680 matches
-
asară, mătușă ? - Ia eu mai fâșcâi, zice ea. Am o vacă ș-o țin afară și să nu vie careva. - Da ce, te temi de talhari ? D-apoi cum nu m-oi teme ? - Mare pohoață baba asta, zise Gâsca cu năduf. N-a întrulocat-o ea pe Savastița cu Apostol, de s-au sfădit muierile, de râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija ta ? Când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
liniște. O pauză... Ce odihnitor era! Să uiți de lume, să uiti de griji și de necazuri, de ziua de mâine și de nesiguranța zilei de azi! Asta îmi trebuia! Mi-am trecut mâinile prin păr, obosit, am oftat, cu năduf, mi-am închis ochii și am lăsat frâu liber gândurilor. Mă inunda groaza, teama, speranța, furia, extazul. Toate se împleteau formând o imensă plasă a gândurilor și a sentimentelor, a emoțiilor și trăirilor. Mi-am amintit de unchiul Gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să ai puteri supranaturale pentru a re zista luni de zile, cum ziceai tu, fără mâncare și fără băutură. Orbită de pasiune, împărăteasa nu vede capcana. — Nu are nici un fel de puteri supranaturale, e o escroacă, atâta tot! răbufnește cu năduf. Se hrănește cu corpuri în putrefacție, scobește în găvanele ochilor ca viermii, roade unghii de pe mâini înțepenite. Bătrânul simte pe limbă o cocleală neplăcută, un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată pe Livia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
albi la el acasă. Aici însă, până și golul acesta este populat cu tot felul de coloane care se îndepărtează, prelungind prin aparențe înșelătoare încăperea într-o alta, magnifică, de cealaltă parte a zidului. O arhitectură ireală, își zice cu năduf. Se întreabă apoi dacă artistul și-a propus înadins acest efect, ca și cum ai deschide o fereastră imaginară. Sau a vrut pur și simplu să copieze tablourile care se pun pe paravane... Nu mai are timp să găsească răspunsul. Draperia din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi moștenitoarea unora dintre cei mai bogați oameni ai Romei, nu și-ar mai permite să-și înveșmânteze sufletul cu atâta mărinimie. Iar plodul ei, Drusus, în care și-a pus atâtea speranțe, îl dezamăgește profund. Scuipă plin de năduf pe jos, fără să-i pese de mozaicul somptuos. Nu e decât un copil crescut în puf, obosit de prea mult belșug. Oftează din greu. Deh! Feciorul lui taică-său. Dă din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul se îndepărtează. Asinius Gallus îl aude murmurând către băieți: — Vedeți și voi ce bine o duc liberții în casa asta! Trăiesc cot la cot cu stăpânii. Gallus suduie cu năduf în urma lui. Ce s-o minuna atâta? E clar că n-are pe cap beleaua de a le asigura foștilor sclavi o locuință. Să le dea și bani de întreținere pe deasupra. Altminteri ar ști că e mai comod să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mai trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost corect, n-am ce zice, mi-a cerut voie, iar eu, fără să mă gândesc la nimic rău, i-am permis. Expiră zgomotos: — Și acum, fiu-său, în cârdășie cu Vascularius, vrea să scape de mine! Scuipă cu năduf ca să-și mai descarce amarul. Două jigodii! Asinius Gallus meditează cu bărbia sprijinită în pumni. Chiar dacă moștenirea unui latin iuniat nu mai merge la fostul stăpân, ci la rudele de gradul unu și doi, totuși Scribonius Libo încă mai deține
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta, răbuf nește cu năduf Rufus. Îl împunge cu degetele rășchirate: — Sunt două teatre de lemn... — Cum două? — Repeți întruna: cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afacere, cum a făcut și cu alții. Veneai tu cu capitalul tău, mai punea și el ceva, și împărțeați profitul. Scuipă-mă-n față dacă n-am dreptate. — Ia dă-mi pace cu prostiile astea! se înfurie Ganymedes. Pufnește cu năduf. — Nu toți au norocul tău, să știe să se-nvârtă după ce au fost eliberați. El n-a fost niciodată sclav, intervine Pusio. E cetățean roman. Amuțește instantaneu. Simte cum îi înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umbli? se năpustește la el Vittelius. Dă cu ochii de german și reproșul îi moare pe buze. — Ah! rostește moale. Ați discutat din câte văd... Rufus își iese cu totul din minți: — N-am discutat nimic! urlă furios. Bufnește cu năduf: — Și tu puteai foarte bine să m-aștepți! Vittelius nu comentează. El nu e decât lanistul. Funcționarul care aduce la îndeplinire ordinele împăratului. Sufletul școlii de gladiatori este Rufus. Oftează. Un adevărat profesionist, competent și iubit de băieți. Și pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând să-i scape un șuierat ușor. Nesimțitoare aidoma unui animal, se strâmbă cu năduf. Își coboară obosit pleoapele. Începe să simtă în sfârșit plumb la rădăcina genelor și o căldură plăcută îl învăluie din toate părțile. Se lasă încetul cu încetul purtat pe valul unei succesiuni de imagini neclare. Pe negru nu prinde nici o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui. După ce se îmbrăcară, deschiseră ușa și ieșiră în stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui. După ce se îmbrăcară, deschiseră ușa și ieșiră în stradă, într-un oraș peste care ninsese prima zăpadă, împodobindu-l ca pe o mireasă. Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni Tatiana. Ești femeie bătrână și te gândești la prostii...“ „Parcă dumneata nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș vorbi...“ După această scurtă altercație, bătrâna trase concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciudate se petrec la voi În Rusia, oftă Extraterestrul. Ciudate de tot... „Și doar i-am spus de atâtea ori că aici nu-i Rusia, ci o altă țară, dar omu’ o ține pe-a lui...“, Își spuse Mașa cu năduf. - Și eu ți-am repetat de atâtea ori că nu sunt om, și tot tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
multe trupuri, Înțelegi, care se risipesc și se strâng la un loc ca o armonică... Un trup de-al meu a poposit În casa ta, celelalte s-au răspândit prin alte case...“ „Și-și fac mendrele acolo“, replică Mașa cu năduf. Ideea că Extraterestrul bântuise sau bântuia acum și prin alte case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte locuri cu alte femei n-o Încânta deloc... „Poate că-și fac, ce te interesează? Nu cumva te Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de care nici ea și nici Zach nu avuseseră vreodată timp. Era povestea a doi proști. Jina a îndesat cartea în birou și și-a închipuit că gâtul lui Alice era în deschizătura sertarului pe care l-a închis cu năduf, imaginându-și că aude și un urlet din ăla, de-ți îngheață sângele în vine. Își dorea ca imaginația ei fertilă să fie de-ajuns ca s-o liniștească, își dorea ca răzbunarea și violența să reprezinte, într-adevăr, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea timid. Poate nici până azi nu m-am schimbat, dar pe atunci acea stare îmi îngheța cuvântul la porțile buzelor. Mereu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
vieții de familie. Mi-a mărturisit că avea doi băieți, ambii studenți la Chișinău. L-am întrebat ce sunt ei, ce nație ? Mi-a răspuns prompt: români, ce să fie ! În final, ne-am despărțit prieteni. Mi-a spus, cu năduf, că pe vremea U.R.S.S., în satul sau mai veneau propagandiști de la Chișinău, care le explicau evenimentele, îndeosebi "glastnosti" și "perestroika", ce înseamnă și ce efecte produc. Acum nu mai vine nimeni, nimeni nu le mai spune ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]