62,624 matches
-
leneș are relații, iar prinții au curteni, doar virtuoșii pot avea prieteni". Și se pare că muzica românească este într-un anume fel virtuoasă, de vreme ce-și permite să aibă prieteni de calibrul lui Barrie Webb. De dorul acestei muzici, Barrie a învățat limba română. De dragul ei o restituie în cele mai frumoase straie peste tot unde trombonul sau bagheta îi poartă pașii. Puțini artiști au făcut atât de mult pentru muzica românească. Și este imposibil să-l convingi a
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
de calibrul lui Barrie Webb. De dorul acestei muzici, Barrie a învățat limba română. De dragul ei o restituie în cele mai frumoase straie peste tot unde trombonul sau bagheta îi poartă pașii. Puțini artiști au făcut atât de mult pentru muzica românească. Și este imposibil să-l convingi a abdica de la întreprinderile sale, așa cum e inutil să încerci a-i convinge pe cei viteji să se predea ori pe cei lași să se jertfească. De două decenii Barrie Webb este prietenul
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
este imposibil să-l convingi a abdica de la întreprinderile sale, așa cum e inutil să încerci a-i convinge pe cei viteji să se predea ori pe cei lași să se jertfească. De două decenii Barrie Webb este prietenul credincios al muzicii românești. Iar la urma urmei, un prieten vechi nu poate fi înlocuit nicicând, pentru că nu pot fi creați - nu-i așa? - niciodată vechi prieteni. Curajul și ignoranța Nu de puține ori ignoranța mustește de curaj. Mai ales că nu costă
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
ignoranța mustește de curaj. Mai ales că nu costă nimic și livrează comodități la îndemâna oricui. Există un curaj al ignoranței, dar și o ignoranță a curajului: ipostaze absolvite de ipocrizie, ce cu greu se pot simula. Nefiind comode, festivalurile de muzică nouă sunt ignorate cu destul curaj ori sunt încurajate cu multă ignoranță. Extrema știință adună specialiștii într-o rezervație (naturală și artificială, deopotrivă), împrejmuită de haturi și vizitată din când în când de rătăciți sau de curioși. Extrema neștiință, dimpotrivă
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
din când în când de rătăciți sau de curioși. Extrema neștiință, dimpotrivă, împrăștie publicul virtual în toate colțurile bântuite de fantomele divertismentului, provocând mare înghesuială acolo unde informația e în suferință, iar redundanța - din belșug. Desigur, la un festival de muzică nouă (în care predomină primele audiții) te duci însoțit de un anume risc: este ca și cum urci un munte pentru a vedea de sus răsăritul de soare. Iar când ai ajuns, poți avea surpriza unui cer înnorat; chiar dacă ai ratat răsăritul
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
ca al celui mai frumos imn, care se naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată unul frumos. Recomandări, acreditări, confirmări și infirmări, iluzii și deziluzii, speranțe și temeri impun festivalurilor de muzică contemporană greutatea propriilor lor tentații, dar și povara unui prezent pe care trebuie să-l gândească și să-l moduleze. Ignorând în bună măsură proviziile agonisite și încurajând căldura transformărilor, mersul înainte, ținând cont de faptul că, dacă trecutul este
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
înainte, ținând cont de faptul că, dacă trecutul este ireparabil, iar prezentul ne stă vraiște la dispoziție, perspectiva nu este doar un loc lesnicios unde să-ți depozitezi dorințele, ci chiar o invitație la rectificarea acestor dorințe. Cele mai multe reuniuni de muzică nouă sunt solidare diversității, formei compozite și conținutului miscelaneu. Așa se face că, dacă am asocia un festival de muzică contemporană (de la noi sau de aiurea) cu o anume culoare, aceasta ar fi, cu siguranță, albul, căci în alb sălășluiesc
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
doar un loc lesnicios unde să-ți depozitezi dorințele, ci chiar o invitație la rectificarea acestor dorințe. Cele mai multe reuniuni de muzică nouă sunt solidare diversității, formei compozite și conținutului miscelaneu. Așa se face că, dacă am asocia un festival de muzică contemporană (de la noi sau de aiurea) cu o anume culoare, aceasta ar fi, cu siguranță, albul, căci în alb sălășluiesc toate culorile spectrului solar. Rămâne - pentru cine asistă la evenimentele respectivului festival - plăcerea de a-l descompune și de a
