2,943 matches
-
cele întâmplate, s-a trezit călător anonim pe un drum marcat de tripticul de marmură, gravat cu versuri eminesciene. Într-o clipă, am descoperit satul și casa copilăriei poetului. Ipoteștii aduc cu sine emoția începuturilor, pentru că au născut poezia unei nații. N-au inventat-o, n-au dobândit-o, căci o aveau în ființa lor. Locul acesta a fost sfințit de un om și este locul care smuls poezia unei vieți, unei vieți făcute pentru poezie. Ipoteștii însemnă strigătul ,,pădurii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu unul Péter, dacă Înțelegi ce vreau să spun, domnule Húsvágó... De hogy nem, stimată doamnă, În filmele americane, toți „și-o pune”, cel puțin așa scrie acolo jos la ecran. Da' sper che Peter nu era ungur se face nație de râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De hogy nem, stimată doamnă, În filmele americane, toți „și-o pune”, cel puțin așa scrie acolo jos la ecran. Da' sper che Peter nu era ungur se face nație de râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în pas alergat, peste ocean. Dacă li se cerea, l-ar fi asfaltat. Alinierea! Urăsc exprimările de genul "acest popor nu mai e capabil să..."; "acest popor nu poate să..." (Antofiță nici nu-i spune popor, ci populație: "Speci'icul națio'al se pie'de zil'ic. Ce să mai vor' ești de el?"). Și cîți analiști de ocazie nu-i teoretizează neputința. Mie, recunosc, tradiția îmi e indispensabilă, n-o duc ca pe-o cocoașă. Dacă negi tradiția, îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai ivise peste noapte dreptul de a inventa și alte modalități de aprindere, homosexuală sau heterosexuală, cea a pedofililor nu era luată în seamă, ca și celelalte de altfel, dar aprinderea călcâielor vreunui român după o babă bogată, indiferent de nație, numai să fie americancă și reversul, a vreunei puștoaice de clasa a IV-a după vreun octogenar bogat, indiferent de neam, numai să fie american, a adus bătaie de cap legiuitorilor din întreaga lume. Cu toții aveau câștig de cauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aproape) nimic „Mihai Posada preconizează răspicat o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare: lingvistice, spiritual religioase sau culturale în sens larg, antropologic, al nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca un discurs rostit la megafon, îl caracterizează Ștefan Stoenescu pe autorul volumului de „poesii“ Acasă, apărut recent, în patru limbi (Limes, Cluj Napoca, 2007). Citind versurile, constatăm că Mihai Posada nu preconizează nimic răspicat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sașa nu poate fi acuzat de absolut nimic. Că mi-a luat sticla de vodcă? Doar i-am oferit-o eu! Totuși... Nu găsesc nici un argument. Fănică continuă pe un ton monoton, resemnat. Noi, cei de pe navă, sîntem de toate națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
speranțele; construiesc fără măsură pe această temelie fragilă și curînd văd năruindu-se întregul lor edificiu." (II, 24) " Se vede cît de mult orice principe, orice republică trebuie să se ferească de a comite o nedreptate, nu numai față de o nație, dar chiar față de un om; dacă un om a fost grav jignit, fie de către stat, fie de un alt om, și dacă nu primește reparația la care se așteaptă, atunci, dacă trăiește într-o republică, nici chiar ruina patriei sale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
grijă tot ce ar putea avea atingere la credință și ar putea să le răstoarne conducătorii. Iată ce menține, la ei, siguranța tronului, mai mult decît a monarhului; căci monarhul este adesea detronat, dar imperiul nu este niciodată distrus. Specificul nației franceze, cu totul diferit de al musulmanilor, a fost în întregime sau cel puțin în parte cauza numeroaselor revoluții ale acestui regat: frivolitatea și inconstanța au definit caracterul acestui popor; francezii sînt neliniștiți, libertini și foarte înclinați să se plictisească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în lucrurile cele mai grave. S-ar părea că acei cardinali, urîți și apreciați de către francezi, care au guvernat succesiv acest imperiu, au profitat de maximele lui Machiavelli pentru a-i da jos pe cei mari și de cunoașterea specificului nației pentru a deturna pericolele frecvente cu care ușurătatea francezilor amenința pe suverani fără încetare. Cardinalul Richelieu nu urmărea, prin politica lui, decît slăbirea puterii celor mari, pentru a întări puterea regilor și a o folosi ca bază în toate partidele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dăduse foc În fața ambasadei Republicii Federale a Germaniei din București. Nemții o ținuseră una și bună că petiționara ar fi fost ungu roaică, după cum figura Înregistrată oficial În România, po tri vit propriei declarații. Și sora Ericăi se declarase de națio nalitate maghiară Încă Înainte de a pleca din țară, așa că nu rămînea acum de sperat decît ca autoritățile să uite de iscălitura Evei și să nu se folosească de ea pentru respingerea solicitării surorii mai mari. Aceasta, profitînd de un recensămînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb (Avraam). În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu culminează cu izbânda lui Israel, ci cu nașterea noului Adam („un taur alb, cu coarne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea oilor, invocându-le și ascultând de cuvântul lor” (XC, 30). Dar judecata nu culminează cu izbânda lui Israel, ci cu nașterea noului Adam („un taur alb, cu coarne mari”) și convertirea tuturor națiilor (păsările și animalele se transformă în tauri albi). „Apocalipsa cu bestiar” stă la originea unui întreg gen literar, ilustrat și în cultura română, printre altele, de Istoria ieroglifică a lui Cantemir. 