681 matches
-
s-o facă la un moment dat, într-un an, neapărat de sărbători, neapărat dărâmând bradul. își închipuia acest lucru de câtva timp, de când simțea că viața lui stagnează la firmă. Am împlinit azi 40 de ani, își spuse cu năduf. Și ce dacă? Am trecut sub tăcere aniversarea mea. Totuși, speram să-și amintească măcar o persoană, acolo, dintre colegi. Mă gândeam că, poate, îmi vor organiza o petrecere-surpriză, așa cum s-a întâmplat anul trecut pentru doamna Ropot. Mă gândeam
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
întâi de fiica lui teroristă, pentru ca, ulterior, cancerul să-i dea lovitura de grație, domnul Eugene Bucky Cantor poartă singur măcar o parte din vina pentru înfrângerea sa ca om. „El trebuia să convertească tragedia în vinovăție”, ne spune cu năduf Arnie Mesnikoff, naratorul romanului, care, deși a fost bolnav și a rămas pe jumătate infirm, nu s-a dat bătut și a reușit să-și construiască o viață aproape normală. Nu și domnul Cantor. Pe el nu-l satisface ideea
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii tăi ponosiți care acum nu mai pot face nimănui vreun rău. Încheietura îngălbenită a mâinii tale se-ntinde după bocancii iubiți cum se întindea cândva după toporișcă sau fierăstrău. Fii pe pace, tătucă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
nici loc, nici vreme ci un nespus lin al asemănării dincolo de vorbe. aidoma unui lac atins de-o briză, în vreme ce înspre adînc, doar o alunecare nestingherită de cîrd, cînd deodată știm... ... făr de putința împărtășirii, vezi bine... ... dinspre biserică, în năduful de ierburi, adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca un îndemn la smerenie, încît cîinele se-nfioră abia auzit... „nu-i straniu... pe cît te-ndepărtezi mai mult pe-atît de mult te-ntorci înspre
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
vadă tăiată în bucăți creația, dar pe altă parte nu îl ajută cu nimic dacă apar recenzii în care se spun titlurile pieselor și că este în stilul cutare. Nici că-i rău, nici că-i bun. Nimic“, își varsă năduful autorul celor patru volume eminamente muzicale. Apariția revistei „Sunete“ a reprezentat o licărire de speranță în peisajul autohton, care însă nu a corespuns așteptărilor. „Revista e făcută pe un format străin și chiar dacă are o serie de minusuri, față de celelalte
Agenda2004-39-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282909_a_284238]
-
glumițe și atacuri fără miză, meschine, la personaje secundare, în raport cu dimensiunea momentului. Când îți anunți independența trebuie să dai un mesaj de suveranitate, de măreție. Nu să fii ca un copil care se ceartă în curtea școlii. Nu îți verși năduful. Pari un iobag care a reușit s-o șteargă de pe moșie, suduindu-l pe boier, nu un cetățean care se eliberează onorabil, cu arma în mână”. Cum a fost receptat discursul, care este imaginea, dincolo de cuvinte, l-am întrebat pe
Analiză tranșantă a unui psiholog: Ce arată discursul lui Antonescu? ”Priviți imaginile fără sonor!” () [Corola-journal/Journalistic/32043_a_33368]
-
serii. Revenind la palmieri, editorialista îi sugerează dlui Agathon să importe și maimuțe, pe care să le folosească la relansarea zootehniei autohtone. Ministrul Turismului a reunit aceste proiecte sub lozinca "România surprinzătoare", ceea ce o face pe editorialistă să exclame cu năduf caragialian: "Adevărat surprinzătoare, coane Agathoane". * Tot din ROMÂNIA LIBERĂ: "Angajații prefectului de Hunedoara îi aleargă pe ziariștii care îndrăznesc să-i fotografieze vila". E adevărat că acești angajați nu sînt plătiți din bani publici, dar angajatorul e, orișicît, prefect. Iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
Alexandru Matei In momentul în care ne întrebăm cu năduf, în România, "de ce nu moare socialismul", uităm de existența maidanului ideologic în care stînga și dreapta au tot atît sens cît codul rutier pentru Tarzan (și încă...) Ce altceva mai comod, pentru intelectualul român de succes, decît întreținerea unor vechi
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
