619 matches
-
însuși, ca interlocutor, a dorit a-și transforma discursul într-un obiect estetic valid, în felul său atractiv. A intenționat a-și construi, din rebuturi, din deșeuri, din negativități existențiale, o existență fictivă. De unde, în acest mediu rebarbativ, un anume narcisism. Ceea ce admite și Daniel Dimitriu: "Nu este exclus ca această autoexaminare, autoreflecție care face ca actul creator să apară dictat de exigențele cititorului, să fie o manifestare narcisiacă, să exprime tentația autorului-cititor de a-și vedea creația o performanță (chiar
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
suferea el, Hameleonul, va fi astfel corijată. Bineînțeles, plin de demnitate, Inorogul refuză. Cu prezumția și naivitatea tinereții, Inorogul își atribuia rolul de reprezentant al binelui absolut. Viziunea Inorogului asupra lui însuși atinge în partea a doua a Istoriei... un narcisism avansat. Arestarea lui pentru cîteva zile ia dimensiunile unui cataclism cosmic. „Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza măslinului cercînd, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
pe sine). Într-adevăr, felul în care Cristian Tudor Popescu privește filmele lui Cristian Mungiu, Cornel Porumboiu, Cristi Puiu, Adrian Sitaru, Radu Muntean etc. configurează în primul rând un remarcabil autoportret de autor. Ceea ce nu înseamnă că autorul cultivă un narcisism maladiv sau că finețea analitică i-ar lipsi, ci doar că „omul e stilul” în aceste minunate poeme în proză care devin eseurile lui. Și când mă refer la stil, nu pierd din vedere și un vocabular specific, fosforescent și
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Criticul român nu refuză metoda, ci doar tirania metodei care se auto-exhibă. El știe că metodele trec, analizele rămîn. Că singura șansă a metodelor e să se afle în mișcare, să se implanteze în analiză. Metodelor criticii le e fatal narcisismul: ele nu au nevoie să-și contemple propriul chip, ci doar pe acela al literaturii! Criticul român preferă, așadar, să-și aplice ideile și teoriile pe materia luxuriantă a cărților decît să rămînă la nivelul rece al raționamentelor abstracte". Ceea ce
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
imaginea. Fundamental, imaginea este un purtător, nu un scop, un țel autosuficient, cu toate că, în anumite momente ale istoriei sale, în registrul plastic pur, imaginea chiar este un scop în sine. Limbajul se găsește, în aceste momente, într-un exercițiu de narcisism fără echivoc. Dar, și în asemenea cazuri, se conservă un anumit tip de energie a firii, a existenței necoruptibile. O.O. Ilie Boca nu vine in descendus. Ce îl eliberează de forma forumului? P.Ș. Ilie Boca se individualizează prin propria
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Pavel Șușară Am fost învățați să ne privim pe noi înșine cu un amestec duios de narcisism și de autocompătimire. Delăsători și leneși pînă la transformarea acestui comportament în patern cultural, am refuzat întotdeuna riscul, efortul și aventura, iar ideea de competiție n-a intrat niciodată în vocabularul nostru activ și, cu atît mai puțin, în inventarul
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
mamei, cea care devine prototipul victimei regimului comunist, a cărui cruzime neverosimilă întrecuse chiar și imaginația diabolică din care se născuse. Durerea devine în mâna Monicăi Lovinescu arma secretă de care nu se va dezice nicicând: "Refuz cu îndărătnicie orice narcisism, inclusiv cel al jelaniei. Mă întorc spre semeni și mi-i fixez drept unic orizont, nu din cine știe ce creștinească vocație, ci pentru a scăpa de mine. Mama s-a lăsat ucisă ca eu să fiu liberă, îi datorez această solidaritate
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
urmă am văzut-o în mult discutatul film al lui Mel Gipson, Patimile lui Hristos. N-am să înțeleg niciodată cum au reușit atât de mulți comentatori, angajați în înverșunate dispute ideologice pe marginea filmului sau scufundați în veșnicul lor narcisism, de experți care zâmbesc ironic la apariția unei producții cinematografice de succes, să uite de extraordinarul rol pe care îl face Maia Morgenstern. Numai Cristian Bădiliță, cu sensibilitatea lui de artist, a exclamat: "Oricâte filme voi mai vedea despre evanghelie
