1,317 matches
-
fericită și, ceea ce noi numim, Înfloritoare constă În a da oricui posibilitatea de a-și găsi o ocupație, iar, pentru a Înfăptui aceasta, prima grijă a guvernului trebuie să fie a Înlesni toate fabricațiile, meseriile și meșteșugurile, câte le poate născoci mintea omenească și, a doua, de a Încuraja toate ramurile agriculturii și pescuitului pentru a face ca Întregul pământ să depună strădanie la fel ca omul” ( B. de Mandeville, a se vedea Ivanciu, Nicolae-Văleanu, op. cit., p. 22). footnote>Critica „laissez-faire
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
a creat sufletul, nu păcatul. Sufletul omului Însă, ieșind din starea lui creaturală și Înrăutățindu‑se, s‑a Îmbolnăvit grav18. Sărăcia și bogăția, libertatea și robia și altele asemenea au pătruns târziu Între oameni, odată cu răutatea, ca niște boli obștești născocite de neascultarea și răutatea omului 19. Deci, originea sufe‑ rințelor noastre este În noi Înșine. Nu Dumnezeu, ci omul este responsabil de apariția durerii. Unii copii Învață că dacă sunt buni, totul va fi bine pen‑ tru ei. În viața
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
prin toate mijloacele, obiectului iubirii sale și, la nevoie, de a suferi pentru el dureri și chinuri teribile. Această a doua mărturie de iubire este mult superioară celei dintâi, or, Dumnezeu era neputincios să o dea fiind nepătimitor (...) Atunci El născocește această umilință, caută să se pună În starea de a putea Îndura dureri și chinuri pentru a convinge de iubirea Sa pe cei pentru care va suferi atât”47. Când vorbește despre pătimirile lui Hristos pe cruce, Sfântul Ioan Gură
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și Artă, București, 2006, pp. 710-711: "Scriitorii se străduiesc să găsească subiecte extraordinare pentru a exemplifica drama umană, dar imaginația lor nu va atinge niciodată puterea de invenție a vieții înseși. Nicio minte umană nu va fi în stare să născocească o himeră mai bizară decât aceea pe care la un moment dat natura se hotărăște s-o dea. Proasta opinie pe care o are intelectualul despre imaginația Providenței își găsește cea mai puternică expresie în rezerva pe care criticii literari
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
155 Marthe Robert, op. cit., pp. 86-87: "Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în acest caz prerogativele sale romanescului pur, care are un conținut obligatoriu și o formă nedeterminată, aptă de tot atâtea variațiuni câte poate imaginația să născocească". Rezumând: "mitul copilăriei (și, implicit, melodramaticul, n.n.) definește romanul numai prin ceea ce-l face nedefinit", de unde rezultă "absența caracteristicilor generice din care izvorăsc însușirile contradictorii atât de des observate de teorie", cum și "dorința de a părea adevărat" considerată în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acel rege pedant; Un englez, prin forță, nu va face nimic. V Sultanul Amurad șMuradț al patrulea la moarte-a condamnat Toți fumătorii de tutun. Și marele bărbat Guru (Baba) N³nak, a cărui purtare o recomand, Prin obligație religioasă, a născocit un plan, Să-l țină departe de sikhși; a interzis Acea buruiană otrăvitoare, prin asta națiunea Păstrându-i interdicția; chiar ca remediu pentru dureri, Orice efort de a administra ierburile e-n van. VI Așa-numitul sikh barbar Își ține
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rar. Ca determinant, pronumele relative realizează toate funcțiile sintactice specifice substantivului, cu excepția funcțiilor de atribut circumstanțial și complement predicativ: • complement (direct, indirect, de agent): „Eu sunt acel pe care l-au visat,/ L-au căutat și-au vrut să-l născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 115); • complement corelativ (sociativ): L-am văzut cu cine merge el de obicei.; • circumstanțial (temporal, spațial, cauzal, condițional); „Părea că printre nouri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Paler, Caminante, 197) CIRCUMSTANȚIALUL DE FINALITATE (SCOP)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE FINALITATE (SCOP)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Uneori îmi repet că, pentru a redescoperi paradisul, trebuie să treci întâi prin infern.” (O. Paler, Viața..., 191), „Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. ” (Eminescu) • sintagma predicatului analitic: „Dorea să se facă doctor, ca să salveze viețile oamenilor.” • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Sandu juca în pierdere ca să nu se prindă păcăliții.” (E. Barbu, 225) • interjecții: „Hai și noi, măi băiete, să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pietrelor și a ierburilor și datorită acestora rămâneau tinere frumoase și bogate după bunul lor plac". Totul pare în descrieri o amăgire: "lacul în care păruse că se azvârle cu el nu era altceva decât o vrajă pe care o născocise mai înainte Merlin pentru ea în locul în care apa părea anume mai adâncă se aflau case frumoase și îmbelșugate în preajma cărora curgea un râu foarte bogat în pește; dar nălucirea unui lac acoperea toate astea". La fel cu imaginile eminesciene
