467 matches
-
întâmplase tot ce poate fi mai rău, astfel că până și vasalii săi din afara castelului au început să emită tot felul de ipoteze năstrușnice. — Deci, asta e, râse Gamo. Când vezi care sunt rădăcinile unor asemenea povești, majoritatea sunt niște născociri, nu-i așa? Shonyu, însă, continua să se-arate îngrijorat și continuă, în grabă: — După aceea, au avut loc alte discuții publice asupra problemei și diverse zvonuri contradictorii au început să circule încoace și-ncolo, între Ise, Nagashima, Osaka și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
O continuare, de dincolo, a șotiilor pe care tata obișnuia să le facă, uneori atât de plauzibile încât, în toiul discuției, mama se oprea contrariată și îl scruta încercând să ghicească dacă e vorba de ceva real sau de o născocire. De pildă: se zvonește că începând cu întâi, luna viitoare, proprietarii își vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înceta cu toții lucrul și ne-am da mâinile preț de zece minute, și n-am mai crede în bani, atunci banii n-ar mai exista. Dar nu o vom face niciodată. Sunt sigur. Poate că banii sunt marea conspirație, marea născocire. Dar și marele viciu: am devenit cu toții dependenți, o dependență pe care n-o mai putem rupe. Și nici nu e, cel puțin, ceva foarte specific secolului douăzeci, cu excepția înclinației. Nu te poți dispensa de gunoiul ăla, chiar dacă ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acolo. La rândul meu, dactilografiez în Braille pagini care nu vor fi incluse în memorii. Vom păstra marile murdării în familie. Nu pentru că am ține la blazon, l-am terfelit destul. Pentru credibilitate, fiindcă lumea ar lua capitole întregi drept născociri. Condiția noastră de gemeni presupune o armonie aparte. Un model de înțelegere și de flexibilitate. Cititorul are grila lui. Un prag psihologic. O moralitate la care ține enorm, chiar dacă o încalcă de câte ori îi convine. Însă nimeni nu va fi suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru viața reală!. E absurd să declari sus și tare că: „lumea este a mea” întrucât lumea, cea de toate zilele și epocile, este și a celorlalți semeni ai tăi. Un inventator se cuvine să înțeleagă bine că invenția, descoperirea, născocirea sa trebuie să fie utilă omului și nu prea costisitoare... În memoria umanității, în „cartea recordurilor” intră acei călători care au călcat primii pe tărâmuri necunoscute!. Atunci când miști din sprâncene se pun, cică, în funcțiune nu mai puțin de cincizeci
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
2012) Opinii critice, prezentare cărți: Ion Roșioru, revista „Tomis”, „Luceafărul”, „Agora”; Arthur Porumboiuziarele „ Cuget liber”, „Jurnalul de Constanța”; Maria Irod „Luceafărul”, Adrian Alui Gheorghe „Convorbiri literare; Nicolae Rotund „Ex Ponto”;Horea Gârbea„Luceafărul”;Virgil Panait„Oglinda literară” </biography> Sunt o născocire... ... o aripă întinsă către Dumnezeu În marea arhivă a lumii Sunt notate semnalmentele Inima depune mărturie despre sine Și despre activitățile de zi ale privighetorii Primăvara precum o ursitoare s-a așezat lângă mine M-a botezat mi-a pus
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă comedie să purtăm cu noi această osândă în buzunare bine cusute eliberați de prea mult ori de prea puțin poate vom înțelege nu tot ceea ce ni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să prindă conturul lacrimilor lui, îngrozindu-mă de strigătele-mi mute și totuși nevoind cu niciun chip să îl ajut. Vroiam să sufere. Vroiam să moară. Vroiam să simtă ce am trăit și eu atunci, doar pentru a da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu, m-am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al său, îl scutea să-și mai cumpere pantofi, haine și rufe, treabă care, după cum se știe, mai scurtează cu o bucată zilele atât de scurtei noastre vieți. Fără să pregete, se lupta de una singură cu toate acele nenumărate născociri ale mașinii de ucis timpul, începând cu imprimatele obscure ale securității sociale și terminând cu dispozițiile mereu reînnoite ale fiscalității. Da, spunea Rateau, e limpede. Dar la dentist tot nu poate merge în locul tău." Asta n-o putea face, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tuturor. De unde și bănuiala că ar fi fost vorba de altceva. Experții locali În materie de recrutare vorbeau chiar de platfus... Trupul necunoscut al Reginei se transforma În povestirile sale În cale de acces spre trupul la fel de necunoscut al Violetei. Născocirile lui valorau mai mult decât propria sa persoană. De fapt, el nu era decât o voce care Îmbrăca și dezbrăca pe rând, sau la Întâmplare, două femei făcute din cuvinte uzate, convenționale. Două ființe plate ca o planșă de anatomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zi, le-am povestit iarăși ceva despre întâlnirile mele cu Bătrânul. M-au ascultat cu atenție. Și când am crezut că venise clipa potrivită, am izbucnit în râs mărturisindu-le că totul, dar absolut totul fusese pur și simplu o născocire de-a mea. Nu discutasem, de fapt, cu nimeni, nu exista nimeni în sala cu oglinzi și, sincer vorbind, eram convins că Bătrânul murise demult! Speram că prietenii mei mai în vârstă, „pentru că vă socotesc prietenii mei” le-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și parcă și cu mirare, spuse