42,752 matches
-
înflorire, de deplină maturitate a stilului național. upă Unirea din 1918, stilul românesc devine Stil oficial în "România Mare" (Style officiel de la "grande Roumanie"), simbol arhitectural, emblemă a Statului. Este o arhitectură triumfătoare ce îi întâmpină peste tot pe eroii națiunii și le comemorează sacrificiile; este, totodată, o arhitectură de luare în posesie ce exaltă valorile românității în teritoriile anexate." (pag. 206) Instrument al centralizării, stilul național asigură "Ťunificareať ansamblului teritoriului grație vocabularului său, ce se vrea o sinteză a tradiției
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
de unul dintre cele mai interesante și originale capitole; pe de altă parte, reprezintă un model de cercetare de arhitectură și istorie culturală. În plus, prin calitatea de studiu de caz pe care o îndeplinește, reflectând procesul de formare al națiunii noastre, arhitectura românească devine subiect de interes pe scară largă; astfel, ea capătă valoare de referință și dimensiune universală. Lucrarea propune o perspectivă nouă asupra stilului național (dar și asupra arhitecturii românești în general), surprins în procesualitatea, în evoluția sa
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
încuviințat tacit traseul unilateral al vizitei și astfel au introdus o discriminare în privința modului în care trebuie să ne întreținem memoria trecutului. Atunci, la Sighet, trei oameni importanți au ratat împreună și o întîlnire cu istoria și cu memoria unei națiuni. Căci istoria modernă a României nu începe o dată cu instaurarea regimului sovietic, nici cu dictaturile de dreapta sau de extremă dreaptă; și nici nu se reduce la alternanța fascism-comunism. În această țară a existat o democrație reală ș?ț, iar multe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
a receptării Istoriei literaturii din 1941. Contestată îndeosebi a fost publicistica de după al doilea război. G. Călinescu s-a numărat, alături de Sadoveanu și Galaction, printre cei dintîi scriitori importanți care s-au aliniat după 1944 ideologiei comuniste. La Tribuna poporului, Națiunea și celelalte a intrat numaidecît în dispută cu presa de opoziție democratică, unde erau înregimentați aproape toți criticii din generația lui. Nu s-a bucurat însă nici de prețuirea aliaților de moment. Atacurile acestora din urmă culminează cu articolul Critica
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
ar fi de văzut și dacă cel mai de seamă critic al nostru a fost și un cronicar literar, adică un observator al producției noi de carte. Călinescu se leapădă de această idee. Tocmai cînd se pregătea să reia, în Națiunea din 1947, cronica, după ce susținuse rubrici asemănătoare mai ales în Viața literară și în Adevărul literar și artistic, Călinescu mărturisește: "N-am scris cronică literară, altădată, decît prin accident". Lucrurile nu stau deloc așa. E drept, cu intermitențe, pe cînd
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
URSS, cît și celei economice a SUA. Un alt adept al federalizării a fost politicianul francez, Aristide Briand care, trei ani după Congresul Pan-Europa de la Viena din 1926, și-a anunțat propriul plan în cadrul unei Adunări Generale a Ligii Națiunilor. O dificultate a realizării planului consta și în nostalgia unora după imperiile destrămate în 1918, Austro-Ungar și respectiv Otoman. Autorul articolului atrage atenția că voci similare s-au făcut auzite și în anii '80-'90 ai secolului trecut, cînd federalizarea
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
Jivkov a fost dat afară din Partid urmînd să fie Ťjudecat pentru corupție și incompetențăť. I se aplică perfect lui Ceaușescu decît că s-ar fi cuvenit adăugate cruzimea față de popor, ura la adresa culturii, distrugerea materială și morală a unei națiuni!" Nu i se "aplică" perfect și lui Gheorghiu-Dej? Nu începuse atunci, sub sîngeroasa zodie stalinistă, un asemenea ticălos proces? Care era poziția poetei în decursul primelor decenii de comunizare a României? Și o înregistrare din 29 decembrie a aceluiași an
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
factorul ce face posibilă reapariția acestui fenomen politic este de natură ideologică. Încă de la începutul sau, proiectul european s-a lovit de existența unei ideologii ce a început să domine aici de acum două secole: naționalismul. În prezent, sintagma "Europa națiunilor" este percepută ca fiind una aproape tautologica, fiindcă europenilor le este aproape imposibil să se perceapă altfel decât că aparținători ai uneia dintre națiunile de pe acest continent. De aceea, pentru cei formați sub cerul ideologic al națiunii, deschiderea cerului european
