12,372 matches
-
Ion Simuț Prozatorul Vladimir Beșleagă (născut în 1931, într-un sat transnistrean) merita să fie cunoscut și să fi fost editat cu prioritate în România postdecembristă, ca unul dintre cei mai reprezentativi scriitori basarabeni. Este romancierul cu o vocație narativă modernă și profundă, într-o literatură dominată de poeți. Ca stil și deschidere, se află la antipodul tradiționalistului și oportunistului Ion Druță (n. 1928), cu care se găsește în concurență la vârful ierarhiei. Transnistreanul Vladimir Beșleagă are o biografie de
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă într-o familie profund traumatizată, dintr-un sat de pe malul de dincolo al Nistrului, într-o zonă în care se stabilizase frontul. Tatăl a fost "furat" într-
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
chiar de propriul frate că ar fi colaborat cu nemții. Toate aceste stări (căutările copilului Isai, bizareriile de comportament ale omului matur, tulburat de acuzații nedrepte, încercările fiului de a-l înțelege pe părinte) se amestecă într-un singur flux narativ. Modernitatea romanului emană din sinuozitățile narațiunii, conexiunile și rupturile de memorie, suprapunerile temporale, fluctuațiile conștiinței, densitatea impresiilor subiective, dramatismul stărilor-limită, perspectiva inocentului confruntat cu spaima morții. Sensibilitatea morală ultragiată ca problemă esențială a omului îl apropie pe Vladimir Beșleagă, în
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
nu-s neamț?... dar este el aici...ť - se gândi așa, și tot atunci a simțit o lovitură la cap și s-a prăbușit ca într-o prăpastie, într-un întuneric fără de sfârșit" (p. 117). În complexitatea sintactică a frazei narative, Vladimir Beșleagă concurează cu D. R. Popescu, N. Breban sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în caracterul difuz și oral al exprimării, în amestecul de timpuri și senzații, având în comun, fără îndoială, o origine faulkneriană
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
morale răscolită de reacții negative față de o greșită înțelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil și cu voință de concentrare a intensităților afective, Zbor frânt e un roman de virtuozitate narativă, cu o bună tehnică a analizei psihologice. Ionicul basarabean nu are un exemplu mai bun decât, poate, un alt roman al aceluiași autor: Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine (de acesta îmi rezerv plăcerea
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
livrează compozitorilor un arsenal uriaș de aplicații frecvențiale, ritmice, dinamice ori coloristice, nu izbutește încă să furnizeze și formele aferente, mulțumindu-se să utilizeze și să transfere alcătuiri formale aflate în proprietatea muzicii tonale a veacurilor 18-19. Substituirea dominantei beletristice, narative, ce a guvernat muzica pură, programatică sau purtătoare de text, cu o dominantă eseistică, discursivă, a generat categoria muzicilor așa-zise conceptuale, în care decisivă este ambiția autorului de a edifica o operă sonoră proptită de un concept autonom și
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
El crede că, oricît de periculoase, ele sînt acolo ca să le înfruntăm." (p. 12) Spre deosebire de precedentele cărți ale lui Constantin Virgil Negoiță, Irozii seamănă mai degrabă cu un amplu poem în proză decît cu un roman. Nu există o miză narativă a cărții, fie ea și formală. Micile scene (care, mutatis-mutandis, par, uneori - prin concentrație și dimensiuni - a fi corespondentul în proză al unor haiku-uri) se succed cu repeziciune, precum clipele care ne măsoară existența. În fond retrăim la nesfîrșit
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
este emblematic pentru ceea ce ar putea însemna evoluția organică a prozei generației optzeci. Mizele mici la nivelul acțiunii (focalizarea pe aspectele banale, terne, insignifiante, ale vieții cotidiene), atenția acordată construcției textului (ale cărui elemente se află mereu la vedere) jocurile narative (autor fictiv-narator-personajul care se confesează, permanentele salturi pe axa temporală, desele schimbări de perspectivă și promovarea succesivă a celor trei persoane gramaticale la statutul de narator principal), intervențiile metatextuale ale vocii narative, comentariile critice la adresa textului care tocmai se scrie
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