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
confuziile sau prostiile unor critici puritani realist socialiști, n-ai mai pune mîna pe toc sau penel sau argilă plastică.(...) Exponenții fanatici ai realismului socialist se pricep în ale artei cam tot atîta cît se pricepe surdul din naștere la muzică. Dovadă Mihai Novicov. Noroc că arta adevărată are timp și, asemenea Pegasului, nu poate fi înjugată nici la plug și nici la carul de triumf al unui despot". E ușor de imaginat ce consecințe brutale ar fi avut asemenea rînduri
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
ne ține strînși să fie desfăcută" și "de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
ne ține strînși să fie desfăcută" și "de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
în țară și se angajează ca violonist (1858-1859) și apoi compozitor și șef de orchestră (1859-1861) al Teatrului Național din Iași. Fire vivace și neastâmpărată, părăsește teatrul pentru a fi numit dirijor al Fanfarei Pompierilor din București (1861-1862), apoi șeful Muzicii militare a Regimentului 2 Linie din Craiova (1862-1866) și pe urmă a Reg. 3 Linie din București (1866-1880). Abia revenit în București, și remarcat pentru însușirile sale muzicale, este numit în 1867 și inspector al muzicilor militare, calitate în care
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
București (1861-1862), apoi șeful Muzicii militare a Regimentului 2 Linie din Craiova (1862-1866) și pe urmă a Reg. 3 Linie din București (1866-1880). Abia revenit în București, și remarcat pentru însușirile sale muzicale, este numit în 1867 și inspector al muzicilor militare, calitate în care funcționează până la trecerea sa în neființă. Din 1868 obține și postul de concertmaistru al Societății Filarmonice Române, pe care îl păstrează, de asemenea, până la sfârșitul vieții, iar între 1880-1893 dobândește și funcția de dirijor al Orchestrei
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
de asemenea, până la sfârșitul vieții, iar între 1880-1893 dobândește și funcția de dirijor al Orchestrei Teatrului Național din București. În cei 36 de ani petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste în istoria muzicii românești, îndeosebi în calitatea sa de compozitor de muzică pentru fanfară ("Paza Dunării" - marș triumfal (1878), "Bravii noștri" - marș militar (1884), "Drepți! Marș pentru defilare
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
Teatrului Național din București. În cei 36 de ani petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste în istoria muzicii românești, îndeosebi în calitatea sa de compozitor de muzică pentru fanfară ("Paza Dunării" - marș triumfal (1878), "Bravii noștri" - marș militar (1884), "Drepți! Marș pentru defilare" - op. 312 ș.a.), dar și de cameră ("Arii moldo-valahe" - op. 8, "Patetica" - vals de salon
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste în istoria muzicii românești, îndeosebi în calitatea sa de compozitor de muzică pentru fanfară ("Paza Dunării" - marș triumfal (1878), "Bravii noștri" - marș militar (1884), "Drepți! Marș pentru defilare" - op. 312 ș.a.), dar și de cameră ("Arii moldo-valahe" - op. 8, "Patetica" - vals de salon, op. 93, "Hora Târgoviștei" - dans românesc, op. 82, "Cântec
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
a fost distins, în 1884, de Academia Artelor Frumoase din Paris, cu titlul de "ofițer" al acesteia. El este cel care, în 1861, și-a imprimat la Editura C. Gebauer din București partitura de fanfară a "Himnul(ui) național pentru muzica militară" - op. 68. Acest imn a durat până la 30 decembrie 1947, când M. S. Regele Mihai I a fost constrâns să abdice și să părăsească țara, în urma unei lovituri de stat inițiate de Gh. Gheorghiu-Dej și Petru Groza, sub "pulpana
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
versurile imundului "prohod" imnic " Zdrobite cătușe" semante de Aurel Baranga (care măcar în preajma obștescului exitus recunoaște fiasco-ul unei părți a creației sale îndatorate unui "rudimentar concept estetic"), care fuseseră intonate, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, pe muzică de Matei Socor. Trebuia oare să fie schimbat imnul național al țării, doar pentru că fusese înlocuită orânduirea de stat?... Pe alte meleaguri abdicarea împăratului german Wilhelm al II-lea la 9 noiembrie 1918, proclamarea Republicii de la Weimar, dizolvarea Reichstag-ului