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ideologii ce a început să domine aici de acum două secole: naționalismul. În prezent, sintagma "Europa națiunilor" este percepută ca fiind una aproape tautologica, fiindcă europenilor le este aproape imposibil să se perceapă altfel decât că aparținători ai uneia dintre națiunile de pe acest continent. De aceea, pentru cei formați sub cerul ideologic al națiunii, deschiderea cerului european este un motiv de neliniște, aproape asemănătoare cu cea resimțită de vechii greci la căderea cetății. Forță naționalismului constă în primul rând în faptul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
prezent, sintagma "Europa națiunilor" este percepută ca fiind una aproape tautologica, fiindcă europenilor le este aproape imposibil să se perceapă altfel decât că aparținători ai uneia dintre națiunile de pe acest continent. De aceea, pentru cei formați sub cerul ideologic al națiunii, deschiderea cerului european este un motiv de neliniște, aproape asemănătoare cu cea resimțită de vechii greci la căderea cetății. Forță naționalismului constă în primul rând în faptul că se sprijină pe o cultură, pe care o numește "națională", așa cum nicio
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care aceștia pot fi liberali, social-democrați/socialiști sau creștin-democrați. În fond, naționalismul a reușit să devină partea militanta, ideologică în sensul restrâns, a culturii. Este suficient să amintim faptul că, pentru naționalism, conservarea, producerea și integrarea bunurilor simbolice în aria națiunii sunt misiuni asumate în mod explicit. Naționalismul nu este interesat de "a avea" sau de "a distribui", ci de "a fi". Cultură europeană nu este împărțită doar în arii geografice, ci și în culturi naționale, conturate de către naționalism, acestea fiind
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
distribui", ci de "a fi". Cultură europeană nu este împărțită doar în arii geografice, ci și în culturi naționale, conturate de către naționalism, acestea fiind tot atâtea moduri de autopercepere ale societăților sau chiar ale comunităților ce se consideră a fi națiuni. Iar aceste culturi sunt piloni fundamentali ai suveranității statelor ce administrează națiunile. De aceea, demersul politic de construire a unei entități suprastatale europene are sorți de izbândă doar în condiția în care este și un demers ideologic. Întrebarea fundamentală este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
arii geografice, ci și în culturi naționale, conturate de către naționalism, acestea fiind tot atâtea moduri de autopercepere ale societăților sau chiar ale comunităților ce se consideră a fi națiuni. Iar aceste culturi sunt piloni fundamentali ai suveranității statelor ce administrează națiunile. De aceea, demersul politic de construire a unei entități suprastatale europene are sorți de izbândă doar în condiția în care este și un demers ideologic. Întrebarea fundamentală este dacă consolidarea Uniunii Europene poate urma același traseu pe care l-au
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de construire a unei entități suprastatale europene are sorți de izbândă doar în condiția în care este și un demers ideologic. Întrebarea fundamentală este dacă consolidarea Uniunii Europene poate urma același traseu pe care l-au urmat statele europene, de la "națiuni culturale" la state naționale. Poate cultură europeană să joace rolul pe care l-au jucat culturile viitoarelor state naționale în secolele XVIII și XIX? Va reuși europensimul să elimine fira față de dușmanul proiectat de către naționalism, adică față de străin? Elemente definitorii
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
secolul al XIX-lea, au loc disputele politice dintre susținătorii ideologiilor amintite. Și liberalul, si conservatorul și socialistul (cel putin cel care nu este chiar convins de internaționalism) va susține că apară interesul național, că el reprezintă cel mai bine națiunea, cea mai gravă acuză pe care unul i-o poate aduce altuia fiind aceea de a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a apăra interesul națiunii apărându-i astăzi oricui
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
reprezintă cel mai bine națiunea, cea mai gravă acuză pe care unul i-o poate aduce altuia fiind aceea de a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a apăra interesul națiunii apărându-i astăzi oricui ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
unul i-o poate aduce altuia fiind aceea de a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a apăra interesul națiunii apărându-i astăzi oricui ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de "bun simț". Dacă în problema pieței libere, a redistribuirii avuției, a libertăților indivizilor sau a limitelor statului de drept există dispute între adepții diferitelor ideologii, în ceea ce privește relația individului cu națiunea lucrurile nu au mai fost puse la îndoială, cel puțin până la jumatatea secolului XX. Și asta pentru că naționalismul este ideologia care are în atenție în mod exclusiv identitatea individului și raportarea lui la propria comunitate, la realitatea socială și politică
