1,621 matches
-
în care cuvântul e fără puterea de a o spune. Artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” sunt cai nestrânși în zăbale, liberi, frumoși, zguduind nu pământul sub copite ci văzduhul sub care e aninată scena, nevârstnici, tineri cu toții în suflet, năpădind în iureș viața spectatorilor, alinând-o, îmbucurând-o, îmbogățind-o. Cu toate că fiecare duce în adâncul sufletesc o patimă, o nedreptate, o suferință, o tristețe... Cine, de pildă, poate fi în sufletul actorului Alexandru Arșinel?! Câtă durere a răbdat și câtă
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
și mult mai real decât poate să fie un simplu vis ... M-am ridicat și am părăsit parcul. Aveam o stare ciudată, nu mă simțeam defel în apele mele. Sub nici o formă nu doream să mă întorc în garsoniera mea năpădită de singurătate. Trebuia să vorbesc cu cineva, să povestesc ce mi se întâmplase. Atunci m-am hotărât să merg la Magda. Numai ea știa cum să-mi aline, cu feminitatea ei suavă, stările mele depresive. Locuia departe, într-un cartier
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
rămâne pentru mine Un cuvant mințit. Ce mult aș fi dorit să-mi fii; Lacrima neplânsă, Lyra. Sacrificiul tăcerii - Din puritatea sărutului, Și brațul mângâierii. Să-mi fii, mirosul pătimaș Din crin și chiparos. Și stigătul durerilor Ce m-au năpădit golașe Cu zâmbet trist și mincinos. Fru-Fru, frumosule albatros, Rămâii prințul zărilor. Referință Bibliografica: Din geana cerului / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constantă Abălașei Donosă
DIN GEANA CERULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367293_a_368622]
-
devastatoare de rășini de palmieri, molizi și cedru amestecate cu emulsii de agurid, esențe de trandafiri și garoafe din diminețile cu zori încă nedezmeticiți de teritorii fără repere geografice sigure, poate existente în închipuirea amorezilor de-o noapte. Vise ce năpădeau și împleteau, ca niște fire de iederă, funii vegetale înlănțuind „corpuri astrale” în delir - din care freamătul se va fi retras demult și care acum pe el îl încingeau ca într-un blestem o horă a putirințelor rămase pe hârtie
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
într-o zonă adiacentă; dorea ca Dani să fie mereu aproape de ea, căci îl iubise enorm ... Nea Mitică s-a oprit din relatare și parcă i-am citit pe față o undă de tristețe amestecată cu nostalgia acelor vremuri ... Îl năpădiseră amintirile ... Referință Bibliografică: Dan Isăcescu - Visul francez sub glasul roților de tren! / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 203, Anul I, 22 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
înapoi cu stângul și a așteptat câteva minute. Se simțea ca omul se află sub imperiul necunoscutului. Țeasta obosise, nu se mai zbătea. A luat-o cu amândouă mâinile și a așezat-o sus pe marginea gropii. Pe frunte îl năpădiseră broboane de sudoare. Era și o căldură istovitoare. A urcat pe scară parcă mai repede decât a coborât. Lumea se făcuse cerc în jurul craniului care le zâmbea zeflemitor, arătându-le viilor ce mai rămâne dintr-un om în puterea vârstei
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
noi aici, în Brașov, alături de un public cald, asistând, prin cutiile cu sticlă fermecată, la spectacolul fascinant al muzicii bune, al talentului și bunului gust. ...Era să lovesc o tânără doamnă cu un copil în brațe, căci merg cam alandala, năpădit de-o lume care-a fost, o lume a tinereții celor de-o vârstă cu mine. Prima ediție a „Cerbului de Aur” s-a desfășurat în perioada când eu îmi sărbătoream ziua de naștere. Era în martie, 1968. Era primăvară
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
a uitat de mine?! Ia și tu! Mama desfăcu pachețelul întins de copil și găsi un pumn de cristale argintii, parcă de... zahăr candel iradiind un miros de smirnă si busuioc... Lacrima în care i se topise tot sufletul îi năpădi chipul... Și nu mai căută să afle răspuns la noianul de întrebări. Așa îi află soarele țâșnit din lumina dimineții răcoroase de-acum: doi copii, unul mai mare și altul mai mic, ronțăind parfumatul leac de dor... Referință Bibliografică: LEAC
