561 matches
-
să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită cu un zid de piatră. CÎnd Jorge Aldaya, năucit de vinovăție și de rușine, i-a dezvăluit cele Întîmplate lui Miquel Moliner, acesta s-a hotărît să-i trimită lui Julián acea scrisoare semnată de Penélope, unde ea declara că nu-l iubește și Îl ruga să o uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fi, se pare că va face rost de suta de mii; nu știu, totuși, dacă chiar astăzi și dacă va avea toți banii; de acționat, acționează mulți: Kinder, Trepalov, Biskup; îi ia cu dobândă oricât de mare, firește, la beție, năucit de bucuria neașteptată care a dat peste el...“ - conchise Ptițân. Toate veștile acestea fuseseră ascultate cu interes, în parte; Nastasia Filippovna tăcea, probabil nedorind să-și exprime părerea; Ganea, la fel. Generalul Epancin, în sinea lui, era poate cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gând să pleci. Poate că, totuși, voi pleca cu tine. Unde voiai să mă duci? — La Ekaterinhof 35, îi raportă Lebedev din colțul său, iar Rogojin doar tresări și o privi cu ochi mari, nevenindu-i să creadă. Era năucit de tot, de parcă ar fi primit o lovitură puternică în moalele capului. — Ce-i cu tine, ce spui, scumpo! Chiar că te-a apucat o criză: ți-ai ieșit din minți? strigă speriată Daria Alexeevna. — Chiar ai crezut, spuse râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care a solicitat stabilirea unei taxe de timbru de 300.000 euro, 10% din suma cerută de el. Judecătorii Curții de Apel au dat curs solicitării procurorilor și, chiar dacă au aprobat doar o taxă de 20.000 euro, l-au năucit pe Alexandru Tăcu. „Această sumă numită de noi „taxa de suferință” este imorală, ilegală, absurdă și revoltătoare”, a răsunat vocea unuia dintre avocații lui Tăcu, Silvia Nechita. Pentru că li s-a părut anormal că un justițiabil care a dat În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui. Natura a înfrânt în sfârșit destinul și i o dăruiește drept mireasă. Cu un gest lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frapaseră pe Kay, care se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede, vă rog!“ Kay și Mickey o ridicară pe bătrînă și o puseră atent pe targa cu rotile, spunîndu-i unde era rănită. Aceasta Își scosese mîna, de parcă ar fi fost Înspăimîntată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul, Începu să vorbească tot mai puțin. Motivul principal era acela că nevastă-sa Îl Întrerupea tot timpul. Era clar că Dan și Richard erau adorați de mama lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fierbinte. Pe moment, crede că va fi lăsat să doarmă sau că va fi dus la hakim, dar se trezește în camera chinezească, unde, ca și prima oară, Flowers îl aduce pe maiorul Privett-Clampe și închide ușa. Pran îl privește năucit din pat, maiorul se îndreaptă amețit spre el, rostește "Băiatul meu frumos!", se încruntă și cade beat pe podea. Se lasă o tăcere apăsătoare. Răsuflând ușurat, Pran își pierde cunoștința. Este trezit de fotograf, care scoate capul prin fantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
printre aceștia sunt mulți nou-veniți, care au nevoie de ajutor. Strecurându-se printre sacii cu corespondență și bagajele marcate cu cretă, caută astfel de nou-veniți, evitându-i pe cei așteptați de prieteni și încercând să-i indetifice pe cei care, năuciți de căldură, privesc ușor nedumeriți și confuzi, care-i vor fi recunoscători tânărului pentru că-i alungă pe șleperi și le recomandă un hotel bun. Important este să le spună ceva. Orice merge, atâta timp cât este englez. Sau se pretinde englez. Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avea un autobuz care să meargă din Colington până-n centrul orașului fără să treacă prin Oxgangs? Când cobor, un vagabond Întinde spre mine o mână murdară Încrezătoare. I-o strâng și-i spun puțoiului că Isus Îl iubește. Se uită năucit după mine În timp ce măndepărtez și dejas hăt pe stradă când Începe cu bombănelile. Se apropie sezonul bunăvoinței caltfel mă Întorceam și-i puneam să-l bage l’arest pe puțoi. Mă duc la vânzătorul de ziare și cumpăr un Sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și de la poliție și de la masoni. Priceput? — Da, zice unu dintre ei speriat, răsucindu-se spre celălalt: Hai să mergem. Cei doi bulangii În uniformă o iau la goană de-a lungul pistei și-l Înhață pe Loughton care-i năucit. Întotdeauna mi-a plăcut de Loughton, dar acum mi se pare că n-a făcut nici o scofală din perioada lui naivă cu greva minerilor până acum. Cel mai bun lucru pe care-l pot face e să-l ajut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se surâzător la doamna Bologa, care ședea năucită pe scaun, parcă nu și-ar fi crezut urechilor. ― Asta nu se poate! strigă avocatul. Nu se poate! Asta nu-i cauză serioasă! Pentru închipuiri copilărești nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune și d-ta, doamnă, că doar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecară de la Castel. Destinat rămase acolo. Multă vreme. Nemișcat, în același loc. Apoi urcă în apartamentele sale, cu un pas greoi: știu asta de la slujitorul lui, Gravul, care nu-l mai văzuse niciodată atât de încovoiat, de lent și de năucit, iar Destinat nici măcar nu-i răspunse atunci când acesta îl întrebă dacă se simțea bine. Dar probabil că se întoarse în aceeași seară în vestibul, în penumbra doar puțin destrămată de lumina albăstruie a felinarelor din stradă, pentru a se convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar nu împiedica funcționarea stației care continua să mormăie și să modifice atmosfera Acheronului, indiferentă la compartimentarea heteromorfă a unei mari părți