581 matches
-
Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vînt! " II Brigbelu, rege
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
reprezintă „Filozofia”, iar femeia „Poezia”. Și, ca un detaliu, pentru „Poezie” a pozat chiar soția sculptorului, pictoriță născută Niculescu. Așa parcă mai vii de acasă, dar să nu zici hop până nu-i sări. Acuma ce ți s-a mai năzărit, dragule? Doar nu vrei să cred că statuia a fost din primul moment aici. Stai binișor, frate, că nu m-ai prins descoperit. Îți povestesc pe dată. Când statuia a fost gata, a fost așezată în fața Universității „Al.I. Cuza
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
trebuie să scrii pentru asta? Habar n-am. Eu doar umblu, serile de iarnă, prin oraș, de la Romană către Visarion, ca să mai privesc pe furiș, iar și iar, câteva case, nu multe, de care sânt îndrăgostit în secret. Mi se năzărea altădată că aș fi locuit cândva acolo. Acum știu însă prea bine că n-am trăit, niciodată, nici o viață anterioară. Colea,-n tină De vreo cincisprezece ani locuiesc în Colentina, pe strada Nada Florilor. E o stradă în formă de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se înfipse în minte ca un spin întrebarea: unde îl ducea Auta? Dar, iată, i se păru că aude deodată pe cineva cântând. De fapt nu o voce de om, ci parcă niște flaute, dar cu alt sunet. I se năzărea oare, ca și oazele ridicate din nisip pe zare? Totuși, acum auzea deslușit fermecătoarea melodie simplă, ca din flautele de aramă subțire, alcătuindu-se undeva aproape sau departe, din sunete înalte și puține. Cântecul părea legănat și vesel. Apoi părea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din lanul de grâu. Strălucea, dar nu ca argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici zei, nici oameni. Auta privi încordat. Apoi se frecă la ochi, crezând că poate i se năzare din pricina oboselii. Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
turnul stătea totuși acolo, dar nu putea fi decât o piatră bine lustruită, cum cădeau atâtea din cer. Sau poate nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun i s-a năzărit pe vreme de furtună că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Apoi făcu ochii mari. - N-ai murit? îl întrebă cu glas tremurat. Auta ridică din umeri. Căpetenia îl privi cu luare aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
meșteșugari foarte buni și au unelte minunate... - Atunci sunt zei! îl întrerupse arcașul. De unde ați venit? Am auzit parcă o voce care mă striga, dar mi s-a părut că tună muntele ca de obicei și de aceea mi se năzare. Dar nu v-am văzut venind din pădure. Cum ați venit aici? - Vrei să-ți spun că am venit din cer? zise Auta râzând. Robii nu umblă prin cer, știi bine. Am venit și noi cum vin oamenii. - Nu pot
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-o aducă. - Pare dibaci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca și tine! Apoi văzîndu-l pe Mai-Baka tot uimit, se întoarse spre Ntombi s-o întrebe cum a izbutit băiatul s-o aducă. - Pare dibaci! zise el. Abia acum Ntombi își veni în fire
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poliție iarăși și De ce să fiu numai eu? Poate că mai sunt și tipii. Au tendința să simtă păreri de rău, dar alții aici Înăuntru, Împărțind cu mine puie situația. Așa că eu sunt ăla, Lennox,statutul de parazit. Mi se năzare chiar că rian Main, Steve Underwood, Ken Îi simt aici Înăuntrudin Aberdeen Ritualurile masonice răsucindu-se și zvârcolindu-se Însexualitate reprimată În asta Îi ține pe cemațele Gazdei laolaltă cu mine, dar asta cei d-alde Ray Lennox și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scrisorile de dragoste. Imaginați-vă ce impresie ar face asupra iubite o scrisoare bătută la mașină, deși există excepții și de la această regulă... Așezarea în pagină a textului are rolul ei în aspectul unei scrisori. Nu scriem cum ni se năzare, fără dată, fără titlu, fără alineate, oricât de grăbiți am fi. Textul trebuie încadrat în pagină lăsând o margine de circa 3 cm pe care e bine să nu scrieți nimic. E necesar ca adresa destinatului să fie completă: nume