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
că "imnul" lor nu impune solemnitatea cuvenită și au încercat o "nouă" substituire prin care nu a rezultat decât schimbarea unei stârpituri cu un "proaspăt" avorton: "Imnul de Stat al R.P.R.", pe versuri de E. Frunză și D. Deșliu și muzică de (același) M. Socor, în 1953. Dar surogatul tot surogat rămânea și după vreo două decenii s-a procedat la o nouă schimbare. De această dată o "minte" mai diabolică a apelat la un cântec patriotic: "Tricolorul" lui Ciprian Porumbescu
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
mai puțin potrivit, dar melodia stârnea furnicături în inima românilor. După revoluția din decembrie 1989, noua putere a hotărât să apeleze la alt cântec patriotic, mai stimulativ și mai solemn: "Un răsunet" ("Deșteaptă-te române!"), versuri de Andrei Mureșanu, pe muzică de G. Ucenescu (nu Anton Pann, cum se știa până mai deunăzi, deși nici unul, nici celălalt nu vădesc calitățile artistice ale lui Ed. Hübsch). Se cunoaște că versurile au fost scrise în toiul evenimentelor revoluționare de la 1848 și, deși nu
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
grație cărora arborele își deconspiră vârsta. Dacă privim cu atenție un șist mineral, vom observa stratificarea rocilor susceptibile de a se desface în plăci subțiri, sub acțiunea unei anume presiuni. Iar dacă ne învrednicim să punem de o istorie a muzicii, nu putem face abstracție de liota palierelor din care o atare întreprindere diacronică se constituie. Istoria muzicii e aidoma unui foietaj (ori marțipan), al cărui rânduri de blaturi (sau creme) sunt permeabile, comunică între ele, se impregnează reciproc de gusturi
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
susceptibile de a se desface în plăci subțiri, sub acțiunea unei anume presiuni. Iar dacă ne învrednicim să punem de o istorie a muzicii, nu putem face abstracție de liota palierelor din care o atare întreprindere diacronică se constituie. Istoria muzicii e aidoma unui foietaj (ori marțipan), al cărui rânduri de blaturi (sau creme) sunt permeabile, comunică între ele, se impregnează reciproc de gusturi și arome, ce-și dau socoteală unele altora. Un snop de istorii aparent paralele, în fapt secante
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
stilurilor și personalităților, a surselor și resurselor etc. se interpelează mutual, semănând cu viscerele unui organism al cărui metabolism nu este, nicidecum, exclusiv autotrof, ci, preponderent heterotrof, intrând în interacțiune cu alte metabolisme, aflându-se sub influența altor organisme. Istoria muzicii este, astfel, dependentă de istoria filosofiei, a artelor vizuale, a literaturii, religiilor, științei ș.a., de la care își trage o mare parte dintre rădăcini și alături de care scrutează orizonturile spiritului uman. Dar ea mai poate fi și mărturisită ca o poveste
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
a literaturii, religiilor, științei ș.a., de la care își trage o mare parte dintre rădăcini și alături de care scrutează orizonturile spiritului uman. Dar ea mai poate fi și mărturisită ca o poveste cu acei copii teribili ai cântului, făpturi talentate și muzicile lor fermecate. Însă, ca orice poveste, o asemenea mărturisire poate fi frumoasă ori urâtă, captivantă sau, dimpotrivă, neatrăgătoare, dar, în nici un caz, nu putem băga mâna în foc pentru veridicitatea ei. Se spune că, în general, poveștile au totuși un
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
poate afirma cu certitudine că festivalul a evoluat foarte mult o dată cu această ediție. S-a putut remarca, ca semn clar de bunăstare și confort, diversitatea subiectelor și a manierelor de abordare, precum și cea a evenimentelor corelate (expoziția de fotografii și muzica / dansurile din Balcani, prelegerea lui Robert Kaplan, etc.) ori cea a spectatorilor. Rămân, desigur, în discuție, criteriile de apreciere a filmelor de către juriile festivalului - dar și cele ale organizatorilor, atunci când alcătuiesc aceste jurii. în genere, se poate observa intenția de
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]