971 matches
-
în ciuda originilor lor sociale, ci un protagonist excepțional (Julien Sorel, Vautrin) sau, cel putin, individualizat prin destinul său. Odată cu dramă burgheza de caracter a lui Diderot, introdusă pe scenă în secolul al XVIII-lea, personajul devine individ. Românul realist și naturalist al secolului următor confirmă această evoluție, personajul primind un statut și o identitate tot mai complexă, în permanență evoluție. Balzac a individualizat tipul 75 și a tipizat individul, cum declara în prefață la La Comédie humaine. "Naturaliștii nu abstrag însă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cauze și efecte. Fișa semnalmentelor personajului se completează permanent pe parcursul secolului, constituindu-se într-o ecuație riguroasă, într-un fel de formulă medico-matematică determinată, cu următoarele semnalmente: fiziologice, fiziognomonice, psihologice, climaterice, vestimentare, sociale, ereditare. Ca entitate conceptuală, românul realist și naturalist este reprezentarea unei realități istorice și sociale unde fiecare element al textului este semnificativ. Metodă predilecta este observarea omului în relațiile lui cu mediul și în reacțiile lui sociale. Coordonată fundamentală a românului realist și naturalist este interdependenta dintre om
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conceptuală, românul realist și naturalist este reprezentarea unei realități istorice și sociale unde fiecare element al textului este semnificativ. Metodă predilecta este observarea omului în relațiile lui cu mediul și în reacțiile lui sociale. Coordonată fundamentală a românului realist și naturalist este interdependenta dintre om și mediul social. Zola consideră că va fi reprezentativ și credibil, punând în evidență mecanismele de determinare (biologice, sociologice, istorice) 77. Jacques Dubois constată [2000, p.234] că scriitorul face referință mai cu seamă la un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Literatura modernă se caracterizează printr-o nouă reprezentare a omului. În tradiția materialismului Luminilor, omul este considerat ca un corp, el are o densitate materială. Dacă personajul romanelor baroce și clasice era un fel de abstracție, în românul realist și naturalist el devine corp, cuprins de frământare și pasiuni contrarii. Corpul feminin, în special, este atât de prezent în literatura perioadei studiate, încât ajunge, uneori, să înlăture orice altă dimensiune. Balzac și Zola își bazează psihologia pe fiziologie, de aici importanța
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
posibile datorită perceperii societății că un teatru global și a deplasării genului românesc către genul dramatic. O puternică dramatizare a acțiunii însoțește personalul românesc de la stadiul inițial la cel final. Tentativele de a transpune în teatru principiile esteticii realiste sau naturaliste sunt numeroase pe parcursul secolului al XX-lea171. Zola vizează extinderea naturalismului asupra teatrului, considerând că ultimul poate deveni cel mai important propagator al curentului. Pentru Zola, literatura este salvarea teatrului. Zola se declară adeptul teatrului care iese dincolo de interiorul burghez spre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
naturaliști, observă Gérard Gengembre [p.151], teatrul are o înaltă valoare simbolică, funcționând că o metaforă a societății, reprezentată sub formă de drame și tablouri, deoarece estetică naturalismului este mai întâi de toate una a dramatizării. După 1880, tentativă teatrului naturalist se impune pe scena franceză prin reflecțiile lui Zola172. El cere democratizarea eroilor, prezentarea claselor noi, apropierea teatrului de viață, reprezentarea vieții fără artificii și limitări. El refuză tipul spectacolului tradițional că reprezentare accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a subiectelor, lipsa de nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nuanțe și demonstrația moralizanta, dar apreciază că temele gravitează în jurul problemelor de actualitate 174. Sursă unei noi teatralități este în mare parte căutată în literatura: teatrul burghez se inspiră din românul foileton sau monden, opțiunile teatrului naturalist urmează opțiunile românului naturalist, iar teatrul parnasian și simbolist caută surse noi în poezie. Meritul dramaturgilor acestei perioade sunt tehnicile teatrale savant construite (intrigi bine înlănțuite, dialoguri ordonate, ingeniozitate verbală). Metodă fundamentală a epocii realismul critic, care permite romancierilor să reprezinte contradicțiile și neajunsurile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul lui Flaubert sau al lui Zola, legătura cu cotidianul. Teatrul sau este lipsit de efecte de teatru și, conform esteticii naturaliste, este o "felie de viață", realitatea socială nefiind decorul, ci chiar subiectul. În acest context am dori să menționam și comedia lui Henri Becques La Parisienne, pentru că este reprezentativă pentru subiectul cercetat și pentru că piesa este considerată și astăzi una
