1,183 matches
-
niciodată”. Dana, în timp ce voia să vină să mă vadă pe mine, a murit într-un accident de tren. Nu am mai putut spune nimic. Nu știam unde să merg și ce să fac. Am simțit că toată lumea din jurul meu se năruie și eram foarte debusolat. Chiar dacă atunci nu eram un creștin adevărat și nu aveam nici o idee despre relația personală cu Dumnezeu, totuși credeam în El și aveam teamă de El. Ceea ce m-a durut cel mai mult a fost faptul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356365_a_357694]
-
Stihuri > Prietenie > FEMEIE, DOAR CU GÂNDUL MĂ-NVĂLUI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Femeie, doar cu gândul mă-nvălui Sunt brațele tale leagăn de-alint Tristețea în mine o nărui Frumoasă cu ochi de iacint. Ți-s buzele miere curată Ochii, strălucitoare oglinzi Trupul, o vraja iar tu înzestrata Fericirea în clipe s-o vinzi. Mătase ți-e pielea, iar sânii dulceața Degetele tale torc iubirii fuior, Zile și nopți
FEMEIE, DOAR CU GÂNDUL MĂ-NVĂLUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355816_a_357145]
-
ei de dragoste era imediat după noaptea în care a fost aruncată din patul lui. Se temea să nu se dea de gol. Nu știa cum să-i vorbească și cum să-l trateze. Și-a clădit planuri care se năruiau unul după altul. Se ambiționase să nu strângă lucrurile lui și să nu-l aștepte cu mâncarea făcută. Să-i arate și în acest fel cât de jignită a fost și cât de supărată este. Astfel, miza că nu vor
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
-n ultimă și desuetă stanță Nu fac din viață simplu maraton Și nici din dragoste mezalianță. Stau ca o bazilică și nu știu De ce mă încăpățânez să stărui De-i prea curând, pri poate, prea târziu Să construiesc sau ca să nărui. Referință Bibliografică: CARTE DE VIZITĂ / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Delia Stăniloiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CARTE DE VIZITĂ de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355922_a_357251]
-
de șapte săptămâni a așteptat Kete întoarcerea lor. Iar în acest timp pustiul înainta cărat de spiritele rele ce căutau calea înapoi spre lume. Care, deși arătau la înfățișare ca niște oameni, dar cum îți luai ochii de la ei se năruiau la pământ și se prefăceau în movile de nisip. Când s-au întors cei dintâi oameni trimiși în ținuturile Banganei, pustiul trecuse deja râul Isa Ber. Însă oamenii întorși din ținuturile Banganei dăduseră de Minona care ședea ascunsă în trupul
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
și se retrăgeau apoi cu ele în pustiul fără nume. Oamenii se îngrijeau așa cum se cuvine de maimuțe temându-se că altfel spiritele or să pătrundă în cetate și or să răpească dintre ai lor. Fără spirite care să-l năruiască, orașul din noroi a început atunci să înflorească. Când nu petreceau cu wargi și wasa, oamenii lui Kete, însoțiți de maimuțe, porneau să cutreiere deșertul pentru a face negoț, ducându-se înspre apus până la Sana, unde locuiesc oamenii al-Bukum ce
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
doi-trei ani mai mare, avea de-acum partener de joacă. Când am revenit în Cipru în acest an, am avut ocazia să cunosc mult mai bine această familie și să mă conving că atunci când ți se pare că totul se năruie și nu mai vezi o cale de ieșire din problemele care te frământă, Dumnezeu își întoarce subtil fața înspre tine prin cei pe care ți-i scoate în cale: George și Samantha, Mary și Ray și alte câteva familii care
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
că, de, era femeie, puțin rișpect, dă-o-n aia a mă-sii ... iar madam Jorjet, care i-a auzit numai înjurătura, i-a înfipt o mînă în gît și a prins a-l îmbrînci cu putere, pînă l-a năruit de pe picioare, pentru că și așa se învîrtea lumea cu el, ca tiribomba de la bîlciul de astă toamnă și căpățîna i-a troznit ca un dovleac copt la impactul cu dulapii de pe pod și a leșinat s-au l-a luat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
tuturor celor care erau acolo ori treceau pe la sediu la ora aceea. Polițiștii care erau de serviciu nu cunoșteau nimic. Nici alții ... Când a apărut șeful cel mare, l-a privit direct în față și toate speranțele ei s.au năruit căci, după expresia ochilor lui, a înțeles că nu are noutățile așteptate. - Regret doamnă, vă rog să mă credeți, dar asta este situația, i-a vorbit comisarul, privind-o cu milă pe femeia cu față obosită și ochi încercănați. Avem