4Ezdra Tradiția rabinică îl consideră pe Ezdra „al doilea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevăr, universală; mai mult decât universală, cosmică, dar cu toate acestea ea nu rămâne mai puțin iudeocentrică (în cazul apocalipticii creștine, creștinocentrică). Poporul ales pune în mișcare totul: întrucât el există, ca ax al lumii și vector al istoriei, celelalte nații și imperii își găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă textele noastre. Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
își găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă textele noastre. Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine întocmit, dar neștiut de nimeni în afara Lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a apreciat momentul Petrică. ― Acum, după ce am ascultat povestea și ne-am omenit cum se cuvine, vă cerem Îngăduința ca să plecăm acasă, fiindcă mâine Despina și cu Gruia participă la o intervenție chirurgicală grea - a cerut voie Nicu. ― Când interesele nației o cer, noi nu ne putem Împotrivi - a răspuns Petrică, cu oarecare avânt actoricesc. ― Numai să-l rugăm pe nenea Mitru să aducă două birje - a intervenit Nicu. Nenea Mitru nu a așteptat alt cuvânt, ci a plecat degrabă. În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, pe care de mult hotărâse să-l boteze Ovidiu, că orice român adevărat era musai să-și boteze toți urmașii cu numele iluștrilor strămoși de la Roma! Asta fără nici o discuție. Să știe tot omul, neamț, ungur sau de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l pe bunicul său matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drept emblemă, secera și ciocanul, în locul coroanei. Dar de asta nu el era cel vinovat! Ce putea face?... Cine era de vină că îi fusese dat să se nască în vremea primului rege al României, să pună umărul la reîntregirea nației române sub cel de-al doilea, să facă apoi o frumoasă carieră sub cel de-al treilea, să ajungă în vârful ierarhiei profesionale în timpul unei dictaturi militare și să-și trăiască viața de pensionar sub o dictatură cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte rari. Eram complet rupți de lume, aparatul de radio cu galenă era de mult proprietatea lui Stahurschi. Gazetele care îmi ajungeau din întâmplare sub ochi erau în limba rusă. Din ele am descifrat totuși că războiul se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cetățenești ce le revin. Bine-nțeles că nu au fost omise nici amenințările de rigoare și mângâierea ostentativă a tocului ce găzduia revolverul din dotare. Mai ales că de data asta zâmbetele se manifestau la vedere, aproape sfidător. Oare de ce nație o fi amețitu' ista că nu le prea are nici po-russki și nici pe românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare cu Țara... Gloata nu mai poate fi întoarsă din drum... Pâine și libertate, asta-i cerința întregii nații. Mâine-poimâine buboiul crapă! Va fi potop, Vetucă! Va fi poc-poc și bum-bum, vorba lui Papagal. Și de-o fi ca eu să nu mai fiu, rogu-te să mă ierți și să ai grijă de copii, copiii noștri, Vetucă!.. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
primește doar jumătate din leafa unui specialist băștinaș. Și aproape tot hoțu' din Apus îi român, bre! Când pe-al lui Pentiuc l-au întrebat care-i etnia, el a răspuns că-i rutean din Bucovina, numai ca să-și ascundă nația și țara după un nume mai puțin românesc... Iată unde am ajuns, cinstiți gospodari! Când astă-vară s-a întors acasă al lui Morari, cei doi copii au izbucnit în plâns, că tata lor, care-a plecat de-o săptămână, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au refăcut integral CV-ul, așa că avea știință despre faptul că sunt fostă soție de violonist celebru. Pentru că în lumea lui virginitatea este sacră, nu voi putea fi, ca rang, prima soție. El, ființă care are mare respect pentru valorile nației sale, abia cumpărase, cu dolari grei, o cămilă virgină, semn al marii fecundități și purități... Șeiciorul se ține scai. Că, vai, el, Majed Al-Ahmad și nu știu mai cum, îmi va construi, în coasta "Fraților Grimm", o insulă în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-Am primit vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran pe Amar. Dacă și amu ne pângăresc femeile, ne iau vitele, ne ard strânsura, ne iau grânele și ne omoară oamenii, ne-am pierdut ca nație, se mărturisi Uran, strategului Amar. -Mărite șef, de data asta cred că noi le venim de hac, zise Amar, parcă trezit dintr-o visare, după ce l-a ascultat cu luare aminte pe Uran. -Nu văd care-i rădăcina cuvintelor tale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]