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
naționalități înainte de a fi membri ai vreunei grupări mai restrânse, mai cuprinzătoare, sau ai vreuneia definite printr-o combinație de criterii, și că trebuie să fie gata pentru orice sacrificii de care ar fi nevoie pentru apărarea și promovarea intereselor națiunii, oricât ar avea de suferit din această pricina alte interese". După anii '70 ai secolului trecut, a apărut o multitudine de demersuri ce au vizat identificarea cauzelor naționalismului. Ernest Gellner 3 consideră că, pentru a ajunge la sursele naționalismului, este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ale cărei trăsături esențiale sunt calculul, eficiența și, în consecință, înscrierea oricărui segment de realitate într-o lege a progresului. După cu remarcă și Eric Hobsbawm 6, problemă națională se plasează undeva "la intersecția politicului cu tehnologia și transformarea socială". Națiunile nu sunt legate strict doar de existența unui stat, ci și de nivelul de dezvoltare tehnică și economică. De aceea, "națiunile și fenomenele asociate lor trebuie deci analizate în termenii condițiilor și cerințelor politice, tehnice, administrative sau economice". Teoria lui
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cu remarcă și Eric Hobsbawm 6, problemă națională se plasează undeva "la intersecția politicului cu tehnologia și transformarea socială". Națiunile nu sunt legate strict doar de existența unui stat, ci și de nivelul de dezvoltare tehnică și economică. De aceea, "națiunile și fenomenele asociate lor trebuie deci analizate în termenii condițiilor și cerințelor politice, tehnice, administrative sau economice". Teoria lui Gellner se înscrie într-o teorie mai amplă, pe care Anthony D. Smith 7 o numește modernista, care susține că naționalismul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
D. Smith 7 o numește modernista, care susține că naționalismul este ideologia ce exprimă însăși modernitatea. Smith identifica patru orientări în conceperea naționalismului, dezvoltate îndeosebi în ultimele trei decenii ale secolului XX: versiunea socioculturala a lui Ernest Gellner (care leagă națiunile și naționalismul de necesitatea de a genera o "cultură înaltă" necesară modernizării și dezvoltării industriale); modelele socioeconomice ale lui Tom Nairn și Michael Hechter, ce văd sursă naționalismului în funcționarea economiei mondiale și în interesele socio-economice ale indivizilor; versiunile politice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
abordări posedă anumite caracteristici acceptate de către majoritatea cercetătorilor: "sentimentul puterii și imprevizibilității naționalismului" - pentru că aceasta ideologie a constituit una dintre forțele dominante ale modernității, nu era posibil de prevăzut unde și când va reizbucni; "sentimentul naturii problematice a conceptului de națiune" și sentimentul că națiunile istorice sunt comunități sociologice puternice; "convingerea că există o specificitate istorică a națiunilor și naționalismului" (acestea sunt specifice epocii moderne); evidențierea faptului că identitățile colective sunt social-create și că, în consecință, națiunea este un produs cultural
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
acceptate de către majoritatea cercetătorilor: "sentimentul puterii și imprevizibilității naționalismului" - pentru că aceasta ideologie a constituit una dintre forțele dominante ale modernității, nu era posibil de prevăzut unde și când va reizbucni; "sentimentul naturii problematice a conceptului de națiune" și sentimentul că națiunile istorice sunt comunități sociologice puternice; "convingerea că există o specificitate istorică a națiunilor și naționalismului" (acestea sunt specifice epocii moderne); evidențierea faptului că identitățile colective sunt social-create și că, în consecință, națiunea este un produs cultural creat de elite pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
constituit una dintre forțele dominante ale modernității, nu era posibil de prevăzut unde și când va reizbucni; "sentimentul naturii problematice a conceptului de națiune" și sentimentul că națiunile istorice sunt comunități sociologice puternice; "convingerea că există o specificitate istorică a națiunilor și naționalismului" (acestea sunt specifice epocii moderne); evidențierea faptului că identitățile colective sunt social-create și că, în consecință, națiunea este un produs cultural creat de elite pentru a servi unor necesități și interese; angajarea în explicații sociologice care derivă națiunile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]