2,809 matches
-
stau clai pisti gramadî, pă-n sî dau gios din vârfurili celi treci mult șî ghini! După ce Va a numărat cele câteva gări și halte, a reținut câteva nume de localități, șarpele de fier s-a oprit scoțând aburi pe nări, scrâșnind din dinți și aprinzând scântei În șina de cale ferată. Ochenoaia, cu juvaeru’ de mână și cu un bagaj apreciabil, a coborât pe peronul micuței gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
simțit limba mică și roză, voluntar sau involuntar, a răspuns așa cum Îl Învățase Marinița, acțiunea finalizându-se cu un sărut franțuzesc executat după toate normele! Ildiko fără a mai avea nevoie să apese pe butoanele care Îi aprindeau ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă imperceptibil, se ridică și spuse: Merg În pat la mine, dar s-a făcut iar frig aici, te rog mai pune pe foc! Băiatul Înfiorat și plin de o speranță ce stătea pe muchia unui cuțit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Plecarea furtunoasă din casă, în semn de protest, a soției și a vecinului simpatizat de ea este istorisită în aceeași manieră: „V-ați ridicat telepatic, el tot nedumerit și derutat, ca o vietate bătută cu nuielușa, tu scoțând flăcări pe nări... Zâmbeați tâmp, incolor, înghesuiți unul într-altul, rostogolindu-vă prin ușa bucătăriei, preocupați de o macerată și zăbăucă fugă în târziul nopții. Două umbre diforme pe coridor, două destine în deplasare către un naufragiu iminent...“ Deci nu încercai să-mi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Bine ați venit la Școala nr. 2532, domnule... Vorba îi este întreruptă de o minge care îi fîșîie pe lîngă ureche ca o ghiulea și se oprește în plină față la domnul Pantelimon. Ochelarii cu ramă de aur explodează, pe nări îl podidește borșul și lumea îngheață. Doamna Eliza reacționează imbecil: Care ești, mă? Cine-i asasinul? Atît "asasinul", cît și gașca o rup la fugă și în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră în rol și îndeasă dopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și lumea îngheață. Doamna Eliza reacționează imbecil: Care ești, mă? Cine-i asasinul? Atît "asasinul", cît și gașca o rup la fugă și în cîteva secunde au dispărut. Sora medicală își intră în rol și îndeasă dopuri de vată în nările grangurului, îl șterge cu alcool și directoarea leșină teatral. Secretarul lui Pantelimon s-a dus după alt costum, altă cămașă și altă cravată. Profesorul de sport anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mi-i frică! De ce? Păi, trebuie să trag tare și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia elan și șutează. Grăsanul a căzut ca trăsnit și pe ambele nări îi curgeau două jeturi de sînge. Toți rămîn împietriți, doar Pantelimon rîde nestăpînit: El a fost! N-am nici un dubiu! Băi, te fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mic, lasă pe tanti să-ți pupe puța, mâine-poimâine calci pe urmele lui ta-tu..." Visul avea aroma chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă, expunîndu-mă valurilor care-mi intrau În nări, izbuteam uneori să mai prind cu un colț de retină această rază. Nu-mi mai amintesc cum Îmi reușea, pare-se că eram tare caraghios. Mă prefăceam că mă lansez Înot În apă pînă-n brîu și, răsucindu-mă cumva, captam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se vorbea deja În gura mare, rostindu-se nume de oameni și de așezări, că unii dintre evreii deportați se Întorseseră acasă. Jidovul rătăcitor Weisz a ajuns atunci la Rătești, intrînd În sat pe jos și amuțind pe toată lumea. Cu nările, Încerca să simtă dacă aerul e demn de respirația lui. Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi, i-au dat Înapoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prodigioasă, dar șansele mele de convingere slăbeau secundă cu secundă. — Cunosc aici pe cineva care vine rar pe la noi, am auzit atunci o voce feminină cu accent incert. O mînă mi-a poposit pe umăr și un parfum plăcut În nări. Am inspirat temeinic. N-am recunoscut-o după efluvii, dar am contra atacat În ju riu, simțind că apariția spectatoarei Întîrziate Îmi va schimba programul. Am șarjat: — Avem interpreți mult mai buni decît cei de azi. Îi veți putea urmări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici să plâng. Știam că nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea și începu să cadă ploaia. Repede și deasă. Așa de deasă, de parcă ne scufundaserăm deja. Peste tot, numai apă. Și în nările mele. Abia respiram. Marea fierbea. Îi auzisem pe alții spunând că marea "mugește", "urlă", dar nu era nimic din toate astea. Cu fiecare fulger, se făcea tot mai mare tăcerea mării tunet după tunet se rostogoleau și acopereau tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
