1,096 matches
-
se părea altceva decît un basm încîntător, pe care tocmai mă găteam să-l citesc 500. Această parte a narațiunii constă doar într-o relatare și din reflecții ale eului narator. Cîteva elemente subliniază natura sa retrospectivă, ceea ce mută evenimentul narat în trecut și în imaginația cititorului. Timpul prezent al eului narator constituie punctul zero al orientării temporale și este clar marcat, nu în ultimul rînd de toate aparițiile repetate ale timpului prezent și ale perfectului simplu al verbelor care se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întins în pat, așteptîndu-și moartea. Acest "eu" se transformă iarăși și iarăși într-un personaj-narator, pentru ca timpul să poată trece mai ușor, pînă la extincția completă a funcțiilor vieții lui, spunînd povești de Saposcat, Macmann și alții. Aceste povestiri sînt narate la timpul trecut, în timp ce monologul interior al romanului este la timpul prezent. Chiar și această împărțire nu este absolută. Amintirile din propria viață se insinuează în monologul interior al lui Malone și sînt relatate consecvent la timpul trecut. Prin urmare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de nedeterminare în sensul lui Ingarden 533. Nedeterminarea acestei zone, care este atît de importantă pentru transmiterea narativă, merge atît de departe încît nu este nicidecum sigur că în romanul Gelozie "avem de a face cu un text care este narat la persoana întîi", așa cum crede Gerda Zeltner-Neukomm. Bruce Morrissette arată o mai mare precauție atunci cînd vorbește despre "(o narațiune) la persoana întîi suprimată" care apare în acest roman 534. De asemenea, există dubii cu privire la această afirmație, deoarece "camera eye
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
oricărui rezumat este să atragă atenția asupra a ceea ce este rezumat, nu a modului în care se întîmplă acest lucru", și 143, unde afirmă că timpurile "comentative", cărora le aparține prezentul rezumativ, au în comun "faptul că "lumea" nu este narată". 79 Stierle susține această distincție între textele "sistematice" și "narative", care pornește de la Louis Hjielmslev, referindu-se la un exemplu foarte ilustrativ al unei alternanțe temporale din "Abhandlungen über die Fabel" a lui Lessing. Vezi Text als Handlung. Perspektiven einer
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asemenea, preluat din lucrarea lui Steinberg, cu tot cu sublinierea acestuia. 458 Vezi K. Stierle, Text als Handlung, pp. 127-128. Stierle atrage atenția între altele asupra nuvelei lui Kleist Die Marquise von O..., în care predomină negația "nu știa ce/dacă": "[Kleist] narează într-un asemenea fel, încît cititorul adoptă ignoranța eroinei", ceea ce corespunde orientării cititorului în situația narativă personală. Vezi și nota 1, p. 256 a cărții de față. 459 Joyce, Portrait of the Artist, 17, 15, 177, 232, 195. 460 Vezi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Wiesbaden 1958, 85, subl. mea. 467 J. Anderegg, Leseübungen, Göttingen 1970, 24. Vezi și interpretarea aceluiași text în lucrarea lui Pascal, Dual Voice, 62 ș.u. 468 Anderegg, Leseübungen, 29. 469 Cohn susține că naratorii-în-ramă și editorii de manuscrise ficționali narează de la un nivel diferit de cel al naratorilor la persoana întîi și auctoriali. Trebuie să ne amintim, totuși, că mulți dintre acești naratori-în-ramă și editori se prezintă sub forma unor contemporani ai personajelor ale căror povești le narează și pretind
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
manuscrise ficționali narează de la un nivel diferit de cel al naratorilor la persoana întîi și auctoriali. Trebuie să ne amintim, totuși, că mulți dintre acești naratori-în-ramă și editori se prezintă sub forma unor contemporani ai personajelor ale căror povești le narează și pretind că au auzit despre întîmplare sau au primit manuscrisul direct de la personaje. Editorul memoriilor din romanul Moll Flanders, de pildă, pretinde că a primit această poveste direct de la Moll Flanders. De asemenea, acesta spune că a trebuit să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
8; cf. Iona 4,2): „Binevoitor și milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult îndurat.” (t.n.) Sensul literal al acestei expresii este „lung la nări”: evreul a observat că animalului sau omului mânios îi freamătă nările. De aici, ’ap, „nara”, a ajuns să însemne și „mânie”237. Traducerile care conțin ideea de „mânie” sunt fidele originalului ebraic; imaginea nărilor fremătânde nu poate fi salvată, ci doar răscumpărata de farmecul unei expresii că „zăbavnic la mânie”. Observăm că majoritatea traducerilor românești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În scena seducției vedem cum se manifestă erosul socratic. Alcibiade povestește un episod din tinerețea sa (Socrate știa pe Alcibiade de copil și în 416 avea aproape dublul vârstei seducătorului). „Închipuindu-mi că frumusețea tinereții mele îl atrage cu adevărat - narează Alcibiade -, mi-am zis că sunt omul cel mai norocos și că voi avea minunatul prilej ca, supunându-mă dorinței lui, să aud de la el tot ceea ce știe. Într-atâta mă încredeam în floarea frumuseții mele! Chibzuind astfel, l-am