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
textelor clasice și romantice, realismul se interesează de sfera intimă și reprezintă în special dimensiunea trupeasca a dragostei, ajungând până la dezgolire la naturaliști 376. Prezenta corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași vicii că cea a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
GUERRAND, Roger-Henri, Mœurs citadines. Histoire de la culture urbaine, XIXe et XXe siècles, Quai Voltaire, Paris, 1992 GURAL-MIGDAL, Anna (ed.), Introduction. Nana, figure de l'entre et de l'autre, în L'écriture du féminin chez Zola et dans la fiction naturaliste. Wrinting the Feminine în Zola and Naturalistist Fiction, Editions scientifiques européennes, Bern, 2003, pp.1-25, 313-329 GUSDORF, Georges, Mit și metafizica, Amarcord, Timișoara, 1996 HABERMAS, J., La modernité: un projet inachevé, în Critique nr.413, 1981 HAIDBERG, Roxana, Reflets de la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
F., Paris, 1994 MITTERAND, Henri, Le Discours du român, P.U.F., Paris, 1980 MITTERAND, Henri, Le regard de Zola, în Europe, n°468-469, aprilie-mai, 1968, p.182-199 MITTERAND, Henri, Le regard et le signe. Poétique du român réaliste et naturaliste, P.U.F., Paris, 1987 MITTERAND, Henri, Le român et șes territoires. L'espace privé dans "Germinal", P.U.F., Paris, 1987 MITTERAND, Henri, Zola. L'Histoire et la fiction, P.U.F., Paris, 1990 MITTERAND, Henri; BECKER, Colette; LEDUC-ADINE
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
literature în/and city, în French Literature Series Volume XXIV 1997, Amsterdam Atlanta, GA 1997 * * *, Histoire des femmes en Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.25-44 * * *, L'écriture du féminin chez Zola et dans la fiction naturaliste. Writing the Feminine în Zola and Naturalistic Fiction, Editions scientifiques européennes, Bern, 2003 * * *, La géocritique mode d'emploi, Presses universitaires de Limoges, 2000 * * *, Le moi et șes espaces. Quelques repères identitaires dans la littérature française contemporaine, P.U. Caen, 1997
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce passé, revécu en photographies, à notre présent, quelque chose d'insolite tremble et se précise: l'éternel féminin" [Juin, p.36]. 51 Românul naturalist descoperă alte motivații Evei păcătoase, mai ales de ordin medical: guvernată de fiziologie, supusă eredității sale, femeia devine o ființă inferioară, biologia explică slăbiciunea să morală și incapacitatea intelectuală. Mult înaintea lui Freud, se vorbește despre inconștient că despre visuri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fost, de fiecare dată, influențată de curentele literare și de gandire dominante într-o perioadă sau în altă: de exemplu, după ce fusese îmbrățișat de unii crepusculari, concomitent cu pătrunderea pe scena literară italiană a idealurilor pozitiviste și odată cu importarea modelului naturalist, versurile sale, cu întreaga lor încărcătură de pesimism și nihilism, au fost percepute că nepotrivite. Francesco De Sanctis scria: În zilele cele mai triste ale exilului mă întâlneam cu un tovarăș de suferință ca să vorbim despre Giacomo Leopardi. Era poetul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rostită înaintea (și mai) enigmaticului interlocutor, pregătindu-ne astfel pentru o lungă pledoarie asupra invalidității nedreptei ipoteze. "Adevărat, nervos, foarte, îngrozitor de nervos am fost și sînt" (p.45), spune el, adăugînd ilustrativ o scurtă fișă clinică, încropită după regulile determinismului naturalist, cu aluzii discrete la predispoziția nevropatică, desigur, congenitală: "Boala mi-a ascuțit simțurile, nu mi le-a distrus, nu mi le-a tocit. Mai presus de toate, auzul îmi era ascuțit. Auzeam toate lucrurile din cer și de pe pămînt. Auzeam