umple o dată paharul, cu aerul că i-ar fi plăcut cu adevărat. L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit puțin cam moale, găsi de cuviință să se scuze Grigore. Da e bun!... adăugă el vesel, suflând pe nări și pe gură, ca și cum mai avea puțin și lua foc. Bineînțeles, grăi mai departe țăranul, cu mare chef de stat la taifas, că se gândise sa le aducă și lor niște varză și niște gogonele, pe care nu mai dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ochii închiși dar nu are senzația materială a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
browniană. După o oarecare toropeală urechea stângă pare să perceapă din ce în ce mai bine. Zumzetul de albine a devenit scrâșnet de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează un ordin dat de o voce depărtată ca filtrată prin nori groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reapare cu o sticlă în frapieră și îi umple paharul cu un vin de culoarea chilimbarului : "Gustați !". Victor ia o înghițitură și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în cocoloașe umede, lipicioase și fierbinți, care o agresează din toate părțile. Limba uscată și aspră atârnă printre buze ca dintr-o dată să dispară, înghițită de hăul gâtlejului însetat. Vidul din cap i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
anestezic abia după ce din nou patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant în timp ce un dialog între cele două femei o tulbură. Oare visează sau chiar aude : Insistă bine după noptieră ! Acolo s-a ascuns pisica roșcată în noaptea în care în salonul ăsta lucrurile n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine și-i spun dirigintei să-ți scadă nota la purtare, nerușinato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat. Nu știa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
patru sunt pregnante în construcția de clădiri: stilul indian (Tenjikuyo), cel chinezesc (Karayo), cel japonez (Wayo) și, în fine, cel eclectic (Settchuyo). După cum precizează același Soper, Tenjikuyo a apărut în mod pur accidental, ca produs al renașterii budismului de tip Nara, și se caracterizează printr-o sărăcie a detaliilor decorative, bazele coloanelor de susținere fiind ridicate doar din rațiuni utilitariste, nu și estetice. Karayo, expresie a budismului zen, impune moda acoperișurilor curbate ascensional, aducând în prim-plan, simultan, existența fundațiilor din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
podelelor din țiglă. Wayo, mai vechi decât cele două, este, și el, un produs din import la origine, după cum subliniază profesorul Takeshi Nakagawa în Locuința japoneză: în spațiu, în memorie și în limbă. Settchuyo definește mai multe monumente ridicate la Nara în secolul al XIV-lea, trădând un amestec de Wayo cu elemente decorative chinezești de dată mai recentă, fără însă ca acestea să influențeze, structural sau funcțional, ansamblul arhitectonic în chestiune. Abia acum, cred, se poate înțelege foarte bine cât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
marginea drumului, atunci când se face vad, pe înserat, și lumea iese la plimbare, hai-hui, hai-hui... Pe bancheta autobuzului, încovoiată de dureri de spate, simțind că-mi dau duhul la gândul că, mâine, va suna ceasul la patru, pentru deplasarea la Nara (o oră distanță cu trenul de Kyoto), reușesc să articulez: "Dar cum vă relaxați voi, japonezii? Este inuman, nimeni nu poate trăi așa... Până și Dumnezeu a avut nevoie de odihnă... Fie că sunteți la muncă, fie că sunteți în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]