cărui elemente se află mereu la vedere) jocurile narative (autor fictiv-narator-personajul care se confesează, permanentele salturi pe axa temporală, desele schimbări de perspectivă și promovarea succesivă a celor trei persoane gramaticale la statutul de narator principal), intervențiile metatextuale ale vocii narative, comentariile critice la adresa textului care tocmai se scrie, dezvoltarea epică, la nivelul textului, a teoriilor semiotice și structuraliste, intertextualitatea, sînt elemente de identificare a literaturii optzeciste care se regăsesc cu asupra de măsură în romanul Gerda. Prima întrebare legată de
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care aparțin, mai degrabă unui critic semiotician decît unui prozator: "iar eu, încercînd să ordonez amintirile, poate chiar suprapun
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
mai ales faza lor de pregătire la care participau cu însuflețire mătușile sale și alte rubedenii), figura protectoare a tatălui, îi prilejuiesc lui Constantin Stan scrierea unor pagini care trimit obligatoriu la evocările lui Mircea Cărtărescu din Orbitor. Chiar dacă metoda narativă diferă, sentimentul este același. Un fel de tristețe învăluită în căldura amintirii unor sentimente uitate. Prezența tatălui îi oferea copilului senzația clară că lumea este adînc fixată în rosturile ei și certitudinea că ziua de mîine va fi la fel de liniștită
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
speranțe, împliniri, iubiri și decepții. Nimic nu sparge limita normalității, în planul trăirii, dar totul este de luat în considerare în cel al scriiturii. Singură, această carte ar putea oferi materialul necesar pentru un registru al temelor, motivelor și tehnicilor narative ale prozei optzeciste. Cartea lui Constantin Stan nu este dintre cele care se citesc cu sufletul la gură. Mai degrabă, ar trebui studiată cu creionul în mînă. Inteligentă, mereu surprinzătoare, ea poate da de gîndit și produce revelații unor lectori
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
alți colegi ai săi de generație) o greu reprimabilă vocație a eseului în chiar corpul romanului, o excesivă preocupare pentru divagația savantă despre mecanismele scriiturii și pentru comentarea propriilor strategii și performanțe literare. Chiar dacă menține în permanență sub control firele narative (deloc puține), scriitorul are în permanență tendința de a-și complica foarte mult expunerea prin (prea) frecventele schimbări ale registrului epic. În asemenea condiții riscul devine acela ca cititorul să scape situația de sub control și, la rigoare, să nu mai
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
a unei iubiri exuberante, pusă voit romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o construcție narativă, o confesiune dirijată într-un sens care (așa cum stă bine unei proze) nu e clar de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
nabab, ca afacerist și șantajist, ca spion, comerciant de arme nucleare și criminal. Evocarea tuturor straturilor societății dintr-un anumit spațiu și timp a făcut ca Wilson să fie comparat cu Balzac și inclus de către Simon Callow în "marea tradiție narativă picarescă de la Smollet prin John Barth, Mervyn Peake și J.K. Toole". Isprăvile lui Melmont debutează cu scena scoaterii din apă a cadavrului lui Ernest Melmont. Ca în filmele polițiste, de spionaj și de acțiune, pe care autorul le reciclează, ipotezele
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
regal, un triumf al imaginației ficționale ce nu ascultă decât de propriile constrângeri artistice. Rezonanța socio-politicului nu acoperă și nu stârnește vocile romanului, fiind totuși perceptibilă în fundalul cărții și în trecutul unora dintre personajele ei. Aduse în prim-planul narativ, prin extrasele din "presa vremii", frazele-șablon din panoplia limbajului de lemn au funcția unor savuroase caricaturi verbale. Față de complexitatea și adâncimea eroilor adevărați ai romanului, platitudinea celor prefabricați (muncitori depășind stahanovist planul cincinal) apare ca totală. Într-o parte avem
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
enigmatică, diurnă și nocturnă a unor protagoniști de roman modern, cu abisalitatea micilor funcționari din micile orașe de provincie din marea proză rusă. Lui George Bălăiță îi reușește, și încă la un prag estetic foarte înalt, conjugarea a două modalități narative formal disjuncte: descripția hiperrealistă, minuțioasă, cu abundența detaliilor, cu desenarea fiecărei cute de pe marea stofă a vieții; și, la polul opus, esențializarea simbolică, transfigurarea tuturor acestor date primare ale existenței, marcajul alegoric al traseelor, aparent, atât de sinuoase pe care
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