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a graiului. Poeții naturii cântă frumosul lumii sensibile, după vechiul canon sfânt. Totodată, izbiți de nepotrivirea ascunsă dintre modul de expresie și subiect Și nevrednici să se ridice până la singurul loc așezat, eu înțeleg Pathmos, pământ al arătării anotimpurilor. Au născocit în noapte. Au născocit, în noaptea marii lor nerecunoașteri, o lume de mijloc, plutitore și stearpă, lumea simbolurilor 1318. Poate că într-adevăr această lume este a ocultismului, esoterismului sau hermetismului. Mulți nici nu știu că sunt termeni sinonimi ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cântă frumosul lumii sensibile, după vechiul canon sfânt. Totodată, izbiți de nepotrivirea ascunsă dintre modul de expresie și subiect Și nevrednici să se ridice până la singurul loc așezat, eu înțeleg Pathmos, pământ al arătării anotimpurilor. Au născocit în noapte. Au născocit, în noaptea marii lor nerecunoașteri, o lume de mijloc, plutitore și stearpă, lumea simbolurilor 1318. Poate că într-adevăr această lume este a ocultismului, esoterismului sau hermetismului. Mulți nici nu știu că sunt termeni sinonimi ce au tradiții diferite 1319
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spațiu geografic este alcătuit din: Valea Nilului, Mesopotamia, Valea lui Hoang-Ho, podișurile înalte ale Perului și Mexicului. "Aici s-a deprins el (este vorba despre ființa umană - n.n.) pentru prima dată cu o muncă mai întețită a pământului, aici a născocit unelte mai numeroase și mai îndemânatice"159. Conștiința de sine va evolua spre ceea ce azi numim caracteristici, atribute ale comportamentului, ale modului de a fi în lume al omului. Omul va dezvolta într-un dualism natural individualismul și altruismul, morala
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
mediul rural există familii la care nunta ține trei zile, desfășurându-se după reguli și cutume ancestrale, cele mai multe dintre ele de esență precreștină. Obiceiul ca mireasa să-l calce pe ginere pe picior în fața preotului a fost demult abandonat. Se născocesc alte și alte momente și obiceiuri, venind din mintea unor înnapoiați care, asemeni primitivilor, au în cap că pot capta și pot conduce bunăvoința zeilor, în speță, azi, voința lui Dumnezeu. Este, de fapt, un dialog permanent cu Dumnezeu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
aflat dincolo de tărâmul așteptărilor obișnuite, dat fiind că nimic din trecut nu i-a indicat în vreun fel posibilitatea. Apoi are un impact deosebit. Al treilea atribut este că, în ciuda statutului de caz izolat, natura umană ne-a făcut să născocim explicații pentru apariția sa după ce acest lucru s-a întâmplat, făcându-l explicabil și predictibil", Vezi Nassim Nicholas Taleb, Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului, Editura Curtea Veche, București, 2010, pp. 15-16. 913 În legătură cu istoria ciclicității economice Immanuel Wallerstein ne
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a existat o istoricitate a ideii de geniu, o evoluție a sintagmelor, aceasta s-a datorat deplasării, uneori lentă, alteori revoluționară a câmpului în care s-a înscris jocul capacităților creatoare; în jurul acestei deplasări s-au reinventat sintagmele, s-au născocit semnificații noi și uneori s-au purtat bătălii. Și din acest punct de vedere înțelegerea genialității cere o predispoziție contrarie față de obișnuințele noastre de gândire: nu trebuie să ne întrebăm, așa cum am avea tendința, ce realizare valoroasă justifică utilizarea calificării
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
este iudaism pentru popor". Pentru Schmitt este vorba despre o afirmație fără precedent, care răstoarnă două mii de ani de istorie. Dacă ar fi adevărată, eonul creștin ar echivala cu o greșeală. Mai mult: creștinismul ar fi pur și simplu strategia născocită de evrei pentru a avea câștig de cauză în fața altor popoare. Dar Schmitt este convins că istoria dă dreptate iudaismului și tocmai de aceea este uluit de teza lui Disraeli. Escatologia creștină, bazată pe păcatul originar și pe mântuirea omului
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