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
Domnul acela în togă verzuie I-au spus contemporanii că nu e Că nu a fost, că nu va fi Decât un mod suav de a privi Privirile indiferente Din sufletele transparente Și să le-arate fiecărui, Când eu mă nărui și tu te nărui Domnul acela în togă verzuie E singurul din ei care nu e În lumea aceasta figură de ceară Fiindc-a ieșit de mult în afară Cu acte, bagaje și plin de mister Un domn decupat întreg
DOMNUL ÎN TOGĂ VERZUIE de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356753_a_358082]
-
verzuie I-au spus contemporanii că nu e Că nu a fost, că nu va fi Decât un mod suav de a privi Privirile indiferente Din sufletele transparente Și să le-arate fiecărui, Când eu mă nărui și tu te nărui Domnul acela în togă verzuie E singurul din ei care nu e În lumea aceasta figură de ceară Fiindc-a ieșit de mult în afară Cu acte, bagaje și plin de mister Un domn decupat întreg în eter Pe care
DOMNUL ÎN TOGĂ VERZUIE de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356753_a_358082]
-
Priveau unul spre celălalt fără să se vadă. Aceeași liniște de înmormântare de mai devreme a pus din nou stăpânire pe întreaga încăpere. Priveau în gol. Încruntați și cu sufletele pustiite. Vuia îngrijorarea în fiecare. Speranțele de mai bine se năruiau în sufletele lor. Viitorul instituției în care lucrau era viitorul lor. Al familiilor lor. Și al copiilor. Zgomotele ce pătrundeau de pe coridor și risipeau liniștea apăsătoare din birou i-a trezit la realitate. Proveneau din multă mișcare, foială și strigăte
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
la tot pasul, era poleită de cuvintele politicienilor optimiști ai vremii, în ziarele pregătite pentru dimineața zilei următoare ... Străbăteam strada întunecată, trotuarul acela îngust, mărginit de un gard de beton, bătrân, înclinat de vreme, fisurat de cutremur, gata să se năruiască ... Peste gard se aplecau salcâmii, își scuturau florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
se rupsese cu brutalitate, pe neașteptate. Acum, după cele întâmplate, se gândea doar la viață. Nu și la felul în care va decurge viitorul ei. Ideea familiei la care visase, era deja îngropată. Era conștientă că toate visele s au năruit și nu va fi posibil vreodată să reînvie. Spera. Și cu multă încredere se ruga în gând, între două îmbucături forțate: „Doamne, Dumnezeule, dacă așa i scris în cartea vieții mele, ajută mă să suport și să scap de aici
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
simt, îmi urlă lupi în piept... Chemare de străbuni mă cotropește-n doruri În ochi îmi strălucești, o flacără nestinsă În suflet cresc păduri, se-neacă păsări stoluri Când lacrimi se unesc, de dragoste încinsă... Când buzele mi-atingi, mă năruiesc ca gheața Plutindă peste râuri, în blocuri transparente Sub degetele tale îmi înverzește viața, Toți mugurii-mi pleznesc, mă răvășesc torente... Dragostea ta e torța ce-mi luminează calea Fior ce treci prin mine, prin gânduri mi se lasă Cu
CĂRĂRI CU GHIOCEI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368804_a_370133]
-
ar fi vrut să strige Șulamit, dar ea nu preda istoria antică ci științele naturii, așa că se mulțumi să rămână practic cu gura căscată. - Ce naiba v-a apucat pe toți? bolborosi epuizată, cu sentimentul că ceva neștiut începe să se năruie. - Ah, n-ai aflat? Scrie în toate ziarele, s-a spus la radio, lumea vorbește numai despre asta. Diseară luna va fi în conjuncție astronomică cu planeta Venus. E un fenomen rar, se întâmplă o dată la 47 de ani... Se
TOŢI BĂRBAŢII SUNT LA FEL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368965_a_370294]
-
mai târziu când el era foarte bătrân și scatuia era plină de pine de păianjeni iar eu cât o lungime de coadă de mătură mă uitam la acel loc fără a-mi da seama că acolo se regăseau atâtea sacrificii năruite de tăvălugul proletariatului solidar și plin de ură. 3.La capătul lumii Bunica îmi povestea că străbunicul a fost în primul război mondial până la capătul lumii unde a stat 8 ani în lagăr - prin câte a trecut -. "Războiul îi tragic