grafică pentru a ajuta spectatorul să urmărească dezvoltarea relațiilor dintre personaje sau complicatele trasee internaționale pe care le parcurg. Pelicula ascunde, îndărătul unei regii sobre și economicoase, o doză consistentă de finețuri, insesizabile inițial pentru că filmul "te prinde", iar ritmul narativ nu duce lipsă de accelerație. Un exemplu de subtilitate e și în titlu: toată conspirația ia naștere pe teritoriu german, probabil țara europeană în care musulmanii resimt un maximum de discriminare (deși Franța e o concurentă serioasă în acest sens
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
a avea un moștenitor de sex masculin (necesar pentru a-și păstra averea), în a-și păstra casa. Și totuși, în final, eroina e veselă ca un pițigoi, motiv pentru care filmul nu are un sfârșit definit, nu are "închidere" narativă. Al doilea scop urmărit de Woolf prin scriitura nelineară era de a-și bate joc de distincțiile tradițional rigide ale istoricilor (inspirat de Spengler și de Hegel), care privesc fiecare secol ca pe o entitate distinctă, asigurată de o iluzie
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
Oficial, național și internațional, la care să poată participa orice fel de organisme care desfășoară activități legate de acest al IV-lea Centenar Don Quijote. Don Quijote de la Mancha este, înainte de toate, un mare român, un român minunat, bogat în inovații tehnice narative, primul român experimental, plin de viață, de înțelepciune și pasiune, de problematica existențiala exprimată prin dialog, o narațiune capabilă să ne facă să percepem lumi fantastice și reflecții despre propriile noastre neliniști prin intermediul parcursului străbătut de hidalgo și de scutier
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
E Eghipetul lui Dianeu? Sau o bibliotecă enormă și inaccesibilă din care intervin Onochefalos, Erudițian, Idiotiseanu? Devine evident că spațiul epopeii lui Budai-Deleanu diferă mult de oricare dintre spațiile accesibile cititorului. Avem pandemonii în care se pătrunde fără cezuri, călătorii narative într-un Paradis cu arhitectură gastronomică, dispariții nemotivate. Așa încât geometria reliefului din Țiganiada, cu denivelările sale, e absolut nefirească. La fel cum, nici sub aspect literar, Budai-Deleanu nu se află într-un canon al firescului. El construiește, cu bună știință
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
și mai mare, și mai mică, și mai gustoasă, și mai sălcie pe care ți-o aruncă povestea, fermecătoare în sine, e de bună seamă un text căruia vrei să-i cauți, fără teama că- ți agăți croșeta teoriei, device-urile narative. Un text "construit", și încă bine, amintind, pe departe (de dragul "arheologiei"...) de Zmeura de cîmpie (cu "rotițele" mult mai la vedere deci, firește, mai supărătoare), unde știința, topită, de fapt, într-o subiectivitate cu pretenții, era "marcată" strîns de-o
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
uite o fost și de-amu nu-i" - și creează în text surprize continue ("Uite-o cioară care zboară, d'amu-i în ceaun"), punînd în valoare pitorescul dialectal prin ingeniozitatea limbajului. Se poate regăsi în aceste cîntece un stil narativ și comunicativ care a căpătat prin Creangă autoritate literară, dar pare oricum să existe, în mediile populare, independent de valorificarea cultă. Expresivitatea sa se bazează pe tautologie glumeață ("dacă nu dorm, înseamnă că-s treaz"; "și eu, cînd am să
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
procesul componistic se poate segmenta în trei idei originare, și anume: ideea poetică, ideea tehnică și ideea practică"(pag. 64); sau: "nu se poate împlanta un mod de gîndire antinarativ într-o conștiință perceptivă fundamentată într-o gîndire de tip narativ" (pag. 81); sau: "trei sunt ideile fundamentale ale gîndirii muzicale a lui Ștefan Niculescu: 1. raportul dintre unu și multiplu, 2. teoria sintaxei muzicale (din care se profilează cercetarea și aplicarea aprofundată a eterofoniei), 3. principiul "coincidentia oppositorum" etc. în
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
într-un balon primitiv, privește pământul de sub el (și noi odată cu el, camera reflectându-i perspectiva) și apoi se prăbușește letal. Fie-mi îngăduit să văd în această secvență o reiterare a mitului lui Icar. Prologul nu are nici o conexiune narativă clară cu restul filmului, așa că de ce e acolo? Tot în prolog apare o imagine cu un cal tăvălindu-se în iarbă. Surprinzător, în ultimul fragment, cel care redă color picturile lui Rubliov, există o imagine finală brefă, într-un alb-negru
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]