deslușit: - Eu sunt Auta, robul Marelui Preot din Atlantida. Ființa nu părea că auzise. Stătea nemișcată și doar privea. Auta i s-a închinat ca unui zeu. Credința lui că zeii nu sunt decât născociri ale oamenilor înspăimîntați de ceea ce nu pot înțelege și a preoților cărora le este de folos asemenea fel de născociri iată că se clătina. Iată-i pe zei lângă el. Ce puteau fi decât zei? Semănau cu oamenii, totuși erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Stătea nemișcată și doar privea. Auta i s-a închinat ca unui zeu. Credința lui că zeii nu sunt decât născociri ale oamenilor înspăimîntați de ceea ce nu pot înțelege și a preoților cărora le este de folos asemenea fel de născociri iată că se clătina. Iată-i pe zei lângă el. Ce puteau fi decât zei? Semănau cu oamenii, totuși erau altminteri. Și dacă nu erau zei, ce puteau fi? Auta cunoștea zeci de neamuri și de popoare ale pământului și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mici cu oameni sălbatici. De acolo ești? - Nu. Țară mare, frumoasă. Departe! răspunse omul. Auta știa că în unele povești se vorbea uneori de o țară mare de la capătul dinspre apus al pământului, dar nu credea că e altceva decât născocire. Acum, rămase însă descumpănit. Se gândi că chiar dacă ciudatul om mințea, înfățișarea lui nu semăna cu a nici unuia dintre popoarele lumii. Află că îl cheamă Mahukutah. Altădată l-ar fi descusut mai mult, dar acum aștepta Mpunzi să plece spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țările vor striga: "Iată, Tot și Osiris și Elohim și toți marii zei ne-au ajutat să răpunem duhurile rele!". Și atunci vai de toți robii și de toată sărăcimea lumii. Până vor ajunge oamenii să priceapă că zeii sunt născociri, vor pieri și se vor chinui foarte mulți dintre ei. Hor părea înfrînt. Totuși mai întrebă: - Și tu, Auta, poți ști care dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alert“. Henry veni cu una sau două sugestii, pe care Daly le respinse. Într-o stare de exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din urmă, căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din motivele poreclei de „Cale-Bătută“. Povestitul repetat, obsesiv, era celălalt. Cale-Bătută Peckenpaw își petrecuse cândva secole din viață hăituindu-l pe corespondentul american al lui Yeti - Bigfoot. Nu-l prinsese niciodată. Istorisirile lui pline de melancolia agresivă a eșecului, erau născociri sterile despre felul cum uriașul reușea să scape. Acceptase povara nemuririi tocmai pentru a-l prinde pe Bigfoot. Certitudinea supărătoare că nu-l va prinde niciodată făcuse în cele din urmă din el un candidat pentru muntele Calf. — A existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coerență și, lucru și mai important, popularitate. Le redau oamenilor intelectul. Nu prea... începu Vultur-în-Zbor. — Dar nu-ți dai seama, dragul meu? Cadența, structura, stilul: toate există pentru ca noi să le folosim - în poveștile de demult ale gospodinelor bătrâne, în născocirile fantastice și mai ales... îîși flutură teatral mâna dreaptă și ridică spre ceruri un manuscris de pe biroul său) ...în clișee! O, Doamne! își zise Vultur-în-Zbor. — Aceasta, rosti Gribb, lovind cu degetul foile, este marea mea lucrare. Tratatul de citate filozofice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri succesive, înainte de a continua, insensibil la starea de confuzie în care mă aflam. — Locuitorii Granadei nu avuseseră niciodată tunuri și, cum Astaghfirullah nu contenea să le tot spună că acea născocire diabolică făcea mai mult zgomot decât rău, se resemnaseră cu ideea că o mașinărie atât de nouă și de complicată nu se putea găsi decât la dușman. Inițiativa medicului i-a lăsat perplecși. Timp de câteva zile a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mayne Reid. Le citise În rusă (fiind În toate privințele, cu excepția numelui de familie, mult mai rus decât mine) și, când căuta un scenariu care să poată fi jucat, avea tendința să combine cărțile lui Fenimore Cooper cu propriile lui născociri fantastice. Eu priveam jocurile noastre cu mai multă detașare și Încercam să respect scenariul. Spectacolul se ținea de obicei În parcul de la Batovo, unde aleile erau mai Întortocheate și mai Înșelătoare decât cele de la Vira. În vânătoarea noastră reciprocă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
petrecerea cu urletele lui. N-am ce face, i-am șoptit femeii de lângă mine. Trebuie să mă mai produc o dată. De câte ori veneam la amicul meu, trebuia să-i spun câte o poveste băiatului. Se obișnuise să adoarmă astfel, prins în născocirile mele. Era un alt fel de joacă, așteptată ca un mic eveniment în universul celor doi-trei ani ai lui. Și în seara aceea, înainte de a veni ea, îl adormisem cu una dintre improvizațiile mele. L-am luat din brațele Veturiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mă mișc, să nu trezesc băiatul. A venit și s-a așezat pe marginea patului, lângă mine. A șoptit, amuzată: — Cu prostii de-astea îl adormi tu? — Mai știu și altele, dar acum nu am avut chef de alte născociri. Am altfel de fantezii în miezul nopții. Și nu pentru adormit copiii. Principalul e că-l ia somnul repede când încep să-i vorbesc. Orice i-aș spune, crede că-i poveste și adoarme repede. Uneori îi spun lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]