1,005 matches
-
Admirabila Întâlnire presupune o prezență curată și pură. O anumită potrivire ne obligă să punem la treabă ceea ce e mai bun În noi, nu cum am fost, ci cum suntem În stare să fim, nu cum așteaptă alții, ci cum năzuim noi să devenim. E departe de ipocrizie și fățărnicie. E o ocazie unică de recunoaștere și asumare a ceea ce suntem, de a-ți etala izvorul și mersul existenței tale, o șansă de a depăși obstacole și de a urca trepte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
baza intersecției și râvnitei re-Întâlniri, vector despre care nu știm de unde vine și ce e cu el. 1.2. Gânduri pentru un posibil discipol Sunt dascăl de mai mulți ani. Nu am dorit să devin profesor Încă de la Început (am năzuit și către altceva), dar cu cât timpul a trecut am constat cu bucurie că o altă postură nici că mi s-ar fi potrivit. E un mare mister să descoperi frumusețea unei profesii și să te instalezi În ea „din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
epistemică. Dar, În continuare, el are nevoie de o autonomie axiologică și decizională, de o Îndrumare culturală. Adolescentul este interesat nu atât de informație, cât de repere valorice de Înțelegere și folosire a acesteia. El caută temeiuri pentru ceea ce știe, năzuiește și Întreprinde. Din acest punct de vedere, oferta educațională nu este prea generoasă (află câte ceva despre aceste lucruri la filosofie, literatură, psihologie, istorie etc., dar insuficient). Or, valorile religioase pot oferi un răspuns pentru preocupările metafizice ale acestei perioade. În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din competențele și specializările lor particulare. Preoții au un alt statut: sunt persoane consacrate spiritual și Înzestrate cu un anumit har, pe care laicii au responsabilitatea de a-l respecta și de a se bucura de binefacerile lui sau a năzui (desigur, nu toți) către el. Când vorbim despre laicat, nu ne referim numaidecât la Întreaga masa de credincioși (nu toți sunt activați În chestiuni de gestionare a unui capital simbolic imens), ci la acea parte care observă, monitorizează sau se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prinde să se preschimbe În ninsoare. Copacii iau o nouă Înfățișare, alta decât până acum, și deslușesc În coroanele lor chipuri inedite, animale fantastice, alcătuiri curioase, doar de mine dorite. Ce bine e când universul din jur Îți confirmă ceea ce năzuiești! Neaua se așterne Încet-Încet, ies sfios În curte, parcă e o altă curte, lucrurile au un alt contur, sunt mai aparte evidențiate și altfel așezate. Vreo trei vecini dau o mână de ajutor la tăierea porcului. Stau departe de locul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
după cel de-al Doilea Război Mondial, când existența omenirii era grav amenințată de pericolul izbucnirii unei noi conflagrații cu consecințe catastrofale și când procesul de decolonizare a condus la o nouă realitate istorică prin apariția noilor state independente, care năzuiau spre libertate și independență. Aceste state se confruntau cu probleme economice și sociale, moștenite din perioada colonială, pentru a căror rezolvare solicitau, pe drept temei, ca în relațiile lor cu țările dezvoltate să fie tratate pe bază de egalitate și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
jubilației simțurilor (culminând în „beție”, „vrajă”, „toropeală dulce”) i se asociază o stare de confort intelectual („gânduri blânde”, „iertătoare” și „bune”), dar și locul extincției, al „agoniei neîntrerupte”. În acest univers fragil și îndurerat, spiritul e cuprins de impulsuri contradictorii, năzuind spre creație („cântec”), dar și spre dezagregare, spre stingerea în „liniștea măreață”. Dacă ambianța grădinii e de natură simbolistă, în linia lui Albert Samain, simbolul aproape că lipsește; în schimb, paralelismele, asimilările între regnuri, corespondențele apar frecvent. Nu sunt rare
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
tensionată, desprinsă parcă dintr-un „roman familial”, trăit prin toate fibrele de către un fiu bastard, recunoscut târziu, când Ion Luca Îi dăruiește patronimul, nu Însă și afecțiunea, ținându-l la relativă distanță de familia en titre. Ce poți simți când năzuiești spre un trecut de glorie și spre un viitor nu mai puțin strălucit, iar tatăl Îți retează cinic orice elan? O libertate Îngrădită cu totul și cel mai bun prilej pentru a dori să fii „altfel”. Iar pentru Început, să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a denunțat forme ale falsului în literatură și a negat, cu vădită orbire, în pamfletele strânse în volumul Organizarea minciunii (I, 1937), tot ce nu „țâșnea elementar” din realitățile noastre, scrisul lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu. Năzuind să dea „stihuri noi cu senzuri de filosofie” (Versuri, 1934, Vocile singurătății, 1937), D. este în poezie fie un cugetător cam naiv și prozaic pe motivul trecerii și fragilității omenești (Panta rei, Zădărnicie, Ceasornicele), fie un erotic sedus de contrastul