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fantastică", "de eliberare", se simțea încă din primul segment al deceniului parizian, prezentat în Tropicul Cancerului. Textul inițial explora senzația de "scăpare" trăită de Miller în lumea decadentă a artiștilor europeni interbelici. Relația cu Anaïs Nin văzută în amă nunte naturaliste, ușor exagerate pentru gusturile culturale ale vremii (de aici și un proces pentru pornografie intentat prozatorului!) "plutește", în roman, precum majoritatea poveștilor lui Miller, între biografic și ficțional, între real și literar, între palpabil și fantezist. Dincolo de succesul de public
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reuni familia pentru un ultim Crăciun (Al, în fază terminală a bolii Parkinson, pare complet decrepit). Reuniunea are loc greu și doar pentru a da protagoniștilor sentimentul total al alienării și dezintegrării familiale. Moartea lui Alfred e studiată cu metode naturaliste, ca un proces mai degrabă similar experimentelor științifice, în care indivizii participă detașat și exterior (Gary vădește chiar, la un moment dat, impulsul "pragmatic" de a-și împușca tatăl, oricum muribund, și de a-și scuti astfel mama de ororile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
viziunii lui literare. Există, în scriitura sa, un anumit "cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tema tică, intelectuală, etc.) deviantă. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of a Naturalist/Moartea unui naturalist (1966), folosea un instrumentar autoscopic, introspectiv, în percepția poetică, investigînd parabolic viața rurală, copilăria, sentimentul legăturii comunitare și, implict, sinele personal, grefat într-un sine colectiv, istoric, antolo gia de versuri imediat următoare, Wintering Out/La iernat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu, Teodor Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă. Scriitura ei subjugă fatal, asemenea spectacolului amețitor al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și până la Virgil Finlay. Aflat, inițial, sub influența lui Flaubert 45 (Hyppolite Taine îi scrie chiar că vede în el unicul succesor al maestrului)46, Maupassant ajunge să-și cristalizeze propriul model de scriitură, în care observația realistă și instinctul naturalist se îmbină armonios atât în nuvelă, cât și în roman. Le Horla marchează, fără îndoială, punctul culminant în evoluția prozei sale fantastice. I se cunosc două versiuni diferite, ambele anticipate de strania Lettre d'un fou, apărută în 1885, care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții violente care transcende orice formă de control rațional. Trubadurul (1887)56 reprezintă o confirmare a acestei propensiuni auctoriale. Pe tot parcursul nuvelei, după cum observă și Al. Săndulescu, "elementele naturaliste sunt aproape indisolubil legate de cele romantic pesimiste" (1964: 129-30). Dacă este adevărat, după cum demonstrează Al. Niculescu 57, că stilul lui Delavrancea este inspirat, în mare măsură, de frazarea naturalistă a lui Alphonse Daudet și, în mai mică măsură, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Pe tot parcursul nuvelei, după cum observă și Al. Săndulescu, "elementele naturaliste sunt aproape indisolubil legate de cele romantic pesimiste" (1964: 129-30). Dacă este adevărat, după cum demonstrează Al. Niculescu 57, că stilul lui Delavrancea este inspirat, în mare măsură, de frazarea naturalistă a lui Alphonse Daudet și, în mai mică măsură, de acea écriture artiste a Fraților Goncourt, nu este mai puțin adevărat, cred eu, că există, în interiorul narațiunii, o muzicalitate difuză și inefabilă, potențată atât de referințele la arta sunetelor și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mille, contemporan al scriitorului, îl apropie de doctorul din Liniște, amândoi fiind "uriași ai maniei" (1975: 35). Mai recent, Ioana Em. Petrescu subliniază caracterul esențialente romantic al Trubadurului, care însă, în urma redactării unei adevărate fișe clinice, este asimilat unui tipar naturalist: "destinul de inadaptabil al Trubadurului va apărea în nuvelă ca riguros determinat de fatalitatea temperamentului său" (2002: 129). Astfel, nuvela însăși îi apare exegetei clujene drept un "experiment" estetic naturalist, cuplul Trubadurul-Bălaia (incarnări ale unor maladii productive la nivelul exploatării
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]