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
odată cu el, tot ceea ce știai și doreai, ei bine, atunci s-ar mai putea vorbi despre vreo suferință?” - se întrebă în sinea sa Arina, însă își scutură repede și cu un gest ușor capul, pentru a alunga gândurile care o năpădiseră pe neașteptate și cărora nu-și putea permite să le acorde - cel puțin în acel moment - atenție. Întinse femeii scrisoarea medicală și o rețetă: -Pe lângă tratamentul de bază, vă rog să-i dați și aceste gemoderivate, recomandate după accidentele
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
nevoie am de dânsul, Îmi iau inima de aripi să o pot feri de tăișul cosașului, Cu buzele vineții, și fără sânge în obraz - îmi apucă mâna, Ahhh, este rece! O răceală fierbinte ce îmi zburlește părul, Și șiroaiele mă năpădesc ca o ultimă sforțare a gândului. Dar își scapă țigara din gură, și veșmântul i se-aprinde, Vâlvătăi pline de viață, acoperă-mă cu tot doliu, Purifică a mea cernire bolnavă, și curăță garoafele uscate, Ce peste ochi mi-au
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
adevărul...” ( Apărarea lui Socrate - Platon ) Născut la Atena cu 470 de ani înainte de era noastră ( 470 î.Hr. - 399 î.Hr.), părintele maeuticii de mai târziu, zugrăvit de celebrii săi epigoni, Platon, Xenofon, etc., ca fiind un bărbat urât, chel, cu obrajii năpădiți de barbă și cu nasul turtit, butucănos, aducând la înfățișare cu un satir, Socrate, asemeni tinerilor atenieni din acele vremuri, în contrast izbitor cu tinerii noștri de azi, primește o educație spartantă: studiază muzica, gimnastica, gramatica, tainele limbii și retorica
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
zâmbind discret, - Trece-mă client permanent Și pe clanță-am apăsat. - Veniți! Sunteți așteptat... - Dragul meu, sunt mulțumit... Tuns, mustață... bărbierit. - Să trăiți, sunt onorat... - Vă salut!... Sunt încântat, Și-nspre casă am plecat. * * * Dragii mei, ani treceau, Griji multe mă năpădeau... Iar de Bimbi am uitat, Pe la el de când n-am dat. Dar aflându-mă în piață, Lângă crâșma lui Zbârneață, Am văzut la frizerie, Scris cu slovă argintie: „LA BIMBUIRIC” Azi pe bani, mâine nimic. Mă gândeam râzînd în barbă
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
mi-a zburat la anii copilăriei, alunecând aproape firesc spre atmosfera plină de mistere din șezătorile de altădată. Un timp, am încercat, exagerând, evident, o translatare temporală a ei în trăirea prezentului. N-am reușit în totalitate. Oglinda sufletească mă năpădea cu imagini tulburătoare, care nu puteau trăi decât în acel timp trecut, dar neuitat. Mă vedeam culcat în pătuțul de lângă sobă urmărind cu ochii larg deschiși poveștile vecinelor noastre, adunate în odaie, la șezătoare. Se făcea clacă la torsul cânepii
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INIMA NI-E ROMÂNIA Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului Clopote bat a chemare, Țara-i pusă la vânzare. Străinul o năpădește, Iar ființa țării clocotește. Ce vor ei? Un colț de vatră, Să-și întindă a lor șatră. Pe români vor a-i supune, Să uite că au un nume. Legendarei noastre glie, Ștefan i-a fost chezășie. Hram purtat-a
INIMA NI-E ROMÂNIA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364805_a_366134]
-
tuburile naiului cu gingășia lui Apollo din vechime (fiul lui Zeus tatăl) protectorul poeziei și muzicii. Din naiul sfânt au început să picure note fermecate, mărgăritare strălucitoare, răspândindu-se în eter ca un dulce fior pe care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
tuburile naiului cu gingășia lui Apollo din vechime (fiul lui Zeus tatăl) protectorul poeziei și muzicii. Din naiul sfânt au început să picure note fermecate, mărgăritare strălucitoare, răspândindu-se în eter ca un dulce fior pe care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