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
român” ș.a., dedicând pagini speciale traducerilor, dar și artelor plastice, teatrului, muzicii, filmului, precum și unor domenii ca filosofia, istoria, religia etc. Încă de la începuturi, în paginile revistei au publicat majoritatea personalităților vieții spirituale ieșene, dar și din întreaga țară, C. năzuind și reușind a fi o publicație de nivel național. În chiar primul număr, pe lângă ieșenii Otilia Cazimir (poezie), Nicolae Barbu, Ștefan Oprea, Mircea Radu Iacoban, Ioan Constantinescu, Adi Cusin, Mihai Drăgan (la „Cronica literară”), se disting semnăturile lui Adrian Marino
CRONICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286532_a_287861]
-
întregul orizont al eului: o poezie a miracolului vieții, celebrat de „serbările sacre / ale caisului, laurul lamurii, roua dalbă”, și a sufletului plutind ca-ntr-un vis perpetuu în „imperiul ardorii”. Cea de-a treia temă fundamentală e arheologia eului năzuind la resuscitarea prin vers a unei întregi tradiții dispărute istoricește: părinții îngropați în grâu, tatăl „tras în poveste/ cu lumea lui toată”, „satul gol”. Placheta postumă Cronică de memorii (1998) consfințește testamentar acest filon, alternând confesiunea personală cu citatul (vocea
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
cu seamă evrei, din Bucovina interbelică și postbelică, scriitori însoțind marile figuri ale poeziei germane de după 1950, așa cum au fost Paul Celan și Rose Ausländer. Pretutindeni, cunoașterea aprofundată a contextului cultural și social-politic, bazată pe o documentare întreprinsă cu acribie, năzuind spre exhaustivitate, nu numai în biblioteci, ci și în arhive, se împletește cu pătrunderea, ajutată de instrumente de ultimă oră, bine puse la punct, în inima textelor literare, nu o dată extrem de dificile, chiar ermetice. Remarcabilă este și calitatea expunerii, care
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
fi reunite aceste volume antume, precum și numeroase texte inedite, în seria Scrieri, însumând aproape patru mii de pagini (I-VI, 1967-1972). Asemenea foarte tânărului G. Ibrăileanu (sedus de aforisme), junele C., bântuit de mirajul ideilor, era un gânditor, un reflexiv, năzuind să-și clarifice relațiile cu lumea. Cele nu mai puțin de 935 de aforisme și comentarii, reunite postum în Caleidoscop (1974), sunt, de fapt, niște meditații succinte, deschideri inteligente spre social și etic, sondări psihologice în eros (cu accente cvasimisogine
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de caftanul greoi și învechit al slavonismului și să o aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea lipsi aceea de a înfăptui împlinirea
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
priviri aproape compătimitoare. M-am simțit și mai disprețuit. După tentativa aceea jalnică, m-am cufundat și mai mult în căutările și în lecturile mele. Reflexele efemere ale Atlantidei de-a lungul timpului nu-mi mai ajungeau. De-acum înainte, năzuiam să cunosc istoria sa intimă. Rătăcind prin cavernele bătrânei noastre biblioteci, încercam să clarific pricina căsătoriei extravagante dintre Henric I și prințesa rusă Anna. Voiam să știu ce putea trimite ca zestre tatăl ei, vestitul Iaroslav cel Înțelept și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
istorisirilor mele colegul meu, chiulangiul, mă copleșea deja întru totul. Speram mai degrabă un declic misterios, asemănător cu al resortului dintr-o cutie muzicală, un clinchet anunțând începutul unui menuet pe care urmează să-l danseze figurinele pe estrada lor. Năzuiam ca hățișul de date, de nume, de evenimente, de personaje să se contopească din nou într-o materie vitală nemaivăzută, să se cristalizeze într-o lume cu desăvârșire nouă. Voiam ca Franța grefată în inima mea, studiată, explorată, învățată, să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acest vânător de trupuri femeiești. Și să mă urăsc. Și să mă alătur femeii distruse, strivite de o masă de carne nădușită. Și să ghicesc ultimul ei gând limpede: gândul morții care va urma după împerecherea aceea hidoasă. Și să năzuiesc să mor deodată cu ea. Căci nu poți continua să trăiești purtând în tine acel dublu care îl admiră pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o croiră la fugă de 87 {EminescuOpXIV 88} mâncau pământul, risipiți pe deplin, goniți de vrăjmașul învingător, și abia cu mare ce ajunseră în oraș la Serras, unde năzuiră ca la un liman de mântuire. Arhistrategul Issac însuși căzu prins pe mâna unui cuman, care tăinui mai întîi lucrul, să puie singur la o parte marea sumă de răscumpătură. Asan, oblicind aceasta, îl luă pe nobilul prizonier în păstrarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