cînd zac în niște locuri/ Așa de îngrozitoare, la geți și la sarmați? Nu îmi priesc nici apa, nici aerul de-aice,/ Și, nu știu cum, nu-mi place nici chiar pămîntul lor." Iar în finalul epistolei a X-a, plin de năduf: Cînd lumea asta-i largă, din toată lumea sta/ Pămînt pentru osînda-mi aice s-a găsit." Și vacanța se poate transforma într-o osîndă, într-o anumită zi, cînd nu mai ai bani. Sau în prima zi de lucru de după ea
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
sau cu Ziua Judecății ? Ar ține de domeniul dogăritului, măcar până s-ar clarifica lucrurile... Dar, cum nici prin alte domenii sau activității nimic nu este limpedeeee... De-aceea, ne și consolăm ascultându-l pe domnul președinte, care zice cu năduf la o conferință de presă televizată: - Actuala Constituție nu clarifică relațiile dintre președinte și Guvern... Îmi zic: Ay, Doamne, ce bine că ,părintele" legii fundamentale e ocupat cu Mircea Geoană! - Deci, se miră prietenul, în Constituție era dihania care întărâtă
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
încheie. (S-a constatat de curînd, se relevă, că în epoca fanariotă s-au tipărit mai multe cărți în românește decît în grecește.) Sînt evocate, cum se cuvine, răpirea Bucovinei (1775) și a Basarabiei (1812) și, apoi, se vorbește, cu năduf evident, despre soarta tragică a romanității sud-dunărene (aromânii din Grecia și diaspora). Trecîndu-se, mai decis, la etapa modernizării românilor, se insistă asupra consecințelor revoluționare excepționale a practicii trimiterii tinerilor la studii în Apus, modelul francez fiind predominant. Revoluțiile de la 1848
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
inovație a ediției cu numărul 3), și a strigat, cu vădită curiozitate: "să mă duc la Kim Ki-duk?". În holul Cinematografului Republica se găsea un panou, pus la dispoziție de TIFF, care purta cu sine un mesaj subliminal: varsă-ți năduful aici! Acolo am putut să citesc, în mai multe rânduri, însemnări ușor fanatice " într-un sens bun " de genul "Vreau s-o văd pe Uma Thurman!". Fanul înrăit al Umei (sau al lui Quentin Tarantino?) a putut să o vadă
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
n-a știut cum să dispară mai repede când a auzit că bani o să primească doar atunci când o să facă o chetă pentru preotul Calciu. Când spui asta unui popă pe pragul ușii, nu înseamnă altceva decât că scapi de un năduf, nu că faci rezistență. Opoziție deschisă înseamnă să inițiezi tu însuți chetă pentru părintele Calciu. La fel, când povestești cum te duceai periodic să lași amprentele mașinii de scris la Miliție, nu mai poți avansa „teza tare" de care vorbiți
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
o și mai promițător de distinsă dezbatere publică, televizată, despre Miorița și Europa. Când dezvoltările o luaseră mult departe de tema propusă și așteptată cu interes de cei din sală sau din fața ecranelor de sticlă, distinsul partcicipant a exclamat cu năduf (citat aproximativ): "Vroiam să discutăm despre România și am ajuns tot la Marilena." Involuntar, m-am pomenit, fredonând "Băbălău, băiatul mamii... " Situația e și mai jenantă când, propunându-și să discute despre Marilena, dezbaterea se părăbușește, ca într-o vrajă
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
în noul său volum de versuri să recurgă la rezervele lumii orale și la caricaturile ei. Viața e suspectă", violența și vulgaritatea fac parte din spectacol, ca și dejecțiile de toate felurile: "vărsare de fiere varice coacere-n părț/ negi năduf bătături/ fără înmulțire prăsire gîlci în gușă". Cuvintele sînt devalorizate, în același spectacol de bîlci, iar cînd autorul scrie "o ființă ca mine așteaptă cuvinte/ și m-au găsit/ le-am dat prilejul/ le-am dat ce le-am dat
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
ca s-o putem jefui noi în liniște, când i-am cotonogit pe intelectuali, mai întâi cu ciomegele, acum cu salariile de mizerie, când am pozat în pro-occidentali doar pentru a-i putea înjura, de la fața locului, cu mai mult năduf, când ne-am complăcut în perversiunea bolșevică mai mult decât înșiși inventatorii bolșevismului. Asta vom face, presupun, și de aici înainte. Vom roscoli: amintirile, iluziile, regretele, rahatul. Cu mici diferențe: vom fi din ce în ce mai puțin roscolitorii și din ce în ce mai mult roscoliții.