tuburile naiului cu gingășia lui Apollo din vechime (fiul lui Zeus tatăl) protectorul poeziei și muzicii. Din naiul sfânt au început să picure note fermecate, mărgăritare strălucitoare, răspândindu-se în eter ca un dulce fior pe care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ,căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
nici de formula „dacă nu ești cuminte, te dau la țigani”. Ar fi un fals să folosesc cuvântul rom, deoarece nu îl folosea atunci nimeni. Abia așteptam ziua cu silvoițul. Unul dintre gospodari, probabil cel care era dispus să fie năpădit de vecini, copii și șogori, se punea harnic pe lucru ca să facă instalația. O numesc așa pompos, necunoscând vreun termen care să o denumească. Dar mai bine să o botez, simplu, silvoițarnița ori magiunarnița. Gospodarul săpa un șanț să zicem
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruților ciulini. Astăzi, unii inimoși ai stepei au redat zărilor sale acele imense și nostalgice tușe, pe care le-au încins
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
A fost îngropat așa cum și-a dorit: cu icoana primită de la Maica Domnului pe piept și cu metaniile de la Dometie în mână. După cinci ani, când am ajuns din nou cu Andrei la mormântul lui, mă așteptam să găsesc locul năpădit de buruieni, dar el era curat și proaspăt îngrijit. Cuvintele lui au pătruns pesemne adânc în sufletul unui consătean, care venea să-i aprindă regulat lumânări și să-i rupă iarba din jur. Andrei a ținut în ploaie o slujbă
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
scrie... Da, Euterpe-n cârcă mi-a pus jugul, Simt cazna sacră de a-mi trage plugul, O jucărie! Măicuța mea n-a apucat să știe Ce scrijelește fii-sa pe hârtie... Că ea se duse... Și brusc apoi m-a năpădit talentul Și tot curând am blestemat momentul Cine mă puse? Alambichez din viață ce se poate Din „frunte” trag apoi cu voluptate O tentă fină. Dar, Doamne... dacă intri-n librărie, Se scrie mult și la „ce-o fi să
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
ceva! De ce nu mi-ați spus mai repede? Este bolnavă? Ce are? De când se simte rău? Floarea zăcea prăbușită pe scaun. Doar lacrimile-i alunecau fără oprire pe obraji, ca două izvoare. Incepuse să-și revină, dar gândurile ce-o năpădeau ocupându-i mintea cu repeziciune, o readuceau la cruda realitate și nu făceau decât să o facă să-și dorească să fi murit, să nu se fi mai trezit niciodată. Lena se înroșise ca un rac, înțelegând starea cumnatei sale
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
acum trebuia să dea foc să o încălzeasca pentru înmuiatul rufelor. Cu ochii încă mijiți, se îmbrăcă repede și aprinse focul, își așeză patul și sortă rufele pentru înmuiat. Privea la flăcările care ardeau lemnele trosnind în vatră și o năpădiră amintirile. Cât trecuse, oare? Trecuseră cinci săptămâni de când venise cu mama și tata la Craiova să-i cumpere cadouri, pe motiv că luase premiul I, ca recompensă. Mătușa insistase să i-o lase să mai stea la ei. Când părinții
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
binecuvântare... Dormi copile, stelele veghează... Într-adevăr, cei mai frumoși ani din viața omului sunt anii copilăriei, iar cel mai frumos loc din lume este cel al nașterii. De aceea, de fiecare dată când ne întoarcem la “ulița copilăriei”, ne năpădesc emoțiile și simțim cum ne încărcăm cu energii benefice. De fiecare dată, revin cu emoție și bucurie la locul nașterii mele... și cu siguranță “copilul din mine” nu s-ar mai lasa dus de acolo, iar dorul copilăriei mă cuprinde
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
dată Îngerul nevăzut al Domnului m-a salvat în ultima clipă. După amiază oamenii își cârpeau sau spălau rufăria cu săpun de casă, pe care apoi o întindeau la soare, pe garduri sau stâlpi să se usuce. Unii cântau, alții năpădiți de dorul celor dragi se retrăgeau în câte un colțișor cu un creion și o bucată de hârtie căutând cele mai potrivite cuvinte pentru starea lor sufletească, iar seara, cei care se pricepeau mai bine la întorsul vorbei, spuneau povești
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]