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
latina își continuă existența, în timp ce limba autohtonilor despre care vorbeau cronicarii polonezi, nefiind constatabilă actualmente, nu poate fi luată în considerație nici la constituirea limbii române. Pe acest raționament fals el formulează următoarea întrebare: „Dacă unii daci, cum i se năzare leahului Zamoysky, au învățat de la romani limba romană, adică latină, cum de și-au pierdut cu totul limba lor dacică? Cred și accept, continuă Cantemir, că dacii și-au putut strica limba și amesteca unele cuvinte latine, dar nu că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acum în viața lui. Ți-ai găsit ! Când vrea femeia... Te urmărește domnule, vine după tine... îți iese în cale când nici nu gândești... ba dacă mai stai în casă cu ea, îți intră-n odaie domnule. I s-a năzărit ei pe tine și pace !... Te nimerește ba pe jumătate îmbrăcat, ba în pat dimineața (tresărire violentă la domnul Nisipoiu). Tu zici pardon ! Ea, că nu știu ce-a uitat aci când a scuturat ieri. (Nici Băiatu, nici Nisipoiu n-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e acolo să aibă grijă de ea după școală și așa mai departe, dar știi cum sunt copiii. De vreo două ori în ultima lună a trebuit să plec în grabă pentru că a căzut la joacă sau i s-a năzărit să-i fie rău la ore. Celor de la InvestorCorp s-ar putea să nu le convină. Și-atunci ce mă fac? Glasul îi trăda neliniștea. Am nevoie de slujba asta. Eu... —Anna, nu au cum să te concedieze. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și făcând gesturi de îndepărtare cu mâna, încercam să mă gândesc la altceva, dar obsesiile reveneau. Un gândac negru îmi pătrundea în gură și mi se plimba pe limbă. îl mestecam, coaja elitrelor troznea în măselele mele. Apoi mi se năzărea că o sabie ascuțită îmi pătrunde în inimă, îmi puneam disperat palmele în dreptul pieptului, încercam să apuc lama și s-o scot din piept, mă zvârcoleam, deschideam ochii, mă ridicam în capul oaselor. Abia mă culcam la loc, când un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui Dumnezeu, privește lucrurile în perspectivă! Urmă un nou răstimp de tăcere. Parcă-l vedeam pe căpitanul Jack Tierney cântărind argumentele pro și contra ideii de a-și vinde sufletul lui Satana cu breloc Phi Beta Kappa, căruia i se năzărise să ajungă șef în Los Angeles. Când a spus „OK, Ellis“, am rupt cererea de transfer și m-am întors să mă alătur circului. CAPITOLUL OPTSPREZECE În următoarele zece zile circul se transformă în ditamai farsa, cu câte o tragedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-ntind tremurând să te cuprindă. E de-ajuns s-adorm și mă copleșesc mângâierile tale, pe care, altfel, nici nu pot să mi le-nchipui. Dar e de-ajuns să te văd aievea și râd de toate câte mi se năzar. Omule de granit, să nu fii niciodată slab În fața mea. Nu-i așa că vom uita unul de altul? 24 martie 1965 (miercuri) Nu-i așa că vom uita unul de altul? 7 aprilie 1965 (miercuri) Pasiuni devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în când ca să-mi scald spiritul în privirea ochilor dumitale, să mă îmbăt în aburul respirației dumitale... — Bine, don Augusto; astea sunt lucruri pe care le citim în cărți; să lăsăm asta. Nu mă opun să vii ori de câte ori ți se năzare, să mă vezi și să mă răsvezi, să stai de vorbă cu mine și chiar..., ai văzut adineauri, chiar să-mi săruți mâna; am însă un logodnic de care sunt foarte îndrăgostită și cu care am de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
odată? Știți să vă țineți de cuvânt? — De la caz la caz. — Da, refrenul bărbatului tău. Răspunde-mi însă direct, nu cum obișnuiți să faceți voi, femeile, încât rareori răspundeți la întrebarea ce vi se pune, ci la ceea ce vi se năzare că aveți să fiți întrebate. Și ce anume ați vrut să mă-ntrebați? Dacă voi, femeile, vă țineți cuvântul dat. — Depinde de cuvânt. — Cum adică depinde de cuvânt? — Sigur că da. Unele cuvinte sunt date ca să fie respectate și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]