823 matches
-
băgat de seamă că oamenii noștri de stat - poate că eu sânt înșelat și îmi cer iertare dacă nu am înțeles bine părerea dd-lor - atribuie de multe ori unor vițiuri ale instituțiilor și lipsei de legi relele ce trebuie atribuite năravurilor. Am băgat de seamă că de câte ori se face un abuz ne atingem de lipsa de legi. Părerea mea este că chiar cu legile noastre greșite de astăzi am fi de o sută de ori mai bine dacă năravurile ar fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trebuie atribuite năravurilor. Am băgat de seamă că de câte ori se face un abuz ne atingem de lipsa de legi. Părerea mea este că chiar cu legile noastre greșite de astăzi am fi de o sută de ori mai bine dacă năravurile ar fi mai bune. În una din ședințele trecute d. Cogălniceanu zicea că legea din Moldova care pedepsește pe funcționarii publici cari comit abuzuri este de neajuns, căci prevede pentru funcționarii prevaricatori pedepse prea mici. Spre dovadă ne-a spus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
înainte de-a obține favorul de a-l vizita, din cînd în cînd, pe autorul celebrului Corpus hypercubicus. Cînd mi-e dor de Dali, urc în cupola Observatorului Astronomic, Aleea Sadoveanu, 5. 16 octombrie Ascunse, jumătate de secol, privirilor noastre, năravurile de casă ale rîndașilor care au pus mîna pe putere, codul manierelor de țoapă ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
părea să-și fi uitat identitatea), este promovată obnubilarea adevărului și, astfel, nivelarea în autojudecare, faptele retrograde stînd, obraznic, la același festin postdecembrist cu societatea civilă, atît cît există ea, ca și cum vinovăția ar aparține în egală măsură tuturor. Perpetuîndu-se același nărav al festivismului de tip sovietic, pînă și momentul tragic al mineriadei din 13-15 iunie acaparează, brusc și precipitat, ecranele și rubricile, încercînd, doar încercînd, să resuscite vinovății notorii, să învolbure, o clipă, dubioasa justiție, de fapt, bifînd, bifînd doar. După
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au pierdut trenul, ca să zic așa, de ce n-ar fi buni și ăștia... comuniștii...? Te întreb sincer. Octav: Pentru că ăștia de acum sînt tot ăia de-atunci... Și care și-au schimbat postul, scaunul, lozincile, pe ici pe colo, numai năravul nu! Și de ce te tot întrebi atât de sincer, cînd chiar tu ai recunoscut că omul nu se poate schimba de la o zi la alta. Costache: Da, așa e... Octav: Ei, ăștia n-au făcut decît să renunțe la tentația
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
politică, în forme lipsite de gravitate. Spiritual, cu o căutătură ageră și mai degrabă indulgentă, A. își scrutează epoca, atât de plină de contraste, cu amuzament, dar și cu luare-aminte. Se desfășoară, în comediile lui, o panoramă diversă, moravuri și năravuri fel de fel, cu apariții de toată nostimada. Apar, astfel, ișlicari ruginiți și filfizoni nu tocmai copți la minte, cu ambetări cosmopolite (Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Ioan Gheorghe Caragea. Dacă îl bucură faptul că s-au pus bazele învățământului superior, în schimb teatrul („capiștea dumnezeilor elinești”) îi apare lui, suflet evlavios, ca o ispită păcătoasă; tot așa, unele apucături ale femeilor, portul franțuzesc, obiceiurile noi sunt năravuri rele, oploșite acolo unde nu mai există smerenie. În felul lui, e un moralist, presărându-și însemnările cu „învățături”, așa cum face, pentru fiul său, în Cuvânt pentru fiul Toma. Cutremurat de atâta necredință câtă dospește în juru-i, el vede în
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
Canta ce-i zâc Căbujan și Cavaler Cucoș, scrisă în colaborare cu Neculai Dimachi și Dumitrache Beldiman, este o satiră împotriva zgârceniei și arghirofiliei. Giudecata femeilor, datată 1 decembrie 1806, admonestează, într-un limbaj uneori cel puțin nonconformist, moravuri și năravuri ale boierimii, printre personajele vehiculate numărându-se autorul însuși. O altă comedie condamnând imoralitatea protipendadei este Amoriul și toate harurile. Notorietatea în epocă și atenția posterității critice i le-a adus însă lui C. lirica sa, preponderent erotică, dar care