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
încetișor în pace pe Dumnezeu, lasă la o parte creștinismul, se concentrează asupra lui însuși, se povestește pleacă în căutarea sa, se analizează, se ascultă vorbind, se privește, se simte, se pipăie, își ia trupul în primire, se privește trăind, narează amănunte ale vieții cotidiene, comentează marile momente ale istoriei prezente, glosează pe marginea acțiunilor și a faptelor de vitejie ale marilor oameni ai Antichității și găsește ce? Un om corporal, și, în această materie a cărnii, niște pliuri cu zone
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
intenția de a discredita Memoriile lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea altceva decât să dea formula exactă a artei memorialistului. Numaidecât trebuie să observăm că formula se aplică în definitiv tuturor operelor literare care narează, indiferent dacă sunt romane, nuvele, povestiri etc. sau memorii, amintiri, autobiografii etc. Asta nu înseamnă că formula e prea largă și deci nu determină precis speciile, ci înseamnă că între memorialistică și ficțiune există ceva fundamental comun. În calitate de cititor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu narațiunea sunt perfect sacrilege, iar asta fără ca persoanele aflate în dialog să-și piardă vreodată calmul deplin și să se enerveze. Pe lângă elocvența tăcerii „mafiote”, mai există, am spus, și ambiguitatea: ambiguitatea lui Sciortino constă structural în a fi narat o altă biografie decât pe a sa, vorbind deci despre Mafie așa cum ar fi fost trăită de el dacă ar fi fost un altul. Prin aceasta dezamăgește și eludează cititorul, așa cum a dezamăgit și a eludat justiția Statului. Nici n-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a unei comunități rurale de regn incert, înfiptă în lut prin fiziologii vegetale, trăind în subteran prin rădăcini și tuberculi și amestecându-se la suprafață cu fauna domestică. Cocoșul de tablă este un roman autobiografic scris la persoana întâi, care narează viața unui copil dintr-un sat din Oltenia, fiu de țărani săraci, născut cam în același an cu autorul. Bolnav de poliomielită la începutul anilor ’50, purtat prin spitale și sanatorii, rămas cu o mână paralizată, micuțul urmează școala de
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
organizează obiectul - romanul românesc - în funcție de o grilă selectivă: raportul dintre narator și personajele sale. Vedeta universului fictiv este de fapt naratorul: autorii și personajele lor îl interesează pe critic doar în măsura în care își trec unul altuia dreptul și îndatorirea de a nara. În primele două volume criticul urmărește consecvent mișcarea convențiilor de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
voia hazardului. Povestea propriu-zisă este dintre cele mai banale, dar dispunerea narativă a secvențelor ce nu-și urmează logic una alteia, ci își răspund și se completează contrapunctic, oferă în final satisfacția refacerii întregului din elemente disparate. Romanul Departe (1975) narează într-un stil alert, nu lipsit de ironie și umor, incredibilele aventuri ale unui autor de romane polițiste, devenit ad-hoc detectiv particular. Avatarurile traversate de erou sunt relatate în cea mai autentică manieră polițistă, I. dovedindu-se un bun cunoscător
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
în București pe la diverși prieteni, obținerea unui buletin de identitate fals și angajarea pentru scurtă vreme în „câmpul muncii” alcătuiesc o adevărată odisee. Ritmul trepidant, ținând mereu treaz interesul cititorului, este acela al unui roman de senzație. Firește, I. își narează în primul rând propriul calvar, cu repetatele anchete, arestări și pușcării, dar textul nu evoluează în linie dreaptă. Memorialistul apelează frecvent la digresiuni, deschizând noi capitole sau numai scurte paranteze, diversificând planurile, ceea ce trimite iarăși la roman. Astfel, sunt descrise
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
