTRU IERI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378214_a_379543]
-
Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să se facă mai frumoasă, În turnul ei cel negru, nalt și mare. REGINA ALBĂ În mantii lucitoare de hermine, Frumoasă cum nicicând nu s-a văzut, Chiar regele, vrăjit, rămâne mut În fața ei, regină-ntre regine. Puterea ei e mare, cum a vrut, Regatu-i alb, lumini diamantine, Iubirea multă zi de zi o ține Doar într-o-mbrățișare și-un sărut. Iar dragostea, pentru regina dalbă, Devine obicei, se face lege
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
țipat trandafirii ciopliți în talpă singurătății, de tine, dragostea mea. Îți fac cu mâna din bocet ca si cum ploua și cresc cimitire. Ca si cum pun ceară pe fruntea mea de copil. Plec, stând atât de alături, în același aer al camerei, trecând mut și aspru prin amândoi, hrănindu-ne deopotrivă ... Citește mai mult Zilele mele,repezi că varaprin zăbrelele mâinilor.Sunt numai un scâncetla ușa uitării. Aproape frunză.Aproape nimic.Mă fac ecouîn gări părăsite,plecând mereu, niciodată venindși nu mă mai vindec
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
găsi lângă țipat trandafirii cioplițiîn talpă singurătății,de tine, dragostea mea.Îți fac cu mâna din bocetca și cum plouăși cresc cimitire. Ca si cum pun cearăpe fruntea mea de copil.Plec,stând atât de alături,în același aer al camerei,trecând mut și aspruprin amândoi,hrănindu-ne deopotrivă... XVII. ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT), de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015. S-a stins o babă-n sat. Nimic fatal. Avea și ani
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
băgate șu’ aia, ... XXIII. TE IERT..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015. Te iert că m-ai iubit că pe-un popas de lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cimitir al altor vremi care s-au stins demult, dar nu ți-au fost nici de ajuns, ... Citește mai mult Te iert că m-ai iubit că pe-un popasde lungi tăceriși vremuri dispărute Asemeni lor și eu,cu vorbe mute,te iert că m-ai iubit de bun rămas.Ca o absență-n care crește fum,mințind frumos,te mai aud prin semne,cănd timpul cerne vise peste perne;te iert că ești în ieri,si nu acum.Te iert
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne. În biserici sunt munți de uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
icoane bătrâne;Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.În biserici sunt munți de uitări și de silăși mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.Pe la porțile vechi numai dorul mai vineși ne sfâșie mut, căci oricând și oricineAre blide în trup și-are lacrimi sub pernăși un ochi ostenit într-un lan de lucernă.Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate,Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapteUmbra maicii cântând
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Din goana clipelor furate, Noi căutăm lumina-n sine, Scursa din mine înspre ține, Ca o suava senzație de bine, În jurul nostru sunt pereți de piatră, Sunt gândurile care nu ne iartă, Și timpul care nu ne-asteapta Și glasu-i mut și suntem uzi, În labirintul oamenilor surzi, Nu te aud, nu ma auzi, Pământu-i transparent că efemerul, Deasupra noastră uneori doar cerul Mai e albastru, precum gerul Din sufletul curat și blând Pierdut de noi pe-acest pământ, Pământul oamenilor
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
Poeme > Emotie > MAI LASĂ-MI CÂTEVA SECUNDE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mai lasă-mi câteva secunde, Să pot să-ți spun ce îmi doresc, Nu crede-n vorbe mute, De care alții se golesc. Mai lasă-mi câteva secunde, Să te învăț să zbori pe vise vii, Nu te ascunde-n întuneric, Simte fiorul trăirii de a fi. Mai lasă-mi câteva secunde, Să îți deschid privirea, Nu te
MAI LASĂ-MI CÂTEVA SECUNDE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378288_a_379617]
-
gondolă, El fiind cobzar, străjerul - Cel ce cântă din bandolă. Apa rece și murdară Valuri negre dă născare, Aruncând mizer afară Grea duhoare de sfidare. Plânge stins gondolierul După o dragoste pierdută Și smerit vrea ajutorul De la barca lui cea mută. ..................................... E o poveste vag reală, O poveste de iubire Și ciudat de anormală - Ea fiind o despărțire. E povestea vieții noastre - Eu și tu și el cu ea, Ce-am pierdut doi ochi albaștri Ce-au fugit în lumea rea
AMOR DE GONDOLIER de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377114_a_378443]
-
deci mă bucur că vii, mai ales când pleci râurile noastre o pornesc pe ștrec fiecare oaie este un berbec d'aia nu ne merg lucrurile bine că nu ne conduce ăla, știu eu cine care este surd, care este mut vindem participii scoase la rebut una peste alta treaba este oablă și destinul nostru, ați văzut: din tablă nu tai, nu adaugi că nu ești cârpaci tu ești ăla micu, înghite și taci! Citește mai mult că e greu sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]