827 matches
-
îmi pare asemeni damei dintr-un distih greu de uitat: „Cu fusta-n flux și în reflux,/ Trecea pe stradă o damă lux”. Fluxul îl constituie valurile exclusiv enunțiative despre lupta împotriva cumplitului flagel, în vreme ce refluxul e dat de instituționalizarea năravului respectiv. De aceea nu există azi în România o instituție mai stabilă decât corupția. Citesc că membrii cabinetului Năstase nu știu de unde să o apuce și cum să dea cu ea de pământ. Nu zău? Dar, dacă știu foarte bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un Isarlâk „cât se poate de sordid”, cum îl numește azi, unde Bazarul “în care se încrucișează oferte și prețuri, arvune și peșcheșuri” fusese mutat chiar la Cotroceni cu viteza fulgerului, ca nu cumva locul cu pricina să-și piardă năravurile „pitorești”. Nu de alta, dar dna Petre aruncă în discuție autoritatea unor analiști politici pe care eu unul îi știu pe dinafară, de n-ar fi vorba decât de Urmuz, tragicul „muzicant și grefier la Curtea de Casație”, cum îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
repetițiile e pus ca să permită trecerea rapidă din sală pe scenă, eu sar ca un titirez pe pod peste orchestră și intervin până În ultima clipă ca să perfecționez jocul, În ciuda restricțiilor, până când publicul Începe să intre În sală. Am preluat acest nărav din teatru, unde am În permanență controlul, rămânând aproape de actori, dirijându-i, jucând alături de ei, punându-mă În situația lor, identificându-mă cu starea lor. Actorilor le sunt când prieten, când oglindă sau ghid: acolo nimeni nu mă sancționează. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
produs despărțirea de Cati - iarăși nu țin minte. La întoarcerea din refugiu, la Galați, în toamna lui 1944, în orice caz la sosirea noastră la Cluj, în martie 1945, ea nu se mai afla la noi. Ce-i drept, avea năravuri rele, era neascultătoare, sfatul bun nu se lipea de ea; apoi, nu este exclus ca ea să fi fost aceea care să fi vrut cu tot dinadinsul să plece din casa noastră (și-o fi găsit alți stăpâni). Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare de năravul părinților și să acord prezumția de noncomplicitate la delațiune, dar la domnul Spiridon, gestul nu se cere. Naiba mai știe, dar nu-mi pot închipui cum, unul din capii pretinsei “revoluții de la Iași”, din nefericire tot din anturajul meu, constata
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
la Pisa (1820-1823) și Paris (1823-1825). La întoarcere este numit profesor de filosofie la „Sf. Sava”, unde rămâne până în 1832, cu o întrerupere de un an (1828), când pleacă la Buda pentru a-și tipări traducerea Filosofia cuvântului și a năravurilor după J.-Th. Heineccius, filosof raționalist folosit de P. în cursurile sale. Mereu în conflict cu Mitropolia, al cărei preot era, se va retrage, până la sfârșitul vieții, ca egumen la mănăstirea Motru, de unde și numele Motreanu, cu care a semnat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
de morală religioasă ale lui Claude Fleury și J.-B. Massillon și îndeosebi în transpunerea după cartea lui Bossuet, Vorbire asupra istoriii universale (1853). SCRIERI: Cuvinte panighirice și moralnice, București, 1826; [Cuvântări], în J.-Th. Heineccius, Filosofia cuvântului și a năravurilor, Buda, 1829, în G. Dem. Teodorescu, Viața și operile lui Eufrosin Poteca, București, 1883. Traduceri: Dim. Darvari, Mai nainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu prin privirea celor ce sunt, pref. trad., Buda, 1818; J.-Th. Heineccius, Filosofia cuvântului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Buda, 1829, în G. Dem. Teodorescu, Viața și operile lui Eufrosin Poteca, București, 1883. Traduceri: Dim. Darvari, Mai nainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu prin privirea celor ce sunt, pref. trad., Buda, 1818; J.-Th. Heineccius, Filosofia cuvântului și a năravurilor, Buda, 1829; Sfânta Scriptură pe scurt, Buzău, 1836; ed. 2, București, 1847; Claude Fleury, Obiceiurile israielitenilor și ale creștinilor, București, 1845; J.-B. Massillon, Mic post ori Cuvinte alese, București, 1846; Bossuet, Vorbire asupra istoriii universale, București, 1853. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
zâmbit, alții s-au Întristat de cutezanțele memorialistului. Unii s-au lăsat ademeniți de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arnici roșu la gât. - Câteva exemplare din această floră rău mirositoare, unele de stil, altele de pomină și altele cerșind purificarea pe pragurile bisericilor. - Damele particulare „cu pălărie“ și clientela lor cu gusturi speciale. - Domnu’ Busuioc, patronul femeilor cu rele năravuri și mecenat al cul turii nea mului. - Ultimul bordel din zilele noastre, cu contabilitate normată și cu marfă „raționalizată “ și „la liber“. - Justă recu noaștere a unor titluri de antică noblețe a bordelului și aspră [respingere] a caselor de rendez-vous
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