1989. Nimic festivist, nimic „eroic”, totul fiind privit din perspectiva unui biet om năuc, victimă inocentă a unui coșmar, despre care crede că înseamnă revenirea la adevărata viață. În Doctorul de pe comoară, pe lângă microromanul care dă titlul volumului (unde sunt narate întâmplările zguduitoare prin care trec un medic basarabean și familia sa în timpul celui de-al doilea război mondial), figurează câteva proze (Ruine, în primul rând) de o reală forță emoțională, ce surprind cu acuitate mizeria - fizică și psihică - a individului
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
der Salierzeit, în „Ungarn-Jahrbuch. Zeitschrift für Kunde und verwandte Gebiete“, 21, 1993/1994, p. 2. • G. Kristo, op. cit., p. 129-133. oponenți drept străini și intruși. Cel mai de seamă monument al istoriografiei poloneze medievale, Chronica Poloniae Maioris din secolul XIV, narează că Vladislav al II-lea, fiul lui Bolesław al III-lea Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136), sora regelui german Conrad al III-lea (1138-1152
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evalueze performanțele realizabile în cadrul acesteia 14. O comunitate care face din povestire cheia tuturor competențelor nu are nevoie, contrar oricărei așteptări, să își amintească prea clar de trecutul său15. Ea se regăsește nu numai în semnificația mitului pe care îl narează ci și în actul recitării acestuia 16. Faptul relatat pare că aparține timpului trecut, dar în realitate el este întotdeauna contemporan cu actul povestirii 17. Altfel spus, ne confruntăm cu o utilizare mai degrabă retorică și mai puțin mitologică 18
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui G., spătarul Dimitrie (Dumitrachi). Dintre ceilalți frați, postelnicul Matei este părintele scriitorului Nicolae Gane, iar Costachi s-a îndeletnicit și el cu scrisul, ca traducător. Împărțit în șapte canturi, poemul Călătoria lui Cupidon la pustiu (1850), probabil o prelucrare, narează, cu imperturbabila monotonie, peripețiile lui Cupidon, proscris de zei și sortit să rătăcească prin pustietate. Iertat prin intervenția zeiței Venus, este lăsat iarăși slobod, dar orb, printre oameni. Este o alegorie, adăpostind în subsidiar o temă îndrăgită în secolul al
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
mute, intervin discret scene de un umor bonom. Parcul lui de vietăți (între care o ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel, nota care-i apropie fiind fantezia. Deși narate cu voce mică, surdinizată, întâmplările cu necuvântătoare au negreșit vivacitate, chiar dacă nu ating poezia sadoveniană. Din 1877. Schițe din război, de reținut e realismul. Basmele (De pe când luceferi, Culegătoare de rouă, Fericirea) și însemnările de drumeție (Priveliști din țară) au
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
a volumului Caligraful Terțiu portretizează moral un ucenic și secretar al Apostolului Pavel. În Grădina lui Iosef din Arimateia este evocat cunoscutul personaj evanghelic, cel care a pus corpul neînsuflețit al lui Iisus în mormânt. Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul narează convertirea la creștinism, sub impactul unei minuni, a unui demnitar mahomedan. Dionis grecoteiul e povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul narează convertirea la creștinism, sub impactul unei minuni, a unui demnitar mahomedan. Dionis grecoteiul e povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de drumul mare. O categorie aparte o compun nuvele precum Maica Rahila și sora Veronica, „Calipso greaca, fecioara”, Maica Frăsina, cu personaje feminine din ambianța monahală. Eminamente valide literar sunt însă prozele de inspirație profană, în special
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
uneia intermediate. În nici un caz nu ar fi vorba de o cercetare directă. Nu s-ar pune problema să facem experiențe pe viu nici cu droguri, nici cu stări alterate de conștiință, ci să medităm pe marginea unor cărți care narează așa ceva. Dar miza ar fi de a analiza și izola nucleul lor de numinosum, care ne provoacă fascinație la lectură. Desigur, ceea ce ne mai interesează pe noi, ca cititori, poate să difere foarte mult de la un caz la altul. Pe
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
observă „litera”, valoarea estetică sau valoarea literară, metalimbajul literar. Dar altfel, chiar e nevoie de metodele ce țin de tradiția „clasică”. Cel mai mult ne putem baza În demersurile acestea pe cei care stăpânesc foarte bine metoda etnografică, știu să nareze, să observe, să facă fișe, care s-au specializat, să spunem, În studiul folclorului, care folosesc instrumentele specifice psihanalistului, psihologului, chiar psihiatrului, care au aprofundat fundamentele lingvisticii, s-au specializat În structuralism, În semiotică ș.a.m.d. Nu fac de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]