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
din totdeauna, afirmă undeva Vera Călin, ,poate fiindcă, din fire sau datorită exemplului mamei, în prezența unor posibile efuziuni paralizez") volumul ne oferă, poate și involuntar, date esențiale configurînd în plan moral și intelectual personalitatea acestei autoare care fuge de narcisism și exhibiționism. Ea se conturează nu atît datorată notațiilor despre sine, cît multitudinii de reflecții, comentarii și asociații pe marginea fenomenelor social-politice fierbinți, a cărților citite, a ideilor vehiculate de acestea ca și a modului în care se întîlnesc obsesiile
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
artiștii sunt alcătuiți din vanitate, indolență și amor propriu. Blocarea posibilită- ților provine dintr-o hipertrofiere a egoului, care se revarsă într-unul sau în toate aceste trei fronturi. Te sperii de importanța imaginară pe care o acorzi creației tale. Narcisism!”, ca apoi să scrie și o rețetă: „Soluția mea ar fi să aplici o cataplasmă pe părțile inflamate - spune propriului tău ego să se ducă la dracu’ și nu face o tragedie din ceea ce ar trebui să fie esențialmente distracție
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
Bufonul își mărturisește condiția ca o aderență la ființă: „Ființa se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e furată/ de un bufon ce rîde pe sub oglindă/ de fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste nevinovate exerciții de narcisism confesiv, ființa mea rămâne una caragialocioraniană, unde timiditatea conviețuiește (îngăduitor și reciproc avantajos) cu impetuozitatea afirmativă, retractilitatea hachițoasă face casă bună cu amfitrionismul exhibiționist, iar plezirismul năzuros e dublat constant și eficient de mania cantitativismului exact și eficace. M-a
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
de fapt, cel care va decide competiția de la anul, nu minoritatea care se auto-identifică la dreapta. Dacă PSD va avea un candidat, lucrurile vor arăta, desigur, altfel. Deocamdată, însă, ar trebui să ne confruntăm cu Antonescu, nu să-i întreținem narcisismul!", mai spune Cristian Preda. Declarația lui Preda vine după ce noul purtător de cuvânt al PDL, Adriana Săftoiu, a dat marți seara, la Realitatea TV, un semnal că există posibilitatea că democrat-liberalii să-l susțină pe Crin Antonescu în alegerile prezidențiale
PDL are nevoie de un prezidențiabil necruțător cu Antonescu, spune Preda by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38256_a_39581]
-
lupi - și conturează în-tr-o primă apropiere dimensiunea clinică a psihanalizei, esențială după cum se știe în fundamentarea ei conceptuală. În fine, cel de-al treilea volum, Psihologia inconștientului, reunește douăzeci de texte din perioada 1911-1938, printre care celebrele Pentru a introduce narcisismul (1914), Dincolo de principiul plăcerii (1920), Eul și sinele (1923; pentru ultimul termen editura adoptă soluția inedită a lui Se) ș.a. Inutil să mai subliniez importanța acestei foarte susținute și ample munci de traducere pentru cititorul profan și specialist din România
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
arătam ca un monstru. Un hohot de rîs dement, nervos, din acelea pe care le declanșează, la sfîrșit, o acumulare de nenorociri, m-a cuprins și pe mine." (p. 29) Un altul și-ar fi preschimbat boala în flașnetă a narcisismului patologic; și-ar fi descris noblețea dată de asprimea suferinței sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează o reflexie deloc complezentă (eșecul narcisismului se adaugă celorlalte). Neputința stabilirii unei identități personale, o marginalizare nativă, o greață de sine îl specifică existențialist: "Vii în lume și în locul tău găsești/ pe altcineva. ți-ai trăit deja jumătate/ de viață (mai mult sau mai puțin, nu
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
momentul fixării impresiilor în pagină“, Constantin M. Popa remarcă specularitatea narcisiacă, anamorfozele, jocul identitar, sau sugestiile simbolice ce articulează conformația scriiturii autobiografice: „Proiecție a autorului despre lume și despre sine, jurnalul, ca act specular, divulgă aroganța eului, inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuși credibil, cu condiția ca oglinda să nu fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Desigur, scriitura diaristică adăpostește în tectonica ei autotelică și fragmentară, un
