1,457 matches
-
de bătrână, uitată în nevoi,Cu mâini tremurătoare și ... XVII. DE PRIMĂVARĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare, Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase, Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare, Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase. Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri: E-o așteptare dulce-n aer purtată
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
aer purtată-n vântul ca o boare; Cu „simț a vară” pițigoii, de pe crenguțele de sângeri Primesc din smalțul cel albastru surorile lor călătoare. Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă, Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Citește mai mult DE PRIMĂVARĂSe sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare,Foșnesc norii în cerul nalt
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Citește mai mult DE PRIMĂVARĂSe sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare,Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase,Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare,Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase.Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri:E-o așteptare dulce-n aer purtată
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
-n aer purtată-n vântul ca o boare;Cu „simț a vară” pițigoii, de pe crenguțele de sângeriPrimesc din smalțul cel albastru surorile lor călătoare.Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă,Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare,Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă,În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare.... XVIII. DULCE TÂRG AL IEȘILOR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016. DULCE TÂRG
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Neamului cu veșnicia Duhului de lumină și cu jertfa de sânge a martirilor. Toate doinele și dorurile trecutului-prezent străbun sunt strânse în vioara sublimului cuvânt al Limbii noastre dacoromâne. Toate cuvintele Limbii noastre protodace sunt miresme de zări, căutări de-naltă credință sau cântări de azur în petale de dor. Limba noastră-dacoromână este Sfântă Catapeteasmă de Artiști, Eroi, Cuvioși, Sfinți, Martiri și Mărturisitori. Limba noastră dacoromână este Ctitorie valahă ortodoxă de Dascăli-pedagogi, Poeți, Monahi, Ierarhi și Voievozi. Limba noastră este cel
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
-mi lași o rană sângerândăca de un vârf de lance rătăcit,încât să cred că viperă ai fostde permanent ai stat la pândă,să vină ceasul cel de tainăși-n vis sinistru de sub pleoapăsă evadezi ca pasărea din laț,și-n ’naltul azuriu să te ridicistăpână pe Împărăția Cerului,fără timp, de unde, de blestem, să caziși-n drumul tău, cu limbi de foc,balaurul să te înghită, că te-am urât,femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit lăuntric,mă
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
lor m- atinge,( a câtă oară?) Pe suflet, chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu. Un colț de răi, într- o grădină de poveste În care tu și eu rostim la unison, plângând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
lor m- atinge,( a câtă oară?)Pe suflet, chiar în crucea dragostei.Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara,Într- un poem, pe scenă, că-i artist.Și iese- încercănat după cortina, iară.Dar teiul nalt și rămuros veghează,Trimite fluturi albi la geamul meuși ei mă amețesc,( roiesc, se aliază),Dansând sub ciucurii iubiți de Dumnezeu.Un colț de răi, într- o grădină de povesteîn care tu și eu rostim la unison, plângând:"A fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Autorului Bate vântul și e vară Chiar și aicea în Ardeal Și miresmele le cară Pe al vremii gingaș mal Trotuarele sunt pline Și de pași și de priviri Numai umbra ne revine S-o găsim în amintiri Blocurile cele ”nalte De sus toate ne privesc Și cu gemuri noi galante Pe toți iată ne-nsoțesc Floare lor atât de vie Este iată-n Mănăștur Cadou însăși să ne fie Pe al timpului tambur În pahare mari de aer Timpul iată ne
ÎN PAHARE MARI DE AER de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374464_a_375793]
-
picioare, Că nici una nu-i în stare Să înfrunte micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
lumea ursuză... Cu tălpi desculțe răscolesc plăcut țărâna... Și-mi fac din buchețel de flori de câmp cununa... Cu ochii strâng de pe câmpie măreție... Și... nu vreau să aud de-a lumii isterie... Privind, culcată-n grâu, cerul atât de-nalt, Nu numai trupul, dar și sufletul mi-e cald... Adorm adânc, iubită de lumina blândă... Și... n-aș vrea să visez la lumea trepidândă... Referință Bibliografică: CÂMPIA... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie
CÂMPIA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374602_a_375931]
-
soarte lumești crude. Vântul a făcut să apară primul cântec de pe pământ, a suflat prin trestii, l-a înfiorat pe primitiv și l-a inspirat, a fost muzica lui inițială.Vântul e demiurgul ancestral al muzicii pământești: ”Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare...” (”Codru și salon”) Pentru EMINESCU vântul vine de departe din loc și timp, e fluidul călător prin milenii și ere, prin cer și pe pământ, prin suflete și minți, e simfonia veșnică a naturii. Este
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