treizeci de ani de atunci, pe Calea Victoriei, amestecată Într-un cârd vesel de prostituate din acel gen mărunt și obișnuit pe atunci, o plevușcă de prosti tuate foarte tinere, aproape niște copile, depravate Încă de mici, din stupiditate sau rele năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales celor venusiene, pentru care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În creșterea lui naturală, chircit și pipernicit, ca de pitic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acest nefericit sceptic și ratat al amorului, care le face, după aceea, cum Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta muierlâc practicat din simplu nărav și fără convingere, posedă Însă, ca toți curvarii inteligenți și atenți la nesfârșitul treapăt licențios al acestui neam de femei, marea și excelenta predi lecție (atârnată acum de lectura acestor pagini ale mele care au dezlegat limbile ferecate ale atâtora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bal care se ținea În Sala Oppler, s-au dus cu toții: Olga, Lucreția, Pompiliu, Matei Gheorghiu, Ioachim Botez poreclit Mutulică ș.a. Era un bal mascat, și Lucreția s-a decis să-și bată joc de fratele ei, Costică, știindu-i năravul. Mascată, ea s-a dat pe lângă Costică și acesta a invitat-o la dans. Toată noaptea i-a făcut curte soru-sii fără să știe că este ea! Lucreția n-a scos o vorbă. I-a dat prăjituri la bufet, coniac
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1985, p. 129/>... Volumele de umor au fost prefațate de Teodor Pracsiu precizând în una din aceste prefețe că „Timp de un deceniu umoriștii vasluieni și-au făcut datoria în cetate, veghind cu un ochi treaz asupra oamenilor, moravurilor și năravurilor." <„Sechestrați...", p. 3/> Teodor Pracsiu, reprezintă un reper în viața literară, a urbei vasluiene și nu numai. E bine să se amintească ceea ce spunea Valentin Silvestru, luat de autor ca motto la ultima carte: „Pagina scrisă are în ea scânteia
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au ieșit de prin codri, de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au și ei. Au uitat moldovenii atât de șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și stricați până-n măduva oaselor! N-aveți pic de rușine! Vă pierdeți înaintea unei muieri! Asta, cam așa-i. Când e vorba de muieri, ne pierdem de tot capul. Suntem slabi de înger. Nu putem trăi fără dragoste. Ăsta-i nărav fără leac. Țamblac râde și râsul lui o irită: Lasă că nici cu muierile nu mi-i rușine! Și moldovencele sunt rele de muscă! Dezmățatele! Abia așteaptă să le fulgere Măria-sa c-o privire, c-au și căzut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu s-a putut altfel... și cu săcurea! "Unde-i lege, nu-i tocmeală"! Și Iisus a pus mâna pe bici... Buruienile cresc repede și înăbușe florile... Crezi că n-aș vrea să fiu "Pâinea lui Dumnezeu?" Dar pot? Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat. O să-ți povestesc. Ca să știi, ca să te păzești... E o istorie lungă. Totul a început de la Alexandru Voievod, că bun a fost, dar și iubăreț din cale-afară... "Năravul Mușatinilor", zâmbește el vinovat. Și a odrăslit Bunul, a odrăslit la prunci legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În ștreang ca niște hoți de rând, nu primiți cu onoruri ca niște prieteni! Conrad dormi prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și l-a împușcat. L-au îngropat lângă un prun goldan și prunului i-a rămas numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la amintirea metodelor folosite ca să-idezbare de năravurile lor. Astfel Murgu avea prostul obicei de a mușca, dar l-a lecuit de nărav printr-o metodă ingenioasă, anume: a încălzit o bucată de bostan până nu puteai s-o atingi de fierbinte, a învelit-o într-o pânză
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la amintirea metodelor folosite ca să-idezbare de năravurile lor. Astfel Murgu avea prostul obicei de a mușca, dar l-a lecuit de nărav printr-o metodă ingenioasă, anume: a încălzit o bucată de bostan până nu puteai s-o atingi de fierbinte, a învelit-o într-o pânză subțire, de culoare închisă și i-a plimbat-o pe la bot. Când Murgu a mușcat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de culoare închisă și i-a plimbat-o pe la bot. Când Murgu a mușcat după obicei, de fierbințeală s-a săltat pe picioarele din spate, nechezând de durere, căci s-a fript la bot. Nu s-a lecuit imediat de năravul de a mușca dar încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului său. Nici iapa Mița nu fusese scutită de metodele pedagogice ale lui Costache. Aceasta avea obiceiul de a lovi cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa i-a dezvățat Costache de năravurile lor dar îi îngrijea cu migală, hrănindu-i bine țesălându-i și periindu-i în fiecare zi, așa cum se deprinsese, pe când își făcea armata. Mergând mai departe pe șosea, Costache trăgea cu ochiul la prăvăliile lui Kisel și a lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]