a nivelului ei inferior. Numai Ripley avea o vagă idee despre natura a ceea ce descoperiseră infanteriștii, dar era năucită ca să nu mai poată furniza și explicații. Era cufundată în amintire. Gorman îi observă expresia feței. ― Ce este? ― Nu știu. ― Dumneata știi ceva, noi n-avem de unde. Hai, Ripley. Vorbește. Îți ofer și o sută de credite pentru o sugestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sos de lobodă și punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești nimic, înțelegi? — înțeleg - răspunse bătrânelul. Dar dacă stăm până dimineață, prindem micul dejun. Toți se uitară năuciți la el. Raționamentul moșneagului le scăpa. Păi da - continuă el - de ce să n-așteptăm până dimineață? Oricum, dimineața primim masă. — Dar de ce să așteptăm aici? - întrebă uimit căpitanul Tresoro. Ce să facem aici? Să facem cunoștință - răspunse bătrânelul. Mâncăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încolo, a fost un papă foarte liniștit. Gurile rele calvine îl porecliseră „Assonnato” (Somnorosulî. îi plăcea să se plimbe îndelung prin grădinile Vaticanului și putea fi deseori văzut aplecat asupra florilor, murmurând formule numai de el știute către vreun bondar năucit de sapientia himenopteră a bătrânului. N-avea un instinct artistic deosebit ca înaintașii săi Nicolae al V-lea, Sixtus al IV-lea, sau Leo al X-lea, vertijul de culori din Capela Sixtină provocându-i, de pildă, doar o persistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
submarinul se Întorsese și venea direct spre DH-8, cu luminile aprinse. Se apropia din ce În ce mai mult și senzorii de alarmă intrară În funcțiune, acționând sirenele și luminile roșii de avertizare. „Urăsc alarmele astea“, Își spuse Norman În timp ce alerga la consolă. Privea năucit butoanele: „Cum dracu se oprește chestia asta?“ Se uită la Harry, dar acesta rămânea În continuare inconștient. — Beth? Ești acolo? Cum se oprește blestemata asta de alarmă? — Apasă pe F8. Care dracu era F8? Se uită În jur și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care-l cunoșteam și care a știut să fie surugiul sau grăjdarul unei doamne ce poseda un briliant valoros; În țara ei, doamna era prințesă, dar iubirea nu are legi. Năucit de atâta noroc, tânărul a avut o clipă de slăbiciune - oricine are una - și și-a luat tălpășița cu briliant cu tot. Când s-a căit, era prea târziu. Revoluția maximalistă Îi risipise pe toți În lumea largă. Mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento, apostolul, evanghelistul lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe alți discipoli, mai puțin neobosiți și devotați decât autorul scrierilor Pișu-leagăn (1929), Însemnările unui achizitor de păsări și ouă (1932), Ode pentru directori (1934) și Duminică pe cer (1936). După știrea tuturor, Formento Își venera maestrul, iar el Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și erau mereu mai vorbăreți. O singură interjecție a lui Montenegro la adresa maiestății taurilor a fost de-ajuns pentru a deștepta creierii lui Anglada. ținându-se pe propriile-i picioare, maestrul a improvizat una dintre fecundele tirade lirice ce-i năucesc deopotrivă pe istoric și pe lingvist, pe omul rece, rațional și pe cel cu inimă mare. A arătat că În alte vremuri taurii erau animale sfinte, oarecum sacerdoți și regi; mai curând zei. Că soarele ce-și arunca lumina peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Commendatore. A publicat adaptarea epopeii Cantar de Myo Cid pentru adulți; premeditează severa adaptare În manieră gauchesca a unor Soledades de Góngora, pe care le va dota cu țâșnitoare și iazuri, cu blănuri tăbăcite și nutrii. Don Anglada, m-ai năucit cu atâta potop de cărți, a zis Parodi. De vrei să te ajut cu adevărat, vorbește-mi de răposata-ți cumnățică. Căci nimeni nu mă Împiedică să te ascult. — Ca și critica, nu mă Înțelegi. Marea pensulă (am spus: Picasso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
don Renovales. A doua zi am petrecut toți la pripon. Mandea ieram acasă și le făceam pă plac la tot soiu de curioși care punea Întrebări dăspre căruță și, cu fiecare tablo vivant care io Îl zugrăveam pentru ei, Îi năuceam și mai nașpa. Am săpat conștiincios ca genistu, până am aflat că lu Limardo Îi făcuse șliț pă la cinci după-amiaza cu propiu șiș-ascuțitoare dă os. Uite ce-i, pe ăi care cred că chestia asta de nici nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
jur, nu mai lasă nici pic dă untură. Ce șozuri mai duce vântu pă aripi, coane Lumbeira! Mai nainte să-ți Îngropi molarii În pudinca asta ingleză, totu se schimbă pe nesupă samă și dă unde până mai ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă trapez și-l năucești pă dânsu. Nu că mă lași să minciunez, da-ți spun că mandea ieram mai lipit ca pistonu dă siringă la Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și că duhoarea dă tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șozuri mai duce vântu pă aripi, coane Lumbeira! Mai nainte să-ți Îngropi molarii În pudinca asta ingleză, totu se schimbă pe nesupă samă și dă unde până mai ieri te năucea papagalu, acu iești tu pă trapez și-l năucești pă dânsu. Nu că mă lași să minciunez, da-ți spun că mandea ieram mai lipit ca pistonu dă siringă la Institutu dă Prognoză „Veterinarele Diogo“ și că duhoarea dă tren iera pentru măndel ca izu dă coteț pentru dulău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și, nainte să apară inspectoru, io chiar ieram băgat În șpaltele Instrucțiunii secundare dă Amancio Alcorta. Da să vezi că aportu care l-am putut aduce chiar În prima dimineață care m-am dedicat la letere a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]