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare că deslușește „glasul revoluției”, așteptând cu înfrigurare „ceasul proletariatului”. „Forța magnetică
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
toți orbii, Pe când pe-adevărații viteji îi mâncă corbii Vei fi erou... Pe scaun de simți cumcă te clatini Tu ia ochii mulțimei cu stranii nouă datini Și din Apus adună sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii îmbălsămiți ca mumii Pot trece tineretul în scandelele lumii... Unul asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți Ațîță-i astfel unul asupra celuilalt Prin răutate mare vei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
venin Și ce face cel tânăr nu place la bătrân. [ȘTEFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru sclav? Bărbatul e cu minte... hătrînii-s cu nărav! [ARBORE] Doamne, mă duc! [ȘTEFAN] Stai! [ARBORE] Însă... [ȘTEFAN] O voi. [ARBORE] De vreți voi sta, Dar n-oi vorbi nimica. Nu vă voi supăra. Eu v-am fost ca un tată..., eu v-am ținut în brață, Eu v-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce face cel tânăr mi place la bătrân. ȘT[EFAN] Portare al Sucevei, oare nu s-ar putea Ca să lăsați domnia numai pe seama mea? În veci trebuie oare să fiu al vostru slav? Bărbatu-a fost cu minte... bătrînu-i cu nărav! ARB[ORE] 15 Doamne, mă duc! ȘT[EFAN] Stai. ARB[ORE] Însă!... ȘT[EFAN] O voi. ARB[ORE] De vreți voi sta, Dar n-oi vorbi nimica, nu vă voi supăra Ce suntem noi bătrînii?... Că v-am fost ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când eram mic tot îmi mai spuneai că se coc din cenușă, or că-i găsești în nisip și humă ca pe culbeci... acu știu că ei iese din... M. Ochii negri de fată-i visează, inima-i nărăvește. Ce năravuri are inima când ei sânt sub ea... acele năravuri le au și ca oameni mari. Mamei tale-i plăcea pește - tu ai să fii pescar [PETRE] Tatei trebuia să-i placă sulița, că-mi place vitezia. E! pescar... nu vreau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
coc din cenușă, or că-i găsești în nisip și humă ca pe culbeci... acu știu că ei iese din... M. Ochii negri de fată-i visează, inima-i nărăvește. Ce năravuri are inima când ei sânt sub ea... acele năravuri le au și ca oameni mari. Mamei tale-i plăcea pește - tu ai să fii pescar [PETRE] Tatei trebuia să-i placă sulița, că-mi place vitezia. E! pescar... nu vreau eu să fiu pescar... să trăiesc ca viermele-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă aflu azi vechil la Măria voastră și sfetnic de taină pentr-o mulțime de trebușoare anapoda, îți ajut să sai gardurile, să prăpădești parale la cărți, să bei și-i totdeuna în ispită să te-ntrec în toate bunele năravuri. VULTUREANU Tacă-ți gura, mă! Eu n-am venit ca și tine? De ce nu zic eu nimica... Daca trebuie... INTENT [ATIONEM] Trebui? Bun, trebuie... VULT[UREANU] Nu puteam să viu cu trăsura ca să pot pătrunde în grădina asta fără să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orice preț pe lume să-i fac toate după plac. Deci - acuma zece zile - întîmplarea i-au adus Pe un cântăreț din fluier care-n cale i s-a pus... 5 Ea-l aude și îi place și, deprinsă cu nărav, Mi-a cerut ca să i-l cumpăr căci voia să-l aibă sclav. Am trimis vătafu-n piață, poruncind hotărâtor Să nu spuie nimăruia că sânt eu cumpărător, Căci știindu-se al meu nume, prețul lui s-ar fi urcat... Însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regulă de acord cu faptul că ciuperca muscariță era folosită ca un foarte puternic drog de către tinerii războinici din confreriile inițiatice masculine (Männerbünde), pentru provocarea stărilor de furor heroicus și appetitus mortis, stări de care amintesc autorii clasici când descriu năravurile războinice ale populațiilor indo-europene, inclusiv pe cele ale sciților, iranienilor, geto-dacilor și germanilor (31, pp. 25 și urm. ; 46, pp. 76, 110, 125 ; 47, pp. 70-71 ; 48, pp. 212-213, 267-268). 