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
lipsite de conținut, un chip cu gura căscată și ochii duși. În fața acestui chip își exprimă oprobriul fiica cea mare, Alexandra, potolită de tatăl ei; în fața cestui chip rămâne complet indiferentă fiica cea mică, Scottie; în fața acestui chip își varsă năduful și soțul. Dacă reacția soțului furios că a fost înșelat este până la un punct creditabilă, reacția fiicelor este surprinzător de falsă. Orice discurs etic cade în derizoriu în fața chipului chinuit al unui om aflat în comă, și este greu de
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
Dan Ioan Popescu ( în timpul ministeriatului său din perioada 1992-1996 Ťa agonisit cu grijă 4 apartamente și o vilă de vacanță la Azuga în valoare de 5 miliarde de leiť)" ș.a.m.d. Dacă Tudorel Urian evită refuzurile drastice,șarjele dure, "năduful", nu mai puțin aparatul d-sale negativ funcționează în permanență. Starea celui ce se simte uneori un erou cehovian, cuprins de tristețea difuză a efemerului, marginalizat față de "prietenii" ocupați cu "tot felul de chestii frivole", n-ar putea fi plauzibilă
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
din energia rămasă fiecăruia. Toți "eroii", deodată îmbătrîniți și blazați, își fac numărul în partea de scenă avantajată de un soi de penumbră. Cînd nu-i vede nimeni, se "răcoresc" citind cărți luate din anticariat, povestind foste călătorii și consumîndu-și năduful în ironii minore. Niște oameni de prisos, mutați de pe divan în dulcea lîncezeală din fotoliul de apartament. Printre ei, conștiințe mai "ascuțite" încearcă, în toropeala generală, să compare, știind prea bine că tot nu schimbă nimic. Și să compară în fața
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
toate, au trecut./ Cu București, eu mă simt înfrățit !/ Motivul?/ Și eu și el, avem circulația deficitară!" Mă tulbură faptul că toate semnele minunării (ale mirării) sunt la dvs. trasate apăsat, îngroșate semnificativ, și parcă vă văd meditând plin de năduf și făcând o pauză de respiro, tocmai pentru a le accentua semnificativ. (Nicolae Popcov, București).
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
adevărată obsesie a diaristului Cristian Bădiliță este comparația civilizației românești cu cele ale țărilor occidentale. Firește, de cele mai multe ori, comportamentele și moravurile românești nu sunt o sursă de mândrie, și prima tentație a "patrioților neaoși" este să-l înjure cu năduf pe autor și să arunce cartea cât colo. Ceea ce nu înseamnă însă că observațiile lui Cristian Bădiliță sunt greșite. De altfel, spiritul său critic nu face nici un fel de discriminare. El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
ruralului obidit dintotdeauna cu brutalul conductor care-l umpluse de sânge, nu cu mult timp înainte: „Pentru câteva clipe, privirile celor doi se încrucișează precum săbiile într-un duel, unul se uită cu asprime și mustrare, triumfător, celălalt privește cu năduf și răutate, înfrânt“. S-ar putea glosa, desigur, că necăjiții de la început sunt ajutați de pronie, în spiritul ardelenesc, moralizator, vizibil încă de la Slavici. Ipoteza prinde putere dacă evaluăm și proza intitulată Bator, unde năpăstuitei Fefeleaga i se adaugă șansa
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
mai clară a falimentului partidelor politice din România. Conglomerate de interese, de găști și de mafii, ele și-au epuizat, în zece ani de retorică cinică și tâlhării programate matematic, toate mesajele. Miza pe "tehnicieni providențiali" traduce refuzul plin de năduf al electoratului de a-și mai da votul unor inși incapabili să facă altceva decât să mintă, să înșele și să se țină de intrigi mărunte. Printr-un paradox posibil numai la noi, soluțiile politice la criza României sunt văzute
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
proză saltă pe note, de la picanterii și plaisanteries culturale la politicale și, în cele din urmă, la cherchez la femme (și veți găsi legătura...), cîștigînd din ce în ce în vervă. Pasaje vesele și triste, interogatorii comice, anume cochetării și nădufuri alintate, de franctiror în critică și, din vreme în vreme, (aproape) polemist stau laolaltă în paginile scrise, despre neîntreruptul du-te-vino dintre prezent și trecut, cu judecata cîteodată pripită a zilei de azi. Mai fermecătoare cînd au apucat să se decanteze
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
Nu ridică nici o problemă. E în faza de recuperare. Acum doarme. Vezi ce liniștită-i?” ... Escroaca!... (Imitând-o). „După cât chin am tras... merit pleașca asta... Măcar atât: Parisul...” (Insistă cu apelatul) Unde mă-sa o fi?!... Hai! răspunde!... Întotdeauna (Cu năduf)) ma mințit!... Cu nerușinare!... (Imitare grosolană:) „Fază de recuperare...” Nesimțita!... Îl ține închis!... „Poți să mă suni la orice oră, dar nu vei avea nici o problemă. Va fi un mic concediu pentru tine, frățioare... Dacă nu răspund, sună femeia.” (Tare
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]