foarte limitată a realității empirice. Totuși, a numi fonemul o "ficțiune" sau sistemul limbii doar o "descriere științifică a actelor vorbirii", înseamnă a ignora problema adevărului. *16 Noi recunoaștem existența unor norme și a unor abateri de la norme și nu născocim doar descrieri pur verbale, în această privință punctul de vedere behaviorist este bazat în întregime pe o teorie greșită a abstracției. Numerele sau normele sunt ceea ce sânt, indiferent dacă le folosim sau nu. Desigur, eu sunt cel care numără, eu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
identice. Astfel, este evident că pe Taine îl interesau mai mult teoriile lui despre caracterul național și filozofia sa despre milieu (mediu) și rasă ; Jusserand n-a studiat decât istoria moravurilor așa cum este reflectată în literatura engleză, iar Cazamian a născocit o întreagă teorie despre "oscilațiile ritmului moral al sufletului național englez". *9 Cele mai multe dintre marile istorii ale literaturii sunt fie istorii ale civilizației, fie colecții de eseuri critice. Primele mu sunt istorii- ale artei ; celelalte nu sunt istorii ale artei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu o pierde, pare mai ușor decât a o redobândi. Un bun terapeut îndepărtează cauzele răului știind că așa generează binele, care nu e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
333 prin intermediul acestui text. De un astfel de testament, continuă criticul, trebuie să ne apropiem cu grijă și atenție, nu cu scopul de a "profetiza ce mișcare politică urmează München-ului"334, ci pentru a înțelege "ce fel de "medicament" a născocit acest doctor, astfel încât să știm, puțin mai bine, de ce anume trebuie să ne păzim, dacă va trebui să facem față unei născociri a unui medicament similar în America"335. Kenneth Burke apreciază că americanii sunt, deja, de mult timp, "dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
adus-o în pragul "dezordinii simbolice" extreme. De această dată, Kenneth Burke sesizează, pentru noi, importanța "atacului (lui Hitler - adăugirea mea) asupra parlamentului"388 german, în logica elucubristică a cărții sale. Acest aspect, precizează criticul, este esențial în înțelegerea "medicamentului" născocit de Hitler pentru a "vindeca" națiunea și lumea, din perspectiva funcționalității sale ca atare. Să îi acordăm, prin urmare, în cele ce urmează, atenția cuvenită. În pragul celui de al Doilea Război Mondial și al prăbușirii imperiului habsburgic, Viena și
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de ieftin divertisment, el propune o dramaturgie realistă, subordonată unor scopuri morale și unor interese sociale. Arta fiind chemată să înfrumusețeze natura, iar nu să o denatureze, trebuie să se ferească „de a poetiza viciul”, de a exploata fapte nesemnificative, născocite de o „imaginațiune bolnavă”. Opțiunea este în favoarea scrierilor din patrimoniul clasicismului, a tragediei îndeosebi, considerată o culme a artei dramatice. În artă V. avea nostalgia clasicismului. Multe idei despre teatru se regăsesc în caietele intitulate Memorii, cele dintâi ale unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893). Din 1893 până în 1895 e director al „Adevărului literar”. În anul 1895 scoate „Moș Teacă”, subintitulat „jurnal țivil și cazon”. Cu o fantezie neastâmpărată, și-a născocit o sumedenie de pseudonime, care de care mai năstrușnice (ca, de pildă, Kinderfus, Calyope Fourreau, Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse și bufonerii, B. era, în campaniile pe care le susținea, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
cu suflul călduț al arăturilor. Alteori, vorbind cu sătenii care îndrăzneau tot mai puțin să-și dea drumul la gură sau constatând înființarea unui nou comitet (comitetul săracilor, comitetul celor-fără-Dumnezeu, comitetul celor-rămași-fără-cai, în fiecare zi, avea el impresia, activiștii mai născoceau ceva nou), Nikolai nu mai avea încredere în soliditatea lucrurilor. Se oprea la marginea ogorului, pentru a-l lăsa pe Vulpoi să respire, parcurgea din ochi câmpia aceea care urca ușor spre casele din Dolșanka, și-i închipuia pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
celulele alea înțesate. Făcu un efort, pentru a nu-și imagina torturile. Și nopțile de după tortură, cu gura plină de sânge și cu unghiile smulse. Gutov trăise, cu siguranță, aceste lucruri și, în timpul unei nopți, prin ceața sufocantă a durerii, născocise acuzația aceea care avea să-i salveze pe cei pe care îi denunța: Anna le vorbea colhoznicilor... Reluându-și drumul, Nikolai băgă de seamă că, de-a lungul izbei fierăriei, primele ierburi și flori creșteau deja în mănunchiuri luminoase și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]