2. Intoxicări involuntare Există informații că anumite fenomene de narcotizare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bea vin neamestecat cu apă : „Când [spartanii] vor să bea vin cu mai puțină apă, zic că beau ca sciții”. Regele spartanilor Cleomenes ar fi înnebunit tocmai pentru că ar fi preluat de la sciți acest obicei (de a bea vin pur), nărav atipic pentru greci, care consumau vinul cu apă (Istorii, VI, 84). Și evreii din epoca biblică beau vinul amestecat cu apă : „Este dăunător să bei numai vin și, de asemenea, numai apă, dar vinul amestecat cu apă este plăcut și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintr-o mahala a Craiovei, în anii ’20 : „Carolina deveni foarte veselă ; rupse copilul de la țâță, [și] îi dete vin din fundul paharului” (Zeul iubirii, 1927) (268). Cu siguranță că astfel de practici aveau efecte nefaste și imprevizibile asupra copiilor. Năravul era atât de răspândit în mediul rural, încât în 1935, în Cartea satului, volum de popularizare a farmaciei casnice, medicul-scriitor Vasile Voiculescu își formula interdicția în termeni categorici : „Numai medicii au voie să dea bolnavilor afion și mac. [...] Copiilor să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atât mai mult cu cât) remediul nu era administrat propriu- zis, „tiriacul” din text nu mai este simpla denumire a preparatului opiaceu, ci un cuvânt cu virtuți magice care - prin simpla rostire - poate exorciza demonul bolii din „corpul pătimaș”. Inițial, năravul de a consuma opium a pătruns în Țările Române mai ales prin filieră turcească. Mai multe argumente pledează în favoarea acestei afirmații. În primul rând, chiar proveniența terme- nului afion : din turc. afyon, preluat la rândul lui din gr. opion (diminutiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de amok-ul malaiezianului opioman (Un barbare en Asie, 1933) (249). În limba română termenul a intrat ca un neologism din limba franceză. Un alt argument în sprijinul ipotezei formulate, și anume că în spațiul românesc „a bea afion” este un nărav turcesc, ar fi larga răspândire a viciului opiomaniei în rândul turcilor. Un viciu puternic favorizat de prohibiția religioasă a consumului de alcool (o „abominabilă lucrare a diavolului”, conform Coran, V, 92) și din belșug alimentat de întinsele culturi de mac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
crește substanțial curajul omului : „din acest motiv turcii își adminis- trează opium întotdeauna când merg la război”. O mențiune specială merită aici filologul Lazăr Șăineanu care, așa cum am văzut, a abordat la sfârșitul secolului al XIX-lea influența turco-fanariotă asupra năravurilor narcotice atestate în Țările Române (afion, tiriac, magiun, cafea, chef, tutun, narghilea, ciubuc etc.). A făcut-o fie în celebrul său Dicționar universal al limbii române (1896), fie în excelentul său studiu în două volume Influența orientală asupra limbei și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-un text din 1869, scris probabil de Gheorghe Asachi : „La început tabacul se afla numai pe la spițerii, care nu’l vindea decât după recepte [ale] doctorilor, care’l prescriau câte doze nasul pațientului avea să iaie pe zi !” (265). Năravul de a inspira praf de tutun pe nas n-a prea prins la români. A fost mai degrabă un obicei practicat de „străini”. De la rabinul hasidic din „Folticeni”, Solomon Schechter (cu haina „pătată toată cu praf de prizat și cenușă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de opium, cum le numea Lazăr Șăinenau (123). Personajul imaginat în 1845 de Alexandre Dumas-tatăl (el însuși un opiofil), Contele de Monte-Cristo, își păstrează „pilulele de hașiș” într-o cutiuță confecționată dintr-un smarald. El este un dandy care combină năravurile occidentale (pariziene) cu cele orientale (turcești), deprinse acestea din urmă de la Pașa din Ianina (regiunea Epir, Grecia), tatăl iubitei sale Haydée (217). Astfel de „pilule de hașiș ușor aurite”, păstrate cu grijă într-o „mică bombonieră de argint cizelat”, înghite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care trăim împinge pe majoritate la punerea unor cestiuni ce nu pot decât să turbure țara și să accentueze deosebirile de interese și de partid între oameni. Cu părere de rău cată să constatăm că, cu toată bătrânețea prematură a năravurilor, inteligența politică a acestei țări arată uneori semne de copilărie. Ca un sfinx mut încă și cu ochii închiși stă anul viitor înaintea noastră, dar știm bine că multe are de zis, că cumplite sunt enigmele ce le va rosti
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]