ce forme norii desenează, ca să pricep că cerul prin ei m-avertizează, că nu am stat mai mult ca să mă spele ploaia, ca-n iadul vieții viu să-mi stingă vâlvătaia, că n-am visat mai mult culcată-n iarba- naltă, să simt cum universul în infinit mă scaldă, că nu am mângâiat un puf de păpădie, să văd cum zboară clipa pe-a timpului câmpie, că n-am îmbrățișat a nucului tulpină, să simt puterea lumii urcând prin rădăcină... Dar
REGRET... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374606_a_375935]
-
ce au răspunderea stării de lucruri și arăte-le calea adevăratei mântuiri. (ziarul „Timpul” din 10 mai 1881). Aveți, în încheiere, un mesaj de adresat românilor autentici (atâția câți au mai rămas), un mesaj pentru România profundă? Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. (Demonism). Viața în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc! (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Vă mulțumesc și vă
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
toți. Tractorul trecea printr-o bucată de drum înclinată într-o parte și, instinctiv, toți se prinseră cu mâinile de bancă. Tânărul se trezi și el și-și ridică șapca de pe ochi. Atunci îl văzură și ceilalți.Era un băiat nalt, bine clădit. Pe fața smeadă, doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur. -Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore. -Ba da, moș Grigore, acum te-
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
departe, Nu mi-ai văzut iubitul, dacă vine? Căci lung e drumul care ne desparte, Și tare-aș vrea să știu de-i este bine. Dar nu sfârșea-ntrebarea niciodată, Căci pe cărare se vedea că vine Un tânăr mândru, 'nalt, cu fruntea lată Și cu priviri albastre și senine. Îndată, fata lepăda ulciorul Și spre voinic se îndrepta grăbită, Cu drag în brațe o lua feciorul, Ea, gura-i săruta, împătimită. Se așezau, apoi, pe iarba moale Și povesteau, râzând
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
durat ceva. Personal, am pierdut șirul soiurilor de ceaiuri încercate, preluând de la toate o armonie de mirosuri ce mi-au afectat memoria olfactivă forever, concomitent cu amplificarea stării de fericire de care aproape uitasem că există. Lixandra, cât era de-naltă, se condensase parcă, devenise minionă, adevărată jou-jou, minunată - era pentru a doua oară la Ceainărie - de atmosferă și de protocol, având ceva laudativ de spus despre asta ori de câte ori se ivea ocazia. Numai Seneca apreciase persiflând și locul, și tratamentul, și
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
avea câștig de cauză. Nu purtam ochelarii ca să dau bine la gagici,însă eram nevoit să fac ochii foarte mici ca să admir priveliștea și asta mă făcea cu mult mai caraghios. Și fizicul îl ajuta,eu eram la fel de-nalt ,dar mult mai slăbănog. Mai recuperam câte ceva,adică ce lăsa el să-i scape printre degete, când mai spuneam câte un banc. - E bine că ești precaut. Eu unul îmi doream să ies din amorțeală. Și mi s-a părut
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
ai ucis pe-ntâiul nostru ram!” (De-ai ști câți spini suspină-n trandafiri). Uneori, iubita uită de setea ei de absolut și, asemenea fetei din eminesciana Floare-albastră, vrea să-l aducă, pe cel cufundat în stele și-n ceruri ’nalte, cu picioarele pe pământ, scop în care îi propune clipe de fericire pământească, hic et nunc: „Te vreau ființă, șoaptă, îmbrățișare vie,/ Nu stea de foc pierdută în zbor spre veșnicie,/ Nici chip de nemurire pe-o operă de artă
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
nu-i poate omenesc. Ard către tine-ncet ca un tăciune, Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.” Nici în astfel de împrejurări Arghezi nu renunță la atitudinea sa rebelă. Refuză să aștepte indefinit grația și-și manifestă brutal nerăbdarea: „Nalt, candelabru, straje la hotare, Stelele vin și se aprind pe rând În ramurile-ntinse pe altare- Și te slujesc; dar, Doamne, până când?” Pune Divinității întrebări lipsite de pietate: Pentru ce, Doamne, atâta cruzime și atâta măcel în grădina Ta frumoasă
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
unde și clipa e fața unui veac,/ În țara ce privește cu ochi și sori de rouă/ Și fiecare piatră-i hrisov romano-dac/ Și fiecare frunte e o cetate nouă,/ Unde vorbesc izvoare cu stelele-n fântâni/ Împrospătând ardoarea de-nalt și profunzime,/ La vârsta demnității când singuri noi stăpâni/ Ne cumpănim lumina la rău ca și la bine,” (Aici). Vasile Căpățână (România, acad., poet, prozator, editor, eminent al culturii din R.Moldova) este omul de creație care există între adevăr
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
de artă), cu Meritul Cultural în Grad de Cavaler din România, ne vorbește în versuri într-un mod cât mai estetic și perfect: „Mi-e toamna-n livada de suflet, frumoasă,/ Trec valuri de brume sub cerul tăcut/ Și-n ’nalt cânt de umbre zburânde ascult,/ Castanul în poartă o frunză îmi lasă/ Vestindu-mi că-i vreme de-un nou început./ Piaf, ai dreptate ! Trecutul, nu-mi pasă!/ Prezentul mă-mbie, deși o grimasă/ E zâmbetul lumii în care-am
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
din panglică și din agrafă, Iar vinul, răscolit, fierbe-n carafă Și gându-n noapte își pornește zborul. Chiar dac-aripile sunt azi mai grele, Speranța încă o mai pot susține, S-ajungă foarte repede la stele, Unde sunt ceruri nalte și senine; E-așa de mândră luna printre ele, Dar tot nu strălucește ca și tine. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: AGRAFĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de
AGRAFĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375398_a_376727]