manifestă mai viguros etc. Vechea catedră, intenționat Înălțată pe un postament pentru a da și mai multă autoritate profesorului, pentru a-l ține la distanță de elevii săi, Își găsește astăzi o tot mai mică justificare Într-un Învățământ care năzuiește să ajungă la statornicirea unor noi relații, mai apropiate, Între cadrele didactice și colectivele de elevi/studenți. 5. Metodele și formele de organizare a activității de instruiretc "5. Metodele și formele de organizare a activitĂȚii de instruire" Organizarea activității școlare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
tineri să continue să Învețe, să-i conștientizeze științific de metodele de achiziționare și utilizare cu maximum de eficacitate a celor Învățate (Dave, 1991, p. 186).Elcaută să pună accentul pe deprinderea metodelor de gândire și de lucru, de exercițiu, năzuind să le dezvolte elevilor posibilitatea de a-și Însuși prin muncă personală, singuri, o bună parte din cunoștințe, folosindu-se atât de multiplele forme și tehnici ale autodidaxiei, cât și de mulțimea surselor de informații (manuale, lucrări științifice și literare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pentru vreo altă meserie de același fel. Dar, după cât se pare, discursul de față nu consideră că educația constă în astfel de lucruri, ci socoate că ea este formarea copilului pentru virtute încă din copilărie, făcându-l pe acesta să năzuiască și să-și dorească să devină un cetățean desăvârșit, capabil să conducă și să se lase condus după dreptate. După câte cred, o dată definită o atare creștere, ea este singura căreia discursul nostru i-ar acorda numele de educație, iar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să-i spun, „epochè erotic” și nu mai află nimic în afara parantezei; - fie poziția Diotimei (a lui Platon) care propune depășirea netautologică dinspre imanența spre transcendența Formelor (chestiune discret prezentă și suspendată în intervenția lui Agathon). Spune Diotima: cel care năzuiește spre această Frumusețe veșnică și care nu este mai frumoasă aici pentru a fi mai urâtă dincolo, „nu și-o va putea închipui ca având față sau mâini sau orice altceva mai are un trup”. Transcendența, văd, devine condiția absolută
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
interacțiunilor umane” (Vlăsceanu, 1996). Orice interacțiune între actori sociali se constituie într-un cadru instituțional și evoluează prin a deveni firmă sau organizație. Cadrul instituțional creează norme și reguli, organizația stimulează aplicarea acestora, într-un cadru dat, prin comportamente interacționale, năzuind spre eficiență. Între instituție și organizație diferența e deci de orientare spre eficiență sau spre un scop pe care o promovează ultima. Analiștii sistemului școalar au ajuns la concluzia că această instituție îndeplinește toate caracteristicile pentru a fi încadrată în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
singur și Într-un mod penibil În planul vieții sale sufletești, deoarece „egoismul” sau „infatuarea” Îl Împiedică să beneficieze de frumosul din „caracterul” altor semeni. * „O grupă de oameni În care toți sînt educatori, toți se cred Învățați și toți năzuiesc la putere, se prăpădește.” (Böhtlingk) Înțelepciunea populară a sancționat, prin proverbe, această competiție Între orgolii de aceeași intensitate, sau care sînt incompatibile: „CÎnd sunt două gospodini În casă, podeaua rămîne nemăturată”; „Eu domn, tu domn, cine mai mulge vaca?”; „CÎnd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mult. Totuși, este singurul lucru din lume care ne Împlinește, făcîndu-ne să ne simțim ceea ce suntem.” (Frank Crane) Ne temem, pentru că „responsabilitatea” angajează un efort de răspundere cu privire la consecințele faptelor noastre; este singurul lucru care ne Împlinește deoarece nu poți năzui la obținerea demnității proprii, decît respectîndu-te. Poate că tocmai acest fapt l-a făcut pe Antoine de S.-Exupéry să afirme: „Pentru a fi om cu adevărat, trebuie să fii responsabil”. * „Poți să posezi responsabilitatea, nu și discernămîntul care decurge
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]