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
oameni integri și responsabili ca acest tânăr înseamnă că mai avem, împotriva tuturor aparențelor, o șansă. Robert Turcescu este în mod evident îndrăgostit de profesia lui, pe care o practică decis și competent. Nu se lasă cuprins de accese de narcisism, ca Florin Călinescu, nu face jocuri politice subtile, ca Stelian Tănase, nu este ireverențios pentru hazul galeriei, ca Marius Tucă. Seamănă mai curând, prin capacitatea de a fi întotdeauna informat, prin stilul operativ și elegant și prin bunăcredință, cu Cristian
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
Miclovan/Moldovan (Sergiu Nicolaescu), dar și de infatigabili tricksteri precum banditul Lăscărică (Gheorghe Dinică) sau de negativi emblematici precum comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) etc. O mare parte din această galerie de portrete ipostaziază chipul actorului Sergiu Nicolaescu într-un narcisism jubilatoriu. Ambii și-au pus talentul în slujba regimului comunist, devenind stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți. Beneficiile simbolice și nu numai au fost
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
Gheorghe Grigurcu Deci nu Oase de sepie precum Eugenio Montale, ci Oase de înger. Numai că Nicolae Tzone e un înger rebel prin superbie, printr-un narcisism grefat pe un sine hipertrofic, ofensiv, gata a sfîsia toate conveniențele, a depăși toate opreliștile. Candoarea prezumată se supralicitează pînă la un spectacol al grandorii. Voind parcă a răzbuna resignarea mioritică, poetul nu șovăie a opera dezinvolt cu noțiunea de
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
a artei scrisului, raportul dintre artă și existență nu s-au modificat semnificativ din Antichitate și pînă astăzi; condiția scriitorului a trecut însă prin nenumărate avataruri, suferind transformări profunde). Dacă astăzi așa se văd scriitorii pe ei înșiși (nombrilism sumbru, narcisism 24 de ore din 24, disponibilitate alegră de a juca variate roluri, de preferință roluri de șefi și de maîtres ŕ penser), e legitim să ne întrebăm cum privește restul societății spre acest ciudat grup minoritar. Or, dacă aplicăm principiul
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
mînă cam mare e, de fapt, propria-i imagine într-o oglindă care deformează? Nu cumva propria-i imagine în oglindă o privește ea așa intens? Ar fi logic, căci și puritatea excesivă poate, pe de o parte, îmbia la narcisism, iar pe de altă parte, poate să transforme o ființă nu numai într-un portret dintr-un muzeu, ci și într-o himeră reflectată într-o oglindă. În acest caz, meritul pe care Leonardo nu face nici un efort să și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
meritul pe care Leonardo nu face nici un efort să și-l ascundă e acela de a fi (sur)prins într-o oglindă magică himera neprihănirii absolute și de a o fi imortalizat pe o pînză care dăinuie. Dar sugerînd astfel narcisismul Doamnei cu hermina, pictorul indică - oblic și discret, precum privirile modelului - și propriu-i narcisism. Leonardo pare a spune, peste veacuri: Priviți la cîte nivele am încifrat mesajul. Voi, contemporanii mei, cu toată știința voastră, nu cred că puteți să
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
a fi (sur)prins într-o oglindă magică himera neprihănirii absolute și de a o fi imortalizat pe o pînză care dăinuie. Dar sugerînd astfel narcisismul Doamnei cu hermina, pictorul indică - oblic și discret, precum privirile modelului - și propriu-i narcisism. Leonardo pare a spune, peste veacuri: Priviți la cîte nivele am încifrat mesajul. Voi, contemporanii mei, cu toată știința voastră, nu cred că puteți să mă înțelegeți. Poate, după multă vreme, cei care vor merge la Viena și vor contempla
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
în care privirile partenerilor nu se întîlnesc. Doamna îi arată licornului o oglindă, pe care o ține în mîna dreaptă. Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]