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
alta a drumului... Casele le număr pe degete; au rămas dispersate ici, colo, și între ele multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au plecat în ceruri iar copiii lor nu s-au mai întors de la oraș, casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie în parte și nu îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile îmi
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
mai târziu când el era foarte bătrân și scatuia era plină de pine de păianjeni iar eu cât o lungime de coadă de mătură mă uitam la acel loc fără a-mi da seama că acolo se regăseau atâtea sacrificii năruite de tăvălugul proletariatului solidar și plin de ură. Referință Bibliografică: Petiție către vremurile odioase.11 / Sorin Andreica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1019, Anul III, 15 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Sorin Andreica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se scutură-nserarea pe maci aprinși în crânguri Când ațipim la umbra durerilor adânci... Georgeta RESTEMAN martie
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Românie!/ Adună tot ce-i bun sub soare;/ Ne cheamă și pe noi la praznic,/ Când România va fi mare!”. La aceste impresionante versuri adaug ce scrie Mariana Cristescu pe ultima copertă a volumului „Timpul iubirilor”: „Acum, când totul se năruie în jur, e timpul jertfei de sine și al iubirilor fundamentale. Calea e lungă și scara înaltă. Vino alături, Prietene! “ Cele două volume, alături de celelalte publicate de scriitoarea Mariana Cristescu, adevărate mărturisiri de credință, cu referiri competente la o largă
MARIANA CRISTESCU, ÎNTRE TIMPUL IUBIRILOR ŞI PĂMÂNTUL CARE DOARE SAU MANIFEST PENTRU ÎNVEŞNICIREA NEAMULUI ŞI-A LIMBI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370992_a_372321]
-
și întâmplat. Până la moartea lui Eminescu cei doi au păstrat distanța, dar Caragiale îi va păstra aceleași sentimente de prietenie, izbucnind în plâns în momentul declanșării bolii și internării poetului în sanatoriu, întrucât „resentimentele, dacă vor fi fost, s-au năruit înaintea soartei nefericite a vechiului său prieten” și făcându-și o datorie de onoare din „a apăra, împotriva tuturor neprietenilor și mai ales a prietenilor, opera și persoana lui Eminescu”, pe care îl respectase atât (Șerban Cioculescu). Mai mult sau
UN TRIUNGHI AMOROS CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369393_a_370722]
-
din neam de plăcintari albanezi care i-au lăsat moștenire conformația turtită a capului din cauza tăvii cu plăcinte purtate pe cap din zori și până în noapte. Astfel, „pipăindu-și cu palma creștetul capului”, îi oferă proba originii umile a familiei, năruindu-i fumurile aristocratice ale fiului său: „Vezi, tu, Matei, creștetul capului e turtit la mine și, uite și la tine! E turtit pentru că așa l-am moștenit de la strămoșii noștri care au purtat toată viața, poate, tablaua cu plăcinte! Asta
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
lăsat, fără a se gândi la urmări, întreg uzufructul moșiilor Ruginoasa, Hoceni și Barboși, a fost înmormântat și el alături de tată, de partea stângă a acestuia, dormind acum cu toții sub aceeași salcie. Prin moartea celui din urmă fiu, s-a năruit tot restul vieții pentru Elena Cuza, care mai păstrase în sufletul său mari puteri de iubire și jertfă, ținând piept tuturor loviturilor sorții, ca și cum destinul mai avea ceva de împlinit prin ea. A plecat la Piatra Neamț, acolo unde avea să
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
ea halatele albe Ce vor să culeagă din trup flori de viață, Să le planteze în câmpuri de nalbe Care să vadă o nouă dimineață. Pasărea albă plutește prin nor, Prin cețuri cu iz de tămâie, Deodată ea cade,se năruie-n gol, Halatele albe se scurg în pustie. Nimeni nu știe,nimeni nu vrea Să afle de-i pasărea vie, Dacă cei ce zburat-au cu ea Sunt vii,sau acum dorm pe vecie. Halatele albe-s prin colț de
PASĂREA ALBĂ de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369662_a_370991]