395 matches
-
revoltă împotriva bizantinilor, apoi Filaret Bahramios, trimis de împărat să-i respingă pe turci în zona lacului Van, este înfrânt. Bizantinii pierd încă o dată o mare parte din Capadocia, Iconion este cucerit, dar ei reușesc iarăși sa i respimgă pe năvălitori. În primăvara lui 1070, împăratul trimite împotriva selgiucizilor pe Manuel Comnenul, fratele viitorului împărat Alexios I Comnen (1081-1181), care este însă înfrânt lângă Sebasteia și prins; el reușeste totuși să ajungă la o înțelegere cu învingătorul său, Khroudg, revoltat contra
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
Noglog". Între 1451-1446 s-a aflat în posesia lui Iancu de Hunedoara. În 1474 regele Matei Corvin dăruiește moșia Nădlac familiei de feudali sârbi Jaksici. Aceștiau au construit la Nădlac un castel cu turnuri de apărare și șanțuri, pentru întâmpinarea năvălitorilor. În 1514 oștirile lui Gheorghe Doja au atacat Nădlacul. Pe 27 mai ei înfrâng oștile nobilimii și incendiază cetatea. În 1529 Nădlacul este pustiit de turci, pentru ca mai apoi cetatea să ajungă sub stăpânire turcă. Prințul Eugen de Savoia eliberează
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
al Pâncotei se găsea în anul 1216 o abație. Informația o aflăm din lucrarea istoricului Sándor Marki, potrivit căreia, populația localității se află sub jurisdicția unei abații condusă de Andreas. De mai multe ori vatra orașului a fost distrusă de năvălitori. Turcii au cucerit orașul în mai multe rânduri, din anul 1687 intra în administrarea Imperiului Habsburgic, iar din anul 1867 intra în administrația austro-ungară până la sfârșitul Primului Război Mondial. Pâncota a fost renumită pentru târgurile și iarmaroacele sale încă din secolul al
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
ce au luptat alături de goți, au cerut și ei bani. Menophilus a refuzat, și după retragerea armatei române din Dobrogea, carpii atacă ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră în 242. Împăratul Gordian III se întoarce din Persia și îi confruntă pe năvălitori. În 245, carpii atacă din nou și Filip Arabul îi înfrunta, preluând titulatura de "Carpicus". Abandonează Muntenia și retrage granița provinciei la Olt. Carpii îi sprijină pe goți ce sunt respinși de Decius, ce pierde lupta de la Abrritus și este
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a Mănăstirii Brădicești. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Episcopul Varlaam al Hușilor a avut ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii „Buna Vestire”, printr-un document
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
răspândit în lumea germanica și slavă prin intermediul vikingilor care au intrat în contact cu Imperiul Român de Răsărit În sensul larg, european, o "Românie populară" este orice comunitate romanofona (latinofona) apărută prin autoorganizarea populațiilor romanice, rămase fără ocrotire statală în fața năvălitorilor veniți din "Barbaricum". În sens restrîns (cazul românesc), în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
în spațiul dunărean-carpatic, este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea românilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavona). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile româniilor, atât din nordul cât și
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
precădere la țările și cnezatele locuite de Români, Aromani, Istro-români și Megleno-Români. Româniile populare europene au apărut în majoritatea lor, în Evul Mediu timpuriu, ca obști rurale creștine, ce căutau să-și ocrotească resursele fie ferindu-se de contacte cu năvălitorii (de exemplu, ascunzându-se în adâncul munților sau pădurilor), fie plătind dârî popoarelor migratoare care treceau în zona (în general, germanice sau slave). Cu timpul, pe masura ce statele europene medievale se închegau, "Româniile populare" au fost fie integrate acestor state (mai
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
pădurilor), fie plătind dârî popoarelor migratoare care treceau în zona (în general, germanice sau slave). Cu timpul, pe masura ce statele europene medievale se închegau, "Româniile populare" au fost fie integrate acestor state (mai ales in Europa de Apus), fie absorbite de năvălitori migratori prădalnici (prin germanizare, în Alpi, cu excepția Romanșilor, sau prin slavizare în Balcani), fie au supraviețuit, contopindu-se și formând principate mai mari (cazul voievodatelor românești). Româniile (româniile) populare din istoria Românilor pot fi identificate, în mod probabil dacă nu
Romanii populare () [Corola-website/Science/319087_a_320416]
-
a trăi. În luna august 1185, flota normandă, trimisă de regele Guillaume al Siciliei, spre a răzbuna masacrul din 1182, punea mâna pe Tesalonic și armata de uscat mergea împotriva Constantinopolului. Andronic, ca un bun împărat, luă mai întâi împotriva năvălitorilor măsurile cerute de împrejurări: zidurile capitalei fură puse în stare de apărare, flota separată și reorganizată; în același timp prințul se trudea să potolească îngrijorarea populației prin discursuri meșteșugite. Dar, ca odinioară în Cilicia, el se sătură repede de această
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
ea exista deja. Planimetria, elevația și în special proporțiile reduse ale turnului pledează pentru o datare anterioară secolului al XVIII-lea. După tradiția locală, biserica ar fi suferit un atac al tătarilor, cu care ocazie, pentru a pătrunde în naos, năvălitorii ar fi încercat să taie o bucată din ușă, tăietură vizibilă sub stratul de pictură, deci anterioară anului 1697. O năvălire a tătarilor în aceste sate a avut loc în anul 1661. Dacă se admit aceste argumente, biserica a fost
Biserica de lemn din Lăpuș () [Corola-website/Science/316312_a_317641]
-
eventuale pericole ce s-ar fi abătut asupra satului. Remarcăm faptul că dealul respectiv este situat la un loc relativ greu accesibil, iar dacă avem în vedere faptul că secole de-a rândul biserica ortodoxă a fost prigonită de diverșii năvălitori sau stăpânitori (amintim aici doar pe generalul Bukow, care a dărâmat cu tunurile sute de biserici ortodoxe), atunci ipoteza situării bisericii în Podeiul Bogatului este cât se poate de credibilă. Informațiile provenite de la cei mentionați mai sus ne spun că
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
că se va apăra în cazul în care țara va fi în primejdie pentru că neamul românesc a prins rădăcini în acest pământ ca și codrii de stejar. În sfatul său cu boierii, domnitorul poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Ca urmare a faptului că în ianuarie 1975 se împlineau 500 de ani de la Bătălia de la Podu Înalt, s-a dorit să se aniverseze acest eveniment prin realizarea unui
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Cetatea Camenița din Lehia, iar în primăvara următoare trebuiau să pătrundă în Ungaria și în Polonia. Aflând că oștile turcești se îndreaptă spre Moldova, Ștefan cel Mare face un sfat cu boierii și poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Domnitorul trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, la voievodul Ardealului și la comitele secuilor; vistiernicul Cristea Jder (Florin Piersic) este trimis cu solie la Papa de la Roma și
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
nordul Scoției). Locuitorii acestei insule utilizau, în vremuri străvechi, câini ciobănești de tip Spitz, probabil similari rasei moderne Ciobănesc Islandez. În timp au avut loc încrucișări aleatorii cu câini aduși de pe continent și din Arhipelagul Britanic de către navigatori, comercianți și năvălitori. Începând cu secolul al XVIII-lea, exemplare canine din Shetland au fost aduse în Anglia unde crescătorii au demarat un proces amplu de ameliorare a rasei, prin încrucișări controlate, ceea ce a dus în final la obținerea rasei (denumită inițial Shetland
Ciobănesc de Shetland () [Corola-website/Science/323067_a_324396]
-
și "poteca de cai" care trecea prin valea "Râului Mare", peste muntele "Scara" spre Curtea de Argeș și Râmnicu Vâlcea, s-a datorat atât construirii cetății de la Tălmaciu cât și fortificării Sibiului, locuri de unde se putea opune o rezistență mai eficientă împotriva năvălitorilor. Cetatea medievală este localizată la altitudina de 846m pe o culme aparținătoare al Vârfului Suru, culme care se află la granița dintre localitățile Racovița și Avrig. Poziția sa a fost menționată în studiile de specialitate pe baza unor observații de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
Romă în anul 390 I. H., nu au întâlnit nici o rezistență până la Capitoliu. Au asediat orașul și profitând de o noapte întunecoasa au încercat să pătrundă prin surprindere. Gâștele sacre, care erau ceșcuțe în fortăreața pentru cultul Junonei, speriate de năvălitori, au dat alrma prin strigătele lor pătrunzătoare. Capitoliul a fost salvat și, drept mulțumire, gâștele au fost plimbate cu cinste prin oraș, în fiecare an. Tradiția conferă gâștelor din templul Junonei meritul salvării Capitoliului: ele ar fi dat alarmă, în timpul
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
atât de călugări (pînă în 1791 și după 1825) cât și de maici (1791-1825). Parte dintre urmele de dăltuială par să indice o vechime mai mare decât perioada de propagare a creștinismului. Aici și-ar fi găsit refugiu din calea năvălitorilor turci Sfânta Teodora de la Sihla. Mai recent în 1821, latifundiarul și judecătorul de la Buzău Nica Mușceleanu din Merei a murit aici, unde era retras cu alți băjenari fugiți din calea zaverei. Este situat lângă satul Nucu, pe versantul sudic al
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Gheorghe Ghica. Letopisețul Cantacuzinesc arată că „"turcii și tătarii intrară în țară de o robiră și o prădară foarte rău"”, jefuind în această regiune nu numai Bucureștii dar și împrejurimile. Ctitoria lui Matei Basarab de la Plătărești a căzut pradă jafului năvălitorilor, care au luat în robie pe egumen împreună cu hrisoavele lăcașului. „"Trei zile și trei nopți, în păduri, vii, strâmtori, sate și locuri întărite, tătarii n-au mai lăsat un fir de iarbă crescând, un cocoș cântător"”. Amploarea distrugerilor a fost
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
un loc aflat la capătul lumii, pe țărmul Mării Negre, unde nu vezi nici o carte, nici o ființă adâncită în lectură, ci doar oameni cu arme, cu spade și săgeți, sălbatici nevoiți să îndure frigul, foamea, sărăcia, să lupte cu crivățul, cu năvălitorii care trec pe gheața Istrului (a Dunării). Suferința revărsată în cuvinte, măreția unui suflet de poet pe care încep să-l venereze, chiar să-l iubească și geții de pe Pontul Euxin, intuind înrudirea spirituală cu el - toate componentele recitalului ne
Emil